Un argument sustinut nu numai de crestini este acela ca valorile atat de pretuite ale civilizatiei occidentale - egalitate, democratie, toleranta, libertate etc. - au la baza traditia iudeo-crestina. Crestinismul este considerat o baza a identitatii culturale si sociale occidentale. Cred ca este o afirmatie superficiala care simplifica in mare masura radacinile valorilor democratice moderne. Mai corect, ceea ce numim civilizatie occidentala a fost creat in pofida Bisericii crestine si nu datorita ei.

Din momentul in care s-au stins ultimele scantei ale culturii eleniste si pana la reaprinderea lor odata cu Renasterea, Europa occidentala a trecut print-o perioada de intuneric intelectual de aproape o mie de ani datorat in mare parte politicii Bisericii crestine. In Evul Mediu civilizatia occidentala era bazata pe credinta, autoritate si traditie. Incepand din 1650 lucrurile au inceput sa se schimbe asa incat orice, chiar si aspectele traditionale cele mai inradacinate erau dezbatute in lumina ratiunii filozofice. Afirmatii in trecut de neclintit cu privire la omenire, societate, politica, cosmos si chiar Crestinism si orice religie erau obiectul dezbaterii noului tip de gandire promovata de miscarea iluminista. Majoritatea fondatorilor iluminismului sustineau ca multe din conceptiile umane despre lume si structura realitatii erau gresite si ca de imbunatatirea lor depinde imbunatatirea existentei umane pentru ca astfel societatea umana ar fi mai sigura si mai stabila (Hobbes), mai toleranta (Bayle), mai rationala in abordarea problemelor sociale si sanitare (Descartes), mai libera.

Valorile civilizatiei occidentale sunt produsul miscarii iluministe si exista o intensa dezbatere cu privire la legatura intre Iluminism si Crestinism, unii sustinand ca ideile iluministe de toleranta, libertate, egalitate etc. provin direct din traditia crestina. Relatia intre religie si Iluminism este insa mult mai complexa asa cum arata Jonathan Israel in lucrarea sa Iluminismul Radical. De fapt, spune el, au existat doua curente iluministe: unul "moderat" si majoritar, avand in frunte pe Kant, Locke, Voltaire si Hume, este cel mai cunoscut publicului. Dar a existat si un al doilea curent mai subteran si plin de forta, cel al Iluminismului Radical reprezentat de figuri ca d'Holbach, Diderot, Condorcet si in special Spinoza, care au format nucleul miscarii globale. Spre deosebire de primii, iluministii radicali respingeau orice compromis cu trecutul, credeau ca ratiunea trebuie sa primeze in orice aspect al vietii umane fara sa fie limitata de credinta si traditie. Pe baza principiilor lui Spinoza, societatea devine mai rezistenta la manipulare prin autoritate religioasa, autocratie sau dictatura, mai democratica, libertariana si egalitara, si asta face ca Spinoza sa fie principala figura a Iluminismului Radical.

Miscarea iluminista moderata avea mult mai mult prestigiu si sprijin in general dar cel care a schimbat lumea in final a fost curentul radical. Valorile fundamentale ale civilizatiei moderne provin in special de la miscarea radicala si au fost modelate atacand direct traditia crestina. Este evident atunci cat de superficiala si departe de adevar este afirmatia ca Crestinismul sta la baza valorilor civilizatiei moderne.

Cu toate astea trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta importanta intre Crestinism si cealalta religie monoteista foarte raspandita - Islamul. Datorita ei Crestinismul cel putin nu a impiedicat aparitia Iluminismului in Occident, asa cum a facut Islamul in Orient. Comunitatea religioasa crestina, desi universala, nu pretinde autoritatea sociala sau politica. Puterea laica si religioasa, ca si jurisprudentele lor, raman separate. Mohamed alege insa alta cale, erijandu-se in mesager direct si unic al lui Dumnezeu adjudicandu-si astfel autoritatea absoluta. In Islam nu poate exista decat o singura lege - Sharia - expresia directa a "dorintei lui Dumnezeu". Este o doctrina de norme care reglementeaza si limiteaza toate aspectele vietii umane inclusiv cele intelectuale si politice. Ideea ca societatea s-ar putea baza, ca in Occident, pe o lege seculara creatie a mintii umane ce poate fi schimbata sau chiar abrogata, este o aberatie in Islam.

Islamul spre deosebire de Crestinism a reusit sa devina stapanul intregii vieti civile si politice. Cum spunea Ernest Renan intr-un discurs tinut la Sorbona in 1883, "un fel de doaga de otel incinge capul fiecarui musulman facandu-l absolut refractar la stiinta, incapabil de a invata orice, sau de a fi deschis la idei noi". Acesta este motivul pentru care nu poate exista Iluminism in Islam dar a fost posibil (dar nu a fost inspirat nici promovat) in lumea crestina.



Rethinking the idea of Christian Europe, Kenan Malik
Radical Enlightenment , Jonathan Israel
Worlds at war, Anthony Pagden

Expresia “separarea Bisericii de Stat” provine dintr-o scrisoare redactata de Thomas Jefferson in 1802 in care referindu-se la Primul Amendament la Constitutia SUA, scria:

Domnilor,
…
Crezand ca si voi ca religia este ceva numai intre individ si Dumnezeul sau, si pentru care acesta nu trebuie sa dea nicio socoteala asupra credintei sau cultului sau, ca puterile legitime ale guvernului se limiteaza numai la actiuni nu si la opinii, contemplez cu suveran respect actul poporului american prin care se declara ca legislatura acestuia nu ar trebui “sa dea legi care sa stabileasca o religie, sau sa interzica astfel libera sa exercitare”, construind astfel un zid de separare intre Biserica si Stat. Aderand la aceasta exprimare a dorintei supreme a natiunii pentru libertatea de constiinta, voi considera cu sincera satisfactie progresul acelor sentimente care tind sa-i inapoieze omului toate drepturile sale naturale, convins ca nu are niciun drept natural care sa se opuna datoriilor sale sociale.
…
Th Jefferson
1 Ianuarie 1802



Expresia a fost folosita si de James Madison, principalul redactor al Cartii Drepturilor (primele 10 amendamente ale Constitutiei SUA):

"Separarea practica intre Religie si Guvernul Civil asa cum este ea garantata de Constitutia SUA, este esentiala pentru puritatea ambelor ”.

Thomas Paine a scris “Drepturile omului” (Rights of Man) in 1791 ca raspuns la “Cugetari asupra Revolutiei Franceze” de Edmund Burke - unul din atacurile cele mai cunoscute la adresa Revolutiei Franceze. Lucrarea este considerata ca o aparare a Revolutiei Franceze dar in acelasi timp este una din primele opere care pun bazele conceptelor de libertate si egalitate intre oameni.

Acesta este un fragment in care Paine se refera la necesitatea laicitatii, a separarii bisericii de stat:

“Unul din refrenele constant repetate in cartea Dlui Burke este “Biserica si Stat”. Nu se refera la o biserica particulara sau la un stat concret, ci la orice biserica si stat: foloseste termenul ca notiune generala pentru a sustine doctrina politica care preconizeaza unirea bisericii cu statul intotdeauna si in orice tara, blamand Adunarea Nationala pentru ca nu a facut acest lucru in Franta. Sa ne gandim putin la acest subiect.

Toate religiile sunt prin natura lor benigne, si unite cu principiile de moralitate. Nu ar fi putut initial sa faca prozeliti daca ar fi profesat viciul, cruzimea, prigonirea sau imoralitatea. Ca orice altceva, au si ele un inceput; si continua prin putere de convingere, povata si exemplu. Cum se face atunci ca religiile isi pierd cumpatarea si devin intolerante?

Acest lucru provine chiar din conexiunea pe care o recomanda Dl. Burke. Din uniunea intre stat si biserica se produce un fel de animal, un catar, capabil doar sa distruga si incapabil sa produca, numit Biserica stabilita prin Lege. Este strain chiar de la nastere de orice progenitor care l-a procreat si pe care cu timpul il alunga si distruge.

Inchizitia in Spania nu provenea din religia profesata initial, ci din acest animal-catar rezultat al unirii intre stat si biserica. Arderile pe rug ale ereticilor in Smithfield se datoreaza aceluiasi produs eterogen; regenerarea acestui animal ciudat in Anglia
a fost cea care a reinviat ranchiuna si ireligiozitatea printre locuitori, si i-a impins pe cei numiti Quakeri si Dizidenti catre America. Persecutia nu este o trasatura originala a niciunei religii; dar este mereu trasatura cea mai bine marcata a religiilor-legalizate, sau a religiilor stabilite prin lege. Inlatura infiintarea prin lege, si orice religie revine la benignitatea sa initiala. In America, un preot catolic este un bun cetatean, o buna persoana si un bun vecin; un episcop are aceleasi trasaturi: si acest lucru, independent de individ, se datoreaza absentei Bisericii stabilite prin Lege in America .

Daca privim acest aspect si din perspectiva temporala, vom vedea efectele negative pe care le-a avut asupra prosperitatii natiunilor. Uniunea bisericii cu statul a saracit Spania. Anularea Edictului din Nantes a facut ca productia de matase sa treaca din acea tara in Anglia; iar acum biserica si statul fac ca productia de bumbac sa se deplaseze din Anglia spre Franta si America. Sa-l lasam deci pe Dl. Burke sa predice doctrina sa antipolitica a Bisericii si Statului. Va face un bine. Adunarea Nationala nu-i va urma sfatul, ci se va beneficia de nebunia sa. America a fost avizata observand efectele negative ale acesteia in Anglia; si a fost abolita de Adunarea Nationala pe baza experientei din Franta care, ca si America, a stabilit LIBERTATEA UNIVERSALA DE CONSTIINTA SI DREPTURILE UNIVERSALE ALE CETATENILOR. “

Cei care apreciaza libertatea ca valoare sociala, printre care ma consider, au un argument destul de puternic in favoarea separarii statului de religie: laicismul sau secularismul, termeni care desemneaza aceasta separare, asigura neutralitatea statului (implicit a institutiilor educatiei publice si de sanatate) in privinta deciziilor referitoare la religie. Astfel fiecare individ este liber sa creada ce vrea sau sa nu creada, si nu se va simti discriminat pe motive religioase. Un stat laic nu este un stat anti-religios, ci un stat care apara dreptul egal al indivizilor de a imbratisa orice religie cat si dreptul de a nu imbratisa niciuna. Cand aceasta separare nu se produce si statul finanteaza si sprijina in mod discriminatoriu o religie sau cult concret in detrimentul celorlalte, apar indivizi defavorizati, marginalizati sau de clasa inferioara. In acest caz statul nu promoveaza libertatile maxime pentru toti cetatenii ci reprezinta doar un sector al populatiei chiar daca acesta este majoritar.

Argumentul este OK, din pacate e atractiv numai pentru cei care apara libertatea si laicismul, insa nu va convinge in veci un fundamentalist religios care percepe toate aspectele negative ale statului teocratic ca pe adevarate avantaje. “La naiba cu aia cativa care cred tampenii. Romania e o tara ortodoxa, romanii sunt ortodocsi. Vrem icoane in scoli, vrem religie ortodoxa in scoli. Fuck restul! ” Un fundamentalist crestin are alte idealuri decat un individ care apara statul liber, el isi doreste discriminarea, isi doreste ca statul sa finanteze religia dominanta, chiar s-o impuna in scoli si pretutindeni.

Exista insa un alt argument: atunci cand problemele statale se amesteca cu cele religioase, este practic inevitabil sa apara coruptia. Exista multe exemple in istorie, de la Constantin si pana in zilele de azi, in care guvernul a cooptat religia Crestina pentru a-i servi propriile interese, corupand valorile si scopurile religiei in sine. Parintii fundatori ai Statelor Unite, desi nu erau atei, au avut foarte clar acest lucru in minte atunci cand au elaborat Constitutia americana. Adevaratii credinciosi nu-si pot dori ca lumea sa se umple de indivizi ipocriti, falsi credinciosi care urmaresc de fapt interese ascunse si pozitii sociale privilegiate. Religia amestecata cu guvernul va suferi numeroase schimbari la cheremul oportunistilor si a celor insetati de putere. Daca nu doriti ca acest lucru sa se intample, mentineti religia acolo unde ii este locul: in intimitatea caminului si in biserici, si nu in salile de intruniri si negocieri. Este singurul loc unde religia poate sa se mentina libera de coruptie, unde poate sa se mentina integra. Cine iubeste cu adevarat religia, va fi primul care va lupta pentru separarea acesteia de stat, in favoarea unui stat laic.