Author: Oenoanda
•17:43
A devenit deja un obicei ca NASA sa anunte cu surle si trompete o mare descoperire pe care o va prezenta intr-o conferinta de presa asteptata cu sufletul la gura de  toata lumea.   De data asta, chiar a meritat sa asteptam:




Ha! Desi cam asa ceva asteapta  multi ca NASA sa recunoasca in cele din urma,  descoperirea  publicata in Science  e cu totul alta. Nu este vorba de nimic extraterestru  ci de ceva care se afla  chiar aici pe Pamant.  Mai exact,  se pare ca o tulpina bacteriana izolata in apele sarate ale unui lac californian e capabila sa creasca in medii pline de arsen (As).  Toata lumea stie ca arsenicul este o otrava folosita ca arma ucigaşa, un antagonist al vieţii. Cine nu stie, s-o citeasca pe Agatha Christie.  Dar aceasta bacterie nu numai ca poate creste in prezenta arsenului (As) dar se pare ca il si poate introduce in structura proteinelor sale si ADN-ului  in loc de Fosfor (P).

Din toate elementele chimice existente,  lumea vie foloseste doar cateva. Unele sunt esentiale, de neinlocuit: carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, sulful si fosforul. Arsenul nu se afla printre ele.  Fosforul este foarte important pentru ca ajuta la formarea scheletului ADN-ului si este o parte esentiala a ATP-ului. Dar bacteria cu pricina poate inlocui fosforul cu arsenul si daca-i adevarat acest lucru, este  pana in prezent singura fiinta vie cunoscuta capabila de asa ceva.

Arsenul (As) se afla sub fosfor (P) in sistemul periodic si are proprietati similare cu ale acestuia. Tocmai din acest motiv este toxic – pe de-o parte poate inlocui fosforul in multe reactii chimice dar pe de alta parte produsii sai finali sunt extrem de instabili avand o viata de cateva minute sau secunde.  Iar stabilitatea compusilor este o caracteristica esentiala pentru buna functionare in lumea vie. Bacteria din lacul Mono a gasit dupa cate se pare un mod de a rezolva aceasta problema.  Descoperirea sa este deci cat se poate de interesanta.

Trebuie sa invatam insa sa separam graul de neghina, sa eliminam cu alte cuvinte senzationalismul din articolele din presa intelegand corect  despre ce este vorba: grupul de cercetatori avand in frunte pe Felisa Wolfe-Simon au gasit in apele lacului Mono (care contine arsenic in concentratii mari) o bacterie care poate sa creasca atunci cand este cultivata in prezenta arsenului concentrat. Au observat ca bacteria continua sa creasca pe masura ce se elimina urmele de fosfor din mediile de cultura si se creste  concentratia de arsen. Acest lucru sugereaza ca bacteria utilizeaza arsenul. Pentru a demonstra aceasta ipoteza,  au folosit As radioactiv pe care l-au regasit  in practic toate zonele celulare care contin proteine, lipide si  acizi nucleici. E posibil deci ca As sa inlocuiasca fosforul in structura macromoleculei de ADN.  Din pacate cercetatorii nu prezinta dovezi directe de macromolecule cu As in structura lor (cum ar fi spectrometria de masa sau cristalografia). Un fragment dintr-o prezentare pe care am facut-o cu ani in urma,  poate fi de ajutor pentru a intelege structura ADN-ului si importanta P:





ADN-ul contine in structura sa dezoxiriboza (un carbohidrat) care uneste  bazele azotate – adenina, citozina, guanina si timidina (A,C,G,T) – formand nucleozide- La randul lor acestea se unesc la molecule de fosfat formand nucleotide. Poate exista ADN format din arseniat (instabil) in loc de fosfat? Exista o alta molecula care stabilizeaza compusul?  Participa cu adevarat arsenul la formarea structurii ADN-ului? Ar putea bacteria sa creasca in absenta totala a fosforului? Toate acestea sunt intrebari care asteapta raspuns si deschid noi linii de cercetare. Deocamdata avem doar multe ipoteze.
Si sa nu uitam ca a tolera un element chimic in concentratie mare  si a avea nevoie de acel element pentru a supravietui, sunt doua lucruri foarte diferite. Sa speram ca nu ne-au vandut pielea ursului din padure...

Desi descoperirea este interesanta in sine, cu siguranta multe persoane au fost dezamagite de ceea ce a anuntat  ieri NASA ca fiind o descoperire importanta. Dar desi rezultatele nu au nimic de-a face cu viata extraterestra, ele  largesc spectrul aspectelor posibile pe care le poate lua viata terestra sau extraterestra.

NASA
This entry was posted on 17:43 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

5 comments:

On 3 decembrie 2010 la 18:17 , Anonim spunea...

Lucrezi in domeniu? (ADN, genetica)

 
On 3 decembrie 2010 la 21:26 , Oenoanda spunea...

Nu, dar am educatie academica relationata cu domeniul.

 
On 4 decembrie 2010 la 06:58 , Krrypton spunea...

Au fost dezamăgiți pentru că „descoperire importantă” (sau chiar senzațională) are sensuri diferite în știință și „gura lumii”.

Cred că a ajutat mult și ignoranța multora dintre jurnaliștii care au comentat materialul. Mi se pare de-a dreptul obscen, de exemplu, de câte ori am văzut pe parcursul zilelor trecute afirmația că „oamenii de știință credeau până acum” că CHNOPS sunt singurele (!!)
elemente care au de-a face cu „funcționarea” vieții. Nu știu care-or fi oamenii ăia de știință, dar cu siguranță nu-s cei care s-au ocupat de medicină, biologie, biochimie și altele în ultima sută de ani.

(Psst: vezi că nu arsenicul e sub fosfor, ci arsenul. Arsenic e trioxidul de arsen, a.k.a. șoricioaică.)

Unrelated: mi-a venit codul captcha „cosocker”. Whatever...

 
On 4 decembrie 2010 la 10:21 , Oenoanda spunea...

Multumesc, am corectat. In text ma refer desigur la elementul chimic arsen (As), nu la arsenicul ales de Madame Bovary pentru a-si pune capat zilelor. In limba engleza (in care citesc mai tot ce-i de specialitate) la fel in franceza, spaniola, etc, elementul As este "arsenic". Asa ca nu-i greu sa uiti de "arsen" :)

 
On 4 decembrie 2010 la 11:11 , Krrypton spunea...

Hî,hî! Deformație profesională... dublă!

Da' știu cum zici. Mi-a mai scăpat și mie pe ici pe colo când eram cu mintea pe la hăle materiale în ingliș. De fapt, am făcut chiar efortul de a scoate „arsenic” (și „fier”...) din dicționarele corectoarelor când am avut niște materiale mai voluminoase de prelucrat.