Cicā Wikileaks ar face parte dintr-o campanie de dezinformare orchestrată de către guvernul SUA. O declasificare  controlată a documentelor. Dacă ar fi fost cu adevarat documente importante, ar fi existat  referinţe la adevaratii autori ai atentatelor 11-S, 11-M etc, sau la minciuna alunizarii, dar nu exista niciuna. Prin urmare, este doar o diversiune.
Asa rationalizeaza adeptii teoriilor conspirative fenomenul Wikileaks. Daca nu le este de folos pentru a-si sustine teoriile, il transforma intr-o conspiratie.

Poate se ofera cineva sa traduca textul. wikileaks.org care incepuse sa publice o parte din cele 250.000 de note diplomatice americane, "provocând o undă de şoc în cancelariile din lumea întreagă", nu mai exista. WikiLeaks: 88.80.13.160

Va mai amintiti de Neda?
Iranul incearca din rasputeri sa impiedice accesul la un nou film despre Neda Agha-Soltan, tanara impuscata mortal in timpul protestelor care au urmat alegerilor prezidentiale din vara trecuta. Filmul de 70 de minute a devenit viral in Iran si poate fi vazut integral in Youtube. Neda a devenit simbolul luptei pentru democratie in Iran.



Film about Iranian protest victim Neda Agha-Soltan beats regime's censors

Multe capitale europene au trebuit sa asiste la vociferarile si alahakbarurile cu ocazia incidentului naval din Orientul (mult prea) apropiat. Islamistii turci care au organizat convoiul si-au atins, cu colaborarea unui guvern israelian inept, toate scopurile pe care si le propusesera: poza de victima, intarirea pozitiei internationale a hamas-ului (care are in programul politic exterminarea evreilor asa cum e recomandata in coran) si subminarea Israelului si a aliatilor sai. Si mai ales, ca premiu special, un nou castig la puncte in fata fortelor laice ale societatii turcesti.

Guvernul islamist turcesc are o ocazie de aur sa se erijeze in marele erou al islamului, dand lectii de morala si numindu-i cu gura mare pe altii criminali. Varsa lacrimi islamice de crocodil pentru palestinienii din Gaza, dar Turcia n-a varsat timp de 100 de ani nici o singura lacrima pentru milionul de cetateni proprii care au fost asasinati pentru ca erau de etnia si religia gresita (crestina). Nici dupa 100 de ani Turcia nu recunoaste Genocidul Armenilor si santajeaza cu represalii orice alt stat care isi permite sa o faca (Romania nu a avut inca curajul sa-l recunoasca in pofida preacrestinilor ei cetateni). Acelasi stat nu gaseste nici o piedica morala in a-si persecuta minoritatea kurda si oponentii politici. Si nu a ezitat sa-i atace si sa-i bombardeze nici pe kurzii de peste granita cu Irakul. Vorba aia, de ce sa-mi fac griji de gunoiul din ochiul meu, cand pot sa ma indignez de cel al vecinului?

Ce s-ar face oare toti islamistii aflati in razboi cu laicismul din propriile tari fara mina de aur a existentei Israelului? Ar trebui sa-l inventeze! Si ca sa nu creada turcii ca daca ţipā mai tare ne vor convinge pe toti ca sunt un model de moralitate si vom uita de Genocidul Armean, puteti vedea mai jos documentarul:

Multi americani il considera si azi pe Abraham Lincoln Marele Eliberator al sclavilor. Se spune ca “Sclavia s-a încheiat efectiv în SUA în primăvara lui 1865 când armatele confederate au capitulat. Toţi sclavii Confederaţiei au fost eliberaţi prin Proclamaţia de Emancipare, care stipula că sclavii din zonele confederate erau liberi.” (sursa: Wikipedia). Se considera ca sclavia a fost sursa majora de conflict care a condus la Razboiul Civil american.

E reconfortant sa aflam ca convingerile morale au stat la baza acestui eveniment istoric din viata americana, dar e partial adevarat. Mai corect, abolirea sclaviei a jucat rolul de strategie politica, dar ceea ce a condus la razboi a fost in realitate dezacordul (cu radacinile sale istorice) in privinta politicii comerciale. Cu alte cuvinte, ca in multe alte cazuri, au primat motivele economice.

De fapt sclavia nu era un factor divizor in politica premergatoare Razboiului Civil, asa cum multi cred astazi. Abolitionistii aveau o mare influenta doar in unele state din Nord, dar opinia majoritara nu era abolitionista. Multi dintre cei care se impotriveau sclaviei credeau ca negrii erau o rasa inferioara si ca urmare nu erau de acord sa li se acorde drepturi civile inclusiv dreptul de a vota. Vedeau abolirea sclaviei ca fiind complet nerealista. Chiar si Marele Eliberator impartasea aceste opinii si astfel declara unui ziar al epocii: “Daca as sputea a salvez Uniunea fara sa eliberez niciun sclav, as face-o. Daca as putea s-o salvez eliberand toti scalvii, as face-o; si daca as putea s-o fac eliberand doar o parte, la fel as face-o”.

Adevarul este ca taxele au fost o sursa importanta de tensiune in politica americana. Statele din Sud predominant agrare (si care optau pentru comertul liber) incercau constant sa scada taxele industriale in timp ce statele din Nord sustineau mentinerea acestora la nivel ridicat ca masura protectionista pentru incurajarea dezvoltarii unei industrii autohtone. Urmarea a fost ca in 1832 Carolina de Sud a refuzat chiar sa accepte noile legi federale in privinta taxelor provocand o criza politica care s-a rezolvat partial doar atunci cand Andrew Jackson a oferit o reducere a taxelor (partiala, in pofida faimei sale de promotor al capitalismului liber) si a amenintat Carolina de Sud cu actiunea militara. Lucrurile s-au calmat pe moment pentru ca apoi sa-si afle rezolvarea printr-un Razboi Civil.

Cand inca erau o colonie britanica, americanii nu aveau dreptul sa-si protejeze noua industrie prin taxe. De fapt productia industriala era limitata de britanici la numai cateva produse. Nu aveau voie sa exporte produse care ar fi concurat cu produsele britanice. Primeau in schimb subventii pentru a produce materie prima. Multi americani, inclusiv Thomas Jefferson, erau de parere ca orice incercare de a opri comertul liber cu produsele venite din Europa ar fi impiedicat progresul tarii spre adevarata bunastare. Dar altii erau impotriva si sustineau ca tara avea nevoie sa-si dezvolte industria proprie folosind protectia si subventiile guvernamentale asa cum facusera initial britanicii. Liderul intelectual al acestei miscari protectioniste a fost Alexander Hamilton, jumate scotian jumate francez care a propus in 1791 Congresului american Raportul cu privire la Manufacturare care avea la baza ideea ca o tara inapoiata ca SUA trebuie sa-si protejeze industria de concurenta straina pana la punctul in care va avea forte proprii sa concureze cu restul lumii. Prin aceasta, se declara in mod deschis impotriva sfaturilor faimosului economist, Adam Smith. Practica protejarii industriilor incipiente exista dinainte de Hamilton dar el a fost primul care a transformat-o in teorie.

Initial Raportul lui Hamilton nu a avut succes in mare parte pentru ca politica americana era dominata de proprietarii de plantatii din Sud care nu aveau niciun interes in dezvoltarea industriala. Razboiul din 1812 a facut ca taxele sa creasca si a deschis drum noilor industrii emergente prin intreruperea importului din Europa. Noii industriasi devin interesati ca protectionismul sa continue chiar si dupa razboi. Cand in 1820 taxele urcasera pana la 40%, programul lui Hamilton fusese complet stabilit la fel ca si diviziunea intre Nord si Sud care a dus in cele din urma la Razboiul Civil.

Cine a vazut filmul “Katyn” (Andrzej Wajda 2007), poate isi aminteste scena cu care incepe: un pod langa Cracovia plin de oameni care se ciocnesc incercand sa-si faca drum in directii opuse. Suntem in 1939 si oamenii fug de invazia nazista dinspre vest spre zone ocupate de armata sovietica “de eliberare”. Dinspre est, fug de trupele rusesti care iau prizonieri atat civili cat si soldati polonezi. Civili de toate categoriile: tarani, intelectuali, profesori universitari, studenti, muncitori, functionari, soldati in rezerva, familii intregi cu boccelele in spate fug dezorientati, nu stiu incotro s-o ia ca sa se indeparteze de pericol. Multi cred ca vor gasi salvarea la rusi. Nu stiu ca Hitler si Stalin au facut un pact: nemtii nu vor mai inainta iar armata rosie nu-i va ataca. Este pactul prin care isi impart Polonia.

Cand au invadat Rusia, nemtii au gasit in padurea din Katyn, un orasel rusesc langa Smolensk, gropile comune pline de cadavre cu uniforma armatei poloneze. Ca sa asigure ocupatia si indoctrinarea progresiva a societatii poloneze, Stalin ii exterminase pe toti oponentii polonezi – intelectuali si militari deopotriva – fara stirea pe atunci aliatului sau german. In jur de 20.000 de polonezi au fost ucisi de politia secreta rusa. Printre ei, si tatal lui Wajda. Regimul nazist a scos atunci la lumina faptele cu scop propagandistic anti-sovietic, dar URSS a negat si a dat vina pe nemti. Abia in 1990 Gorbachov a recunoscut vina rusilor in masacrul din Katyn.
Daca relatiile intre Rusia si Polonia erau subrede, ele s-au agravat cu confesiunea vinovatiei.

Presedintele Lech Kaczynski acceptase sa calatoreasca pana la Smolensk ca sa omagieze pe 10 aprilie victimele masacrului. Se pare insa ca ceata deasa i-a impiedicat pilotului vizibilitatea si avionul s-a prabusit. Nu a supravietuit nimeni. Pe langa presedintele tarii , au murit si presedintele Bancii Nationale a Poloniei si seful Statului Major, ministrii si alte persoane din guvern. O catastrofa care a facut sa treaca pe plan secundar evenimentul masacrului din Katyn. Este si o tragedie care ar putea sa afecteze si economia tarii cu cea mai rapida crestere din Europa. Polonia este tara care a trecut cu succes de la economia planificata la economia de piata. In perioada lui Kaczynski economia a crescut iar somajul s-a redus in pofida crizei.

O cruda ironie a destinului.

Daca este adevarata stirea aparuta in The New York Times, in Corea de Nord Ministrul Finantelor din Partidul Muncitoresc, Park Nam-gi, a fost impuscat pentru ca a esuat in reforma sa monetara care a generat inflatie si alte conflicte economice. Se pare ca Park a fost impuscat in Pyongyang sub acuzatia de a fi “adus economia tarii la ruina in mod planificat”. Destul de ciudat daca tinem cont de faptul ca exact asta face in general comunismul. Cetatenii nu-l cred vinovat pe Park de acuzatia adusa si-l considera o victima politica. Ziaristii din Corea de Sud sustin ca Park fusese “concediat” in februarie dupa ce preturile in Corea de Nord crescusera imens impotriva dorintei regimului de a le stabiliza si de a eradica piata “la negru”.

N-ar fi surprinzator sa fie asa, in 1997 Corea de Nord il executase public pe secretarul Partidului Muncitoresc insarcinat cu Agricultura, Seo Kwan-hee, sub acuzatia de spionaj, dupa nemultumirea generala produsa de foametea comunista.

The Vice Guide to Norh Korea este un documentar socant. Desi pare filmat in URSS pe vremea lui Stalin, reporterii s-au infiltrat si au filmat pe ascuns in 2009. Cu riscul vietii.



12 parti

4 parti

Ieri 18 Februarie, Joseph Stack un inginer american din Austin, Texas s-a sinucis zdrobindu-se cu o avioneta in cladirea Serviciului Public de Impozite. Din scrisoarea pe care a lasat-o in Internet se deduce ca este vorba de un gest de protest impotriva sistemului de taxare impus de guvernul federal si a lipsei de libertate economica.

If you’re reading this, you’re no doubt asking yourself, “Why did this
have to happen?”  The simple truth is that it is complicated and has
been coming for a long time.  The writing process, started many months
ago, was intended to be therapy in the face of the looming realization
that there isn’t enough therapy in the world that can fix what is really
broken.  Needless to say, this rant could fill volumes with example
after example if I would let it.  I find the process of writing it
frustrating, tedious, and probably pointless… especially given my gross
inability to gracefully articulate my thoughts in light of the storm
raging in my head.  Exactly what is therapeutic about that I’m not sure,
but desperate times call for desperate measures.

We are all taught as children that without laws there would be no
society, only anarchy.  Sadly, starting at early ages we in this country
have been brainwashed to believe that, in return for our dedication and
service, our government stands for justice for all.  We are further
brainwashed to believe that there is freedom in this place, and that we
should be ready to lay our lives down for the noble principals
represented by its founding fathers.  Remember? One of these was “no
taxation without representation”.  I have spent the total years of my
adulthood unlearning that crap from only a few years of my childhood. 
These days anyone who really stands up for that principal is promptly
labeled a “crackpot”, traitor and worse.

continua

Ne asteapta inflaţia galopantă după colţ? Fără îndoială, Statele Unite prezintă unii din precursorii clasici ai inflaţiei scapate de sub control. Dar o privire mai profundă sugerează că povestea nu este atât de simpla. 
Să începem cu principiile de baza.

O lecţie de bază a economiei este aceea că preţurile cresc atunci când guvernul emite o cantitate excesivă de bani. Cu alte cuvinte, inflaţia are loc atunci cand prea multi bani incearca sa cumpere prea puţine bunuri. 
A doua lecţie este că guvernele recurg la o creştere rapidă monetară atunci cand se confruntă cu probleme fiscale. Atunci când cheltuielile guvernamentale depasesc colectarea impozitelor, factorii de decizie politică recurg uneori la băncile centrale, care în esenţă, tiparesc bani pentru a acoperi deficitul bugetar. 
Aceste două lecţii explica hiperinflatii istorice cum ar fi cele din Germania în anii 1920 sau din Zimbabwe mai recent.

Sunt Statele Unite pe punctul de a lua aceasta cale?

citeste restul aici

In 1715 Franta era o natiune insolvabila. Taxele fusesera ridicate la niveluri extreme dar golul in vistierie lasat de razboaiele si extravaganta lui Ludovic al 14-lea era urias. Dupa moartea acestuia, Ducele de Orleans devine Regentul Frantei, Ludovic al 15-lea fiind minor. Cand isi batea mai tare capul de unde sa scoata bani, intra in joc un personaj extrem de pitoresc: John Law, un scotian exilat dupa ce omorase un om in duel, vestit ca jucator profesional de jocuri de noroc, posibil spion si cu un simt rafinat al finantelor.

Law propune introducerea banilor de hartie in locul monedelor de aur si argint. Sub conducerea sa se stabileste Banca Generala (mai 1716) care prelua monede de aur si argint emitand bancnote de hartie. In 1718 Banca Generala devine Banca Regala, prima banca centarala a Frantei. Ambitia lui Law era ca prin stabilirea unei banci publice dupa modelul olandez (cu diferenta ca emitea bani de hartie) sa stimuleze increderea economica in Franta. In acelasi timp banii de hartie urmau sa stimuleze comertul si deci puterea economica a Frantei.

Dar Law avea idei mult mai marete. Obtine Compania Mississippi, un monopol sprijinit de stat asupra comertului cu Louisiana franceza (echivalentul a un sfert din ceea ce este azi SUA). Sub conducerea lui Law monopolul se extinde asupra colectarii de taxe si a comertului in afara Europei. Pretul actiunilor companiei (fixat initial la 500 livre) incepe sa creasca ceea ce a stimulat productia de bancnote pentru a furniza bani lichizi necesari pentru cumpararea de actiuni Mississippi. Oricine indiferent de rang era incurajat sa le cumpere.

Law a lucrat intens sa creeze o imagine idilica a coloniilor - locuite de salbatici prietenosi, pline de aur si de argint, cu o clima ideala etc. Realitatea era cu totul alta: teritoriile erau mlastini infestate de insecte in care majoritatea mureau de boli tropicale si de foame. In Decembrie 1719 actiunile Mississippi ajunsesera la 10000 livre.


Putini miroseau adevarul. Voltaire ii scria marchizului din Genonville in 1719: “Ati inebunit toti in Paris?” Intre timp puterea si averea lui Law cresteau. Daca Ludovic 14 afirmase “Eu sunt statul”, Law putea linistit sa afirme “Eu sunt economia”.

Increderea in sistemul lui Law nu putea fi sustinuta la nesfarsit. Realizand ca pretul actiunilor era cu mult peste valoarea lor reala, Law incearca sa deprecieze bancnotele si actiunile la jumatate. Decizia nu a facut decat sa duca la o scadere rapida a actiunilor in timp ce inflatia in afara pietei stocurilor crestea alarmant ca urmare a cresterii volumului de bani tipariti pusi in circulatie. In 1720 cantitatea totala de bani in livre era de patru ori mai mare decat cantitatea de monede de de aur si argint folosite anterior in Franta. Oamenii care prevedeau deprecierea bancnotelor le schimbau pe monede de aur si argint. Banii de hartie isi pierd in cele din urma valoarea iar Law se vede din nou in situatia de exilat.

Pierderile Frantei au fost imense si nu doar financiare. In timp ce criza fiscala a monarhiei franceze ramasese fara rezolvare, balonul din Mississippi a indepartat Franta de piata financiara si de moneda tiparita pentru cateva generatii pana cand in cele din urma falimentul monarhiei a dus la precipitarea Revolutiei.

“Aici Radio Europa Libera”.
“Am crescut cu aceste voci. Politica era ceva scarbos, oricum nu se putea face nimic. Dar tata asculta in fiecare seara Radio Europa Libera. Daca-l inchidea, se auzea radioul din vecini. “

Postul Radio Europa Liberă (REL) a fost înfiinţat, la câţiva ani după cel de-Al Doilea Război Mondial, de către americani şi a fost folosit ca instrument de propagandă în timpul Războiului Rece. Radioul, finanţat iniţial de CIA, avea sediul principal la München şi transmitea pe unde scurte în ţările de după Cortina de Fier. Prima emisiune a Radio Free Europe au auzit-o cehoslovacii, pe 4 iulie 1950.

Tinerii ascultau cu precădere emisiunile muzicale, care erau în mare parte difuzate dimineaţa, chinuindu-se să prindă refrenele occidentale printre bruiaje. Cei mai maturi îşi lipeau urechile de radiourile învechite, dezmeticiţi de realitatea pură pe care o auzeau, bucuroşi că nu sunt singurii care văd nedreptatea în care trăiesc.

De la München auzeau românii ce se întâmpla în propria lor ţară. „Au aflat despre persecuţii şi procese politice, despre rezistenţa din munţi, despre protestele din Valea Jiului, despre demonstraţiile muncitoreşti din Braşov şi despre ce s-a întâmplat la Timişoara în primele zile ale Revoluţiei din decembrie ’89"

Cold Waves de Alexandru Solomon

La sfarsitul anilor ’50 Partidul Comunist Roman i-a cerut regizorului Calotescu sa realizeze un film de exceptie. “Reconstituirea” reda cu obisnuitul ton propagandistic al epocii "faptele" intamplate in Iulie 1959 cand 5 barbati si o femeie au furat inarmati o mare cantitate de bani ai Bancii Nationale. Ce aveau in comun? Toti avusesera functii importante in Partid (din care fusesera expulzati recent) si toti erau evrei. “Actorii” care reconstituie evenimentul sunt insisi autorii “jafului”.

Evenimentele nu sunt lipsite de mister si incongruenta. De ce ar fi furat acestia o suma importanta de bani intr-o tara comunista in care stiau (cu putin in urma fusesera insiders ai regimului) ca nu aveau nici o sansa? A existat cu adevarat acest furt? De ce in film autorii au fost prezentati ca simpli hoti cand ei avusesera functii importante in PCR? Sunt intrebari la care Alexandru Solomon incearca sa raspunda in filmul documentar “Marele jaf comunist”. Pentru aceasta intervieveaza persoane care au trait direct evenimentele: securisti ai vremii, vecini, participanti la “Reconstituire”, etc.

In timp ce romanii se pierd in detalii neimportante (cum ar fi sa dezbata autenticitatea filmului in care Basescu loveste un copil), Occidentului ii este prezentata imaginea esentiala a Romaniei. Filmul documentar “Capitalism - reteta noastra secreta” produs de Alexandru Solomon a fost emis pe canalul Arte de ziua nationala a Romaniei. Este vorba de o serie de interviuri cu cei considerati primii capitalisti ai Romaniei: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, George Padure, Ioan Niculae.

Din cateva miscari precise Dinu Patriciu sintetizeaza prin trei imagini - rechin, balena, caracatita - metamorfoza oligarhiei romanesti: rechinareala in ape tulburi la inceputul anilor ’90, balenizarea capitalului si in cele din urma gestionarea si apararea lui cu ajutorul sistemului tentacular. Filmul explica destul de bine de ce Romania nu a reusit nici dupa 20 de ani sa aiba o infrastructura si de ce oricare ar fi rezultatul alegerilor de pe 6 Decembrie, situatia nu se va schimba simtitor in Romania.

(Filmul a fost retras la cererea autorului)

Feudalism: ai doua vaci. Boierul iti ia o parte din lapte.

Socialism pur: ai doua vaci. Guvernul ti le ia si le pune impreuna cu vacile celorlalti. Trebuie sa ai grija de toate vacile. Guvernul iti da lapte dupa necesitati.

Socialism birocrat: ai doua vaci. Guvernul ti le ia si le pune impreuna cu vacile celorlalti. Sunt ingrijite de fosti crescatori de pui. Tu trebuie sa ai grija de puii luati de guvern de la crescatorii de pui. Guvernul iti da laptele si ouale de care regulamentul spune ca ai nevoie.

Fascism: ai doua vaci. Guvernul ti le ia, te angajeaza sa ai grija de ele si-ti vinde laptele.

Comunism pur: ai doua vaci. Vecinii te ajuta sa le ingrijesti si impartiti laptele.

Comunism rusesc: ai doua vaci. Trebuie sa le ingrijesti iar guvernul iti ia tot laptele.

Comunism cambogian: ai doua vaci. Guvernul ti le ia si te impusca.

Dictatura: ai doua vaci. Guvernul ti le ia si te recruteaza.

Democratie pura: ai doua vaci. Vecinii decid cine primeste laptele

Democratie reprezentativa: ai doua vaci. Vecinii aleg pe cineva care sa-ti spuna cine primeste laptele.

Birocratie: ai doua vaci. La inceput guvernul reglemeteaza cu ce le poti hrani si cand le poti mulge. Te plateste sa nu le mulgi. Ti le ia, impusca una, o mulge pe cealalta si varsa laptele pe canal. Apoi iti cere sa dai de seama de ce s-a intamplat cu vaca disparuta.

Anarhie pura: ai doua vaci. Ori vinzi laptele la un pret rezonabil ori vecinii iti iau vacile si te omoara.

Libertarianism/anarho-capitalism: ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur...

Suprarealism: ai doua girafe. Guvernul iti cere sa inveti sa canti la acordeon.

Un cititor (Armand K.) a lasat acest comentariu:

Cât despre partea cu teocraţia... Când ai:

-- biserica finanţată de stat şi beneficiară, direct sau prin reprezentanţii ei, a unei serii întregi de favoruri şi tratamente preferenţiale;

-- politicienii care ling poala popilor;

-- popii care nu numai că sunt consultaţi cu privire la tot felul de probleme ce n-au nici în clin nici în mânecă cu organizaţia lor, dar iau decizii asupra a ce se predă în şcoli;

-- de 10 ori mai multe biserici construite într-un an decât şcoli şi spitale la un loc;
se poate spune că trăieşti într-o teocraţie de facto, chiar dacă nu de jure.

De acord Armand K. Dar ca sa fim si mai exacti, Romania este o cleptocraţie clico-ortodoxa, ceea ce se traduce prin „clica hotilor de la Putere mana in mana cu Biserica Ortodoxa". O buna reteta pentru distrugerea unei societati.

Daca inca mai era cineva care nu stie ce zace in sufletul negru al teocratiei din Iran, evenimentele recente au darul de a-i improspata memoria.
Priviti fotografia alaturata si veti vedea ceea ce mullahii si hoardele manipulate de ei tem si urasc cel mai mult: o femeie tanara, o femeia educata, care aspira sa-si traiasca viata din plin, sa-si cultive spiritul si chipul. Si nu e de mirare, caci toate privilegiile lor fundate pe cateva dogme putrede, tot universul lor de pigmei repugnanti ce se inchipuie stapani cu drept de viata si moarte asupra celor ce nu gandesc la fel s-ar destrama ca un fum daca femeile si-ar ocupa locul cuvenit in societate.

Daca esti un adorator al lui Allah, daca esti un adorator al clovnilor cu turban, decrepiti, impotenti, sadici si misogini, primul impuls pe care il ai vazand aceasta fata frumoasa, plina de viata si speranta, este sa-i tragi un glonte in inima, nu-i asa?
Asa a murit Neda Agha-Soltan pe strazile Teheranului zilele trecute, la 27 de ani, in vazul intregii lumi, pentru vina de a fi o femeie tanara care nu se multumeste cu rolul de mobila – sclav – dispozitiv sexual si reproductiv.

“Lasă-­mă să­-ţi ofer o lecţie de politică practică…
― E o greşeală să presupui că oamenii doresc ca mediul să fie protejat sau vieţile lor salvate, şi că ar fi recunoscători unui idealist care ar lupta pentru astfel de ţeluri. Oamenii doresc confort personal.”

Din Zeii Insisi, Isaac Asimov

Au obtinut ce au vrut. Consiliul Drepturilor Omului din cadrul ONU a aprobat in cele din urma propunerea venita din partea unei majoritati de tari islamice de a promova legi care sa pedepseasca critica anti-religioasa, mai ales anti-Islam. Propunerea a fost reinnoita strategic in aceeasi perioada in care principalul promotor al rezolutiei, guvernul Pakistanului, a incheiat un acord cu talibanii locali pentru a inchide scolile de fete si de a instaura legea Shariei intr-o regiune situata la numai cativa km de capitala (Islamabad).

Din cele 47 tari membre, 23 au votat pentru si s-au abtinut 13. S-au opus reprezentantii tarilor occidentale. Sub pretextul tolerantei universale, Consiliul a dat in fond un ultimatum libertatii de exprimare. Din acest moment, si in numele drepturilor omului, legislatorii din toata lumea pot sa inceapa sa ia in serios ideea ca ceea ce merita protectie speciala sunt opiniile si sistemele de credinte, nu persoanele.





Nu spune niciun cuvant, Cristopher Hitchens