Author: Oenoanda
•22:03
Stiinţa moderna a aparut ca reacţie impotriva aristotelismului , prin triumful filozofiei mecaniciste bazata  pe ipoteza ca toate fenomenele naturale pot fi explicate pe baza mişcarii corpusculilor materiali. Aceasta viziune se cristalizeaza in opera lui Newton cu o consecinta  surprinzatoare: cunoscand pozitia si viteza particulelor unui sistem la un moment dat, valorile sale viitoare si trecute sunt complet determinate si in principiu calculabile.
Teoria lui Newton s-a transformat in sec. 18 intr-un puternic instrument de calcul datorita unor matematicieni excelenti, unul dintre ei fiind Laplace care era si fizician si astronom. Laplace a aplicat acest calcul planetelor creand o disciplina noua – mecanica cereasca – ajungand la concluzia ca absolut tot comportamentul sistemului solar este explicabil si calculabil prin aplicarea matematica a teoriei gravitatiei universale a lui Newton.  Stimulat de propriul succes, in 1814 a facut o extrapolare radicala afirmand:

“...o inteligenţa care ar cunoaste la un moment dat toate fortele care actioneaza in natura impreuna cu pozitia respectiva a elementelor care o alcatuiesc , daca ar fi suficient de mare pentru a supune analizei matematice toate datele, ar putea ingloba intr-o singura formula miscarea celor mai mari corpuri ale universului si cea a celui mai usor atom. Nu ar avea nicio incertitudine si atat viitorul cat si trecutul ar fi prezente inaintea ochilor sai”.  (Laplace, Eseu filosofic despre probabilitati)

In ciuda marilor sale succese, in a doua jumatate a sec. 19 mecanicismul determinist incepe sa se dovedeasca a fi o extrapolare nejustificata bazata pe o viziune prea simplista a lumii. Cu toate astea, continua sa fie paradigma dominanta la sfarsitul sec. 19. Legile fizicii pareau complet cunoscute (mai raman doar detalii, spuneau unii) si lumea continua sa fie reprezentata prin metafora ceasului – un mecanism precis, exact, determinist.  Marea revolutie fata  de paradigma determinista apare odata cu noua ramura a stiintei – mecanica cuantica. O serie de publicatii ale lui  Max Plank si Einstein conduceau la o concluzie surprinzatoare si anti-intuitiva: lumina are o dubla natura, este unda si corpuscul in acelasi timp. Aceasta idee deschide o epoca de efervescenta intelectuala care culmineaza in 1927 cand un grup de fizicieni (Bohr, Heisenberg, Dirac, Schrodinger, DeBroglie) se reunesc intr-o conferinta in care deschid calea unei viziuni complet noi asupra lumii. In cuvintele lui Einstein “un mare voal s-a ridicat si a descoperit o lume complet diferita de fizica clasica”.

O lume noua, plina de surprize. Una din ele este descoperirea ca legile naturii sunt de un tip complet diferit de cel al legilor fizicii clasice: sunt legi probabilistice in sensul ca prezic probabilitati nu certitudini.  Alta este descoperirea (Heisenberg ) unui  principiu care limiteaza cunoasterea realitatii – principiul incertitudinii potrivit caruia este imposibila cunoasterea precisa si simultana  a pozitiei si vitezei unei particule, un electron de exemplu.  Cu aceasta mecanicismul determinist al sec. 19 se prabuseste. Heisenberg spunea: “In afirmatia: daca cunoastem prezentul putem prezice viitorul, este falsa premisa nu concluzia”. Ruptura cu determinismul este atat de radicala incat fizicieni  printre care Einstein - partizan al viziunii clasice a lumii in termeni deterministi -  refuza  s-o accepte.  Respingerea de catre Einstein a unei teorii statistice, cu un hazard obiectiv a ramas in istorie in forma unei fraze celebre: “Nu cred ca Dumnezeu da cu zarul”.  Abandonarea imparatiei demonului lui Laplace era inacceptabila pentru unii oameni de stiinta.
O alta surpriza a mecanicii cuantice este faptul inevitabil de a accepta prezenţa simultana de elemente aparent incompatibile si anti-intuitive. De exemplu e ciudat ca lumina sau un electron sunt unda si corpuscul in acelasi timp. Si totusi, numeroase experimente demonstreaza fara dubiu aceste aspecte care aparent se exclud unul pe altul. Bohr l-a considerat  un  principiu logic si l-a numit principiu de complementarietate. 

Rezultatul este constatarea ca suntem departe de realitate.  Nu e doar insuficient sa acceptam ca lucrurile nu sunt ceea ce par: trebuie sa acceptam ca nu sunt nici ceea ce ar putea sa para ca sunt.  Fizica sec. 20 confirma o idee avansata deja de multi filozofi (Hume, Kant): capacitatea noastra de a intelege lumea este mult mai mica decat se credea in ciuda iluziei continue create de incredibila abilitate  tehnologica.

Este necesar ca azi sa se renunte la doua idei care formau parte in trecut din bagajul conceptual al oamenilor de stiinta: in primul rand aceea ca observam lucrurile in mod obiectiv, separate de restul universului si de observator.  In al doilea rand, nu este posibil sa afirmam ca masura  unei marimi a unui sistem atomic poate descoperi valoarea pe care marimea respectiva o avea inainte de a fi masurata.  Si asta pentru ca masurarea nu ne informeaza despre lucruri in sine ci despre relatia lor cu observatorul.

Din punct de vedere filosofic, disputa intre Einstein si Bohr este o dezbatere intre postura realista  bazata pe convingerea ca exista o lume obiectiva independenta de observator si ca proprietatile sale pot fi cunoscute in mod obiectiv , si postura pozitivista  in care lucrurile exista atunci cand sunt percepute si nu are sens sa vorbim despre ele in afara perceptiei.  Exista si alte pozitii de exemplu cea a realitatii voalate (acoperite cu un voal)  care sustine ca desi realitatea poate fi cunoscuta doar partial, putem spune ceea ce aceasta nu este .  “Realitatea, desi nu este cognoscibila in sensul obisnuit al cuvantului, nu este nici riguros incognoscibila. Este voalata

Daca vrem sa mentinem metafora universului care functioneaza ca un ceas trebuie sa acceptam ca este un ceas care merge cam prost: uneori o ia inainte, alteori ramane in urma, ba chiar rotile ii pot sari in mod imprevizibil. Adeptii desenului inteligent nu au nicio baza pentru a sustine viziunea universului ordonat si armonios care functioneaza dupa un mecanism perfect si care le sugereaza existenta unui ceasornicar. Mai mult, nici macar nu banuiesc cat de simplista si gresita este aceasta viziune. Pentru a fi coerenta cu stiinta de azi, viziunea actuala a lumii combina necesitatea si determinismul pe perioade limitate de timp cu hazardul  multifaţetic .
Author: Oenoanda
•22:02

Oenoanda ©
Author: Oenoanda
•16:55
Vad ca bratara cu holograma este iar la moda, pentru cine nu stie (desi m-as mira sa mai existe cineva) este o bratara de guma siliconata cu “holograme care imbunatatesc echilibrul, forta, flexibilitatea si rezistenta fizica”. Se vinde  ca painea calda in diferite culori si este deja un semn distinctiv al tipului de purtator: ţoparlan/ca care plateşte ca sa fie  inşelat/a.

Deja sunt stiute  trucurile  de marketing folosite de talharii  care traiesc de pe urma saracilor cu duhul: isi prezinta marfa cu mult tam-tam tehnic gol de conţinut, pun accent pe cat de “natural” este produsul (ce-i natural e mereu bun, de la un ceai de sunatoare pana la un cancer), pe faptul ca multi faimoşi l-au cumparat (argumentul autoritaţii), dar mai ales nu uita sa menţioneze cuvantul cheie care face sa-i curga balele superstitiosului si sa bage imediat mana in buzunar sa scoata banii:  “energie”.
Cam asa isi anunta smecherii produsul in pagina lor web:

“Power Balance ® este o holograma in care s-a incrustat frecventa unor materiale naturale cunoscute pentru efectele lor benefice asupra organismului.
Power Balance este bazata pe idea optimizarii curgerii naturale a fluxului energetic care se regaseste si in filozofiile orientale. Holograma este proiectata ca sa fie in rezonanta si sa reactioneze  la campul energetic natural al corpului”.


Wow! O frecventa incrustata intr-o holograma! Nu stiu ce-i mai bine incrustat: frecventa in holograma sau imbecilitatea in genele acestei specii.
Author: Oenoanda
•14:21
Nu intelegi ceva cu adevarat decat daca esti capabil sa i-l explici bunicii.
Albert Einstein
Author: Oenoanda
•13:49
Din filmul "The Nightmare before Christmas". Muzica, Danny Elfman.

Author: Oenoanda
•21:27
Andre Geim de 51 de ani si Konstantin Novoselov de 36 sunt doi fizicieni emigranti ruşi care s-au cunoscut la Universitatea din Nijmegen in Olanda.  Cei doi lucrau impreuna dar rezervasera  dupamesele de vineri sa se distreze facand "experimente" sau "nebunii care puteau sa functioneze sau sa nu duca la nimic". Intr-una din aceste zile Geim a reusit sa faca o broasca sa leviteze intr-un camp magnetic, experiment pentru care a primit premiul IgNobel in anul 2000. Aici se poate vedea broasca levitand:





Tot vinerea dupamasa cei doi cercetau proprietatile electrice ale grafitului. Asa au ajuns sa primeasca anul acesta premiul Nobel -  pentru cercetarea proprietatilor unei forme speciale de carbon, grafenul, un material cu care se pot obţine straturi ultra-subţiri de grosimea unui singur atom. Nu este numai cel mai subţire dar este si cel mai rezistent material – o lamina de grafen intinsa peste gura unei cesti de cafea ar putea suporta greutatea unui camion in echilibru pe varful unui creion.  In plus, este un excelent conducator de electricitate si caldura si este complet transparent.  Un material care promite, de moment  fizicienii cred ca va inlocui siliciul ca component de baza al computerelor dar cu siguranta aplicatiile sale vor fi multiple si va revolutiona lumea materialelor. 
“Sunt necesare noi studii. Este ca un LHC care incape pe o masa” spune Geim intr-un interviu dat revistei ScienceWatch.
OK, sa cerceteze  pentru ca eu deja vreau haine si masina din grafen. Si un calculator pe care sa-l pot impaturi si baga in buzunar :)


Physics Nobel Honors Work on Ultra-Thin Carbon
Author: Oenoanda
•11:14
Ceea ce nu a fost niciodată pus la îndoială, nu a putut fi testat. Ceea ce nu a fost examinat fără prejudecati, nu a fost niciodată examinat bine. Scepticismul este prin urmare  primul pas spre adevăr.


Diderot - Pensées philosophiques
Author: Oenoanda
•11:03
 “Inchise in lumea lor chemosensibila, furnicile ignora existenta oamenilor... Au trait pe Pamant timp de zeci de  milioane de generatii; noi nu avem decat cateva sute de mii de generatii de existenta”. Daca am disparea  intr-o buna zi de pe faţa pamantului  furnicile n-ar observa acest lucru. Daca ele ar disparea, ecosistemele planetei ar suferi un colaps ireparabil.

E.O. Wilson este fara indoiala cel mai mare specialist in furnici de pe pamant si pe buna dreptate a fost numit  “Lord of the ants”. Pasiunea timpurie pentru natura si spiritul sau investigator  l-au transformat in ceea ce este azi: un naturalist desavarsit care scrie despre lume cu spirit poetic si o impresionanta capacitate de atentie si ironie. Ce se poate invata dintr-o carte ca  “Journey to the ants”? Ca lumile cele mai prodigioase se afla la un pas de noi si ca a scrie presupune  folosirea clara a cuvintelor,  acea claritate entuziasta cu care E.O. Wilson exploreaza viata unei singure furnici.



Author: Oenoanda
•14:53

Oenoanda ©
Author: Oenoanda
•14:53
Dupa calculele facute in sec. 17 de arhiepiscopul irlandez, James Ussher, 23 octombrie nu este o zi oarecare. Mai exact, duminica 23 octombrie 4004 a.c. este nici mai mult nici mai puţin decat ziua creatiei lumii. Ussher publica in 1650 Annales Veteris Testamenti, a prima mundi origine deducti, opera in care stabilea o cronologie a evenimentelor trecute, bazandu-se pe Vechiul Testament. Calculele sale erau o contributie la dezbaterea teologica cu privire la varsta pamantului – o tema dezbatuta de secole de crestini care nu tin cont nici azi  de evidenta stiintifica. Urmand fidel Geneza, Ussher scria:

“In prima zi (Geneza 1:1-5), duminica 23 octombrie ...Dumnezeu a creat lumina..a separat-o de intuneric si a numit-o pe prima “zi” si pe a doua “noapte”.

“Zi” si “noapte” care nu erau marcate de rasaritul si apusul Soarelui pentru ca dupa cum spunea Ussher,

“In a patra zi (miercuri 26 octombrie), au fost create Soarele si Luna si restul stelelor.

Ussher a dedus  data exacta a unor  evenimente "istorice" extrem de importante ;) (wink, wink) cum ar fi:
- Potopul Universal care a inceput intr-o duminica 7 decembrie 2349 ac
- babilonia lingvistica de la Turnul din Babel 2247 ac
- separarea apelor marii Rosii de catre Moise 1491 ac

E posibil ca arhiepiscopul sa fi ales anul 4004 a.c. influentat fiind de credinta predominanta pe atunci ca Pamantul a fost creat 4000 de ani inainte de nasterea lui Isus. Credinta care se mai mentine din pacate si azi printre fundamentalisti care sustin ca Pamantul are o vechime de mai putin de 10000 de ani. Pentru acestia Ussher ramane o figura profund respectata.  Respect pe care nu-l au pentru oamenii de stiinta care au contribuit cu adevarat la datarea varstei Pamantului si a Universului.

Totuşi  Ussher trebuie “judecat” in contextul epocii sale. Azi il criticam pentru ca a adjudecat creatiei lumii o perioada atat de scurta de timp in comparatie cu calculele noastre actuale de miliarde de ani. Dar in epoca sa era mai preocupat sa le explice concetatenilor sai de ce si-a petrecut Dumnezeu asa de mult timp pentru Creatie (6 zile) cand ar fi putut crea  totul intr-o clipa. Iata una din explicatiile sale:

“Pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine maiestria sa. Chiar si un om care ii explica elevului sau literele alfabetului, incepe mai intai prin a-l invata liniile care formeaza literele si nu toate literele deodata”

Sa nu spuneti ca nu-i o explicatie isteaţa. Un singur lucru mi se pare ciudat: ca fundamentalistii nu sarbatoresc ziua de azi asa acum se cuvine adica cel putin cu pompa cu care sarbatoresc ziua “nasterii domnului” sau “invierea”.  Azi ar trebui toti sa spuna “La mulţi ani lume!”, nu-i asa?
Author: Oenoanda
•11:53
La inceput, Dumnezeu a spus: "La naiba, care era passwordul? Nu mai pot intra, acum totul va evolua de capul lui..."
Author: Oenoanda
•10:24
Parintele geometriei fractale, la 85 de ani (1924 - 2010).



(Alege subtitrarea in limba romana)
Author: Oenoanda
•01:17
Se prabuseste un avion si supravietuiesc doar doi pasageri. Incendii in care supravietuieste o singura persoana. Catastrofe in care mor mii de oameni salvandu-se doar cativa. s.a.m.d Ce au in comun toate astea? Faptul ca intotdeauna in astfel de situatii se gasesc multi care trec cu vederea ca au murit o majoritate de suflete si  il slavesc tot pe  marele SEF suprem pentru presupusul miracol. In Chile, dupa ce s-a sapat  un tunel de 600 de metri, s-a instalat o macara, s-au facut capsule de otel si au fost chemati cei de la NASA, nevestele si familiile minerilor ii mulţumesc lui Dumnezeu pentru miracol.

Intr-un episod din serialul House, un ciclist se accidenteaza lovindu-se de usa unui automobil care se deschide brusc. Dupa ce trece printr-o gramada de suferinte de neimaginat, victima ii multumeste lui House spunandu-i: “Dumnezeu mi te-a scos in cale ca sa ma vindeci”. La care acesta ii raspunde cu obisnuitul sarcasm: “Tot Dumnezeu te-a pus pe tine in calea usii care te-a lovit”. O constatare de bun simt, greu de atins se pare pentru majoritatea muritorilor. Daca nu credeti, faceti urmatorul experiment: cautati in Google termenii “accident thanks God” si va veti convinge. E greu insa sa vezi realitatea atunci cand te crezi buricul pamantului si esti convins ca SEFUL suprem te vegheaza permanent si ca pe deasupra numai tu sau ai tai meritau inca o sansa.
Author: Oenoanda
•12:27


Oenoanda ©
Author: Oenoanda
•11:46

Annie Leibowitz