Author: Oenoanda
•18:47

Ideea conflictului intre stiinta si religie este veche. In ultimul timp s-a generat o atitudine impaciuitoare vis-a-vis de acest conflict chiar din partea oamenilor de stiinta care lupta pentru un climat de “pace” in care cred ei vor putea proteja mai usor stiinta de atacurile fundamentaliste. Exemplul cel mai cunoscut este Stephen Gould care spunea ca nu poate exista un conflict intre stiinta si religie pentru ca stiinta se ocupa numai cu “fapte” in timp ce religia se refera doar la “valori”. Cu siguranta aceasta nu a fost opinia majoritara a adeptilor diferitelor religii in trecut iar azi faptul ca un credincios in ale supranaturalului este de acord cu parerea lui Gould este privit ca un semn de scadere a intensitatii credintei sale.

Citind ultima carte a lui Weinberg – Lake views – ii dau dreptate cand spune ca se poate vorbi cel putin de tensiuni intre stiinta si religie, tensiune care a debilitat treptat fundamentalismul religios in special in Vest unde stiinta a avansat cel mai mult. Galilei de exemplu remarca in faimoasa scrisoare catre Marea Ducesa Cristina ca “Sfantul Spirit are intentia de a ne invata cum sa ajungem in rai nu cum este raiul”. Parere pe care o aveau multi altii in biserica. In general contradictiile intre scripturi si cunoasterea stiintifica, care apareau in mod constant pe masura progresului stiintific, au fost acomodate de marii iluminati ai religiilor. Toti stim ca exista in Biblie citate care lasa sa se inteleaga ca pamantul este plat si asa cum arata Copernic aceste citate i-au determinat pe unii din Parintii Bisericii (Lactantius) sa respinga cunoasterea Greciei antice ca pamantul este sferic. Dar crestinii mai educati au acceptat ideea sfericitatii cu mult inaintea calatoriilor lui Columb si Magellan. Dante si-a plasat locul ideal pentru pacatosi in interiorul unui Pamant sferic.

O prima sursa de tensiune este aceea ca religia si-a extras initial puterea din observarea fenomenelor misterioase – fulger, cutremur, boli - care pareau sa implice interventia unei fiinte divine. Inca de la inceput, puterea de explicatie a stiintei i-a speriat pe cei care au vrut sa salveze religia. Faptul ca stiinta explica aceste fenomene nu exclude credinta religioasa, dar daca credinta in Dumnezeu se bazeaza in special pe faptul ca nu exista alta explicatie pentru aceste fenomene si treptat ele sunt explicate de stiinta, e normal sa ne asteptam la o debilitare a credintei religioase. Nu este o coincidenta faptul ca deismul, agnosticismul si ateismul au crescut in sec. 18 odata cu nasterea stiintei moderne. Desigur, stiinta nu a explicat tot si nici nu va explica tot. Dar este remarcabil cum unii inca se mai agata disperati de asa zisele “goluri” ale cunoasterii pe care le vad ca o dovada a existentei divine.

O alta sursa de tensiune este ca aceste explicatii au aruncat o umbra de indoiala asupra conceptiei omului ca creatie speciala a divinitatii cu un rol important in drama cosmica pe care El a compus-o. A trebuit sa acceptam ca traim pe o planeta ca multe altele din Univers, ca Soarele nostru este un soare banal printre sutele de miliarde de stele din galaxie. Cum spunea Feynman: “teoria ca totul este un fel de scena pe care Dumnezeu poate sa priveasca lupta omului intre bine si rau, pare neadecvata”.
Cea mai importanta pana acum a fost insa descoperirea lui Darwin si Wallace ca oamenii au evoluat din animale anterioare pe scara evolutiva prin selectie naturala, ceea ce a facut superflua ideea planului divin pentru a explica aparitia omului. Aceasta descoperire i-a facut pe multi sa-si piarda credinta si nu-i surprinzator ca teoria evolutiei ii deranjeaza teribil pe credinciosii conservatori.

Exista o alta sursa de tensiune stiinta – religie, poate dintre cele mai importante. Religia se sprijina traditional pe autoritate. Galilei s-a bagat in bucluc nu neaparat pentru ca sustinea idei contrare scripturii ci mai ales pentru ca facea acest lucru in mod independent. In orice caz, este evident ca stiinta a dus treptat la debilitarea credintei. Chiar si cei care cred ca religia este un lucru bun si sar in sus atunci cand credinta irationala este criticata, chiar si acestia au o credinta diferita mult celei din trecut. Multi dintre ei considera mai important felul in care traim decat ceea ce credem. Si este foarte probabil ca atunci cind se fac sondaje si lumea este intrebata daca crede in ingeri, rai si Dumnezeu, sa raspunda afirmativ din impulsul de a face ceva corect, independent de ceea ce cred cu adevarat in forul lor interior.
This entry was posted on 18:47 and is filed under , , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

3 comments:

On 19 mai 2010 la 09:33 , 0Z spunea...

Vreau sa adaug la ce ai spus ca dezlipirea de credinta a mai fost cauzata si de explozia populatiei speciei umane, multumita stiintei: s-a redus mortalitatea, a crescut durata medie de viata, cercetarile au permis o agricultura mai puternica, iar numarul mare de oameni au asigurat o productie mai mare de bunuri si de servicii sociale (unde intra si educatia) fapt ce a slabit o fundatia credintei (saracia materiala si intelectuala).

Pe langa partea materiala a exploziei de populatie, faptul ca sunt mai multi oameni inseamna ca e nevoie de mai mult control din partea autoritatilor religioase... insa acestea au esuat in acest demers. Efectiv nu au cum sa manipuleze si sa controleze atatea milioane de oameni dupa cum faceau mai de mult in vremurile bune ale feudalismului din evul mediu.

 
On 19 mai 2010 la 10:53 , Unknown spunea...

Un argument interesant este ca sferele stiintei si religiei se intersecteaza (si aici se regasesc punctele de tensiune) fara a se suprapune. Exista domenii (in afara zonei de intersectie) in care religia se loveste de filosofie, nu de stiinta. Ceea ce nu face argumentele teologice cu nimic mai valoaroase, atat timp cat ei pretind ca o cunoastere prin "revelatie" are cel putin aceeasi valoare cu cunoasterea rationala. Incerc sa imi imaginez cum arata un debate in care fiecare participant invoca revelatia. E o non-discutie.
In orice caz, recomand post-ul lui Robert Todd Caroll, ca si intregul site.

http://www.skepdic.com/essays/godscience.html

 
On 19 mai 2010 la 16:32 , Oenoanda spunea...

ZDragomir,
Dar populatia creste fara control cu precadere in zonele in care educatia lipseste si unde paradoxal gradul de nesiguranta sociala este ridicat. Mortalitatea nu s-a redus peste tot; durata medie de viata nu a crescut la fel in toate partile etc. Si chiar acolo unde este educatie, lipseste educatia in spiritul gandirii critice. Pe de alta parte se poate spune ca exista o relatie directa intre nivelul economic (sau mai bine, gradul de siguranta sociala) al unei populatii si religiozitate.

Skeptic,
Discutiile cu credinciosii sunt mai tot timpul non-discutii si nu duc la niciun rezultat.
Filozofia a fost de multe ori in armonie cu religia. Indivizi abili si destul de culţi incearca si astazi sa foloseasca filozofia ca arma in favoarea religiei (Plantinga, etc.) chiar daca pentru asta trebuie sa recurga de cele mai multe ori la sofisme. Cred ca filozofia nu-i o problema pentru credinciosi pentru ca oricat de mult ar folosi logica, nu au nici o problema s-o suspende la un moment dat in propriul lor interes. Dar capacitatea explicativa a stiintei i-a cam pus pe ganduri de la bun inceput, ceea ce evident a generat tensiuni.
Multumesc pentru link, indata ce am timp o sa ma uit.