La Musica Notturna delle strade di Madrid (Boccherini)

Unul din cele mai bune filme documentare pe care le-am vazut anul asta - o istorie financiara a lumii. O buna ocazie pentru a intelege ascensiunea banilor.
Istoria financiara se afla in spatele istoriei omenirii. Naill Ferguson (autorul cartii cu acelasi titlu) arata ca la baza progresului uman se afla finantele. Evolutia creditului, de la Babilonia antica si pana la minele de argint din Bolivia, este la fel de importanta pentru societatea umana civilizata ca evolutia tehnologica. Bancile au furnizat baza materiala pentru splendorile Renasterii italiene. Iar piata obligatiunilor a fost decisiva in razboaie ca cel Civil in America.







In PBS subtitrat in engleza

In 1715 Franta era o natiune insolvabila. Taxele fusesera ridicate la niveluri extreme dar golul in vistierie lasat de razboaiele si extravaganta lui Ludovic al 14-lea era urias. Dupa moartea acestuia, Ducele de Orleans devine Regentul Frantei, Ludovic al 15-lea fiind minor. Cand isi batea mai tare capul de unde sa scoata bani, intra in joc un personaj extrem de pitoresc: John Law, un scotian exilat dupa ce omorase un om in duel, vestit ca jucator profesional de jocuri de noroc, posibil spion si cu un simt rafinat al finantelor.

Law propune introducerea banilor de hartie in locul monedelor de aur si argint. Sub conducerea sa se stabileste Banca Generala (mai 1716) care prelua monede de aur si argint emitand bancnote de hartie. In 1718 Banca Generala devine Banca Regala, prima banca centarala a Frantei. Ambitia lui Law era ca prin stabilirea unei banci publice dupa modelul olandez (cu diferenta ca emitea bani de hartie) sa stimuleze increderea economica in Franta. In acelasi timp banii de hartie urmau sa stimuleze comertul si deci puterea economica a Frantei.

Dar Law avea idei mult mai marete. Obtine Compania Mississippi, un monopol sprijinit de stat asupra comertului cu Louisiana franceza (echivalentul a un sfert din ceea ce este azi SUA). Sub conducerea lui Law monopolul se extinde asupra colectarii de taxe si a comertului in afara Europei. Pretul actiunilor companiei (fixat initial la 500 livre) incepe sa creasca ceea ce a stimulat productia de bancnote pentru a furniza bani lichizi necesari pentru cumpararea de actiuni Mississippi. Oricine indiferent de rang era incurajat sa le cumpere.

Law a lucrat intens sa creeze o imagine idilica a coloniilor - locuite de salbatici prietenosi, pline de aur si de argint, cu o clima ideala etc. Realitatea era cu totul alta: teritoriile erau mlastini infestate de insecte in care majoritatea mureau de boli tropicale si de foame. In Decembrie 1719 actiunile Mississippi ajunsesera la 10000 livre.


Putini miroseau adevarul. Voltaire ii scria marchizului din Genonville in 1719: “Ati inebunit toti in Paris?” Intre timp puterea si averea lui Law cresteau. Daca Ludovic 14 afirmase “Eu sunt statul”, Law putea linistit sa afirme “Eu sunt economia”.

Increderea in sistemul lui Law nu putea fi sustinuta la nesfarsit. Realizand ca pretul actiunilor era cu mult peste valoarea lor reala, Law incearca sa deprecieze bancnotele si actiunile la jumatate. Decizia nu a facut decat sa duca la o scadere rapida a actiunilor in timp ce inflatia in afara pietei stocurilor crestea alarmant ca urmare a cresterii volumului de bani tipariti pusi in circulatie. In 1720 cantitatea totala de bani in livre era de patru ori mai mare decat cantitatea de monede de de aur si argint folosite anterior in Franta. Oamenii care prevedeau deprecierea bancnotelor le schimbau pe monede de aur si argint. Banii de hartie isi pierd in cele din urma valoarea iar Law se vede din nou in situatia de exilat.

Pierderile Frantei au fost imense si nu doar financiare. In timp ce criza fiscala a monarhiei franceze ramasese fara rezolvare, balonul din Mississippi a indepartat Franta de piata financiara si de moneda tiparita pentru cateva generatii pana cand in cele din urma falimentul monarhiei a dus la precipitarea Revolutiei.

Canalul arab Al Jazeera a difuzat vineri un reportaj despre evenimentele petrecute in Romania, in urma cu 20 de ani.

A fost si singura tara unde revoltele au fost marcate de varsare de sange, subliniaza jurnalistul Barnaby Phillips, trimis de Al Jazeera la Bucuresti pentru a afla in ce masura "mostenirea lui Ceausescu" strabate si astazi societatea romaneasca.

Give someone a fish, and they'll eat that day. Teach them how to catch a fish and they'll never go hungry. Proverbs like these remind us how learning skills help us to move towards self-reliance. This is never more true than critical thinking. Memorize the solution to a problem, and you may master that particular problem. Improve your critical thinking and you'll give yourself the tools to create your own effective solutions to a multitude of unfamiliar problems. Critical thinking refers to a diverse range of intellectual skills and activities concern with evaluating information as well as on our thought in a disciplined way. When we are willing enable to examine our capabilities thinkers acknowledging problems and weaknesses, this can help us refine our thought processes, so we learn to think and assess information in more comprehensive way that increases our ability to identify and reject false ideas and ideologies.

Critical thinking isn't just thinking a lot. A person may spend of great deal intellectual energy defending a flawed position or pursuing a question that actually needs reformulating before can progress begin. If they never examine possible flaws and biases behind their approach that's not thinking critically.

We must want to be better at thinking, to pinpoint and minimize any biasing influence on our thought from culture and upbringing, to seek out and be guided by knowledge and evidence that fits with reality even if it refutes our cherished beliefs. Indeed when we think critically believes cannot to be cherished. But held on the understanding that if shown to be unfounded a change of position is most appropriate response.

Critical thinkers cultivate an attitude of curiosity and eagerness to wide their perspective and broad their knowledge and they are willing to do the work required to keep themselves properly informed about a subject. They recognizes an explanation must actually explain and be testable to be worthy of series consideration and their legitimate theories clearly define the circumstances which though conceived defeat.

Critical thinking embraces scepticism. Scepticism doesn't mean any indiscriminate rejection of ideas as some mistakenly believe. It refers to doubting and suspending our judgement about claims with which we are presented, so we don't simply accept claims which might be unjustified the first take the time to understand them, examining the reasoning and possible assumptions and biases behind them.

Reasoning behind factual claims should be based in sound, consistent logic, not on emotions or social pressure. Because the truth value of factual claims is not determined by the emotion that accompanies them or the fact that they may be believed by certain social groups. Sometimes people tried to persuade us that reason has no value, that's an untenable position. Arguing against reason is cutting of the branch which you sit using the very thing you're dismissed in order to construct a case against it.

Reason has an intrinsict role in our decisions and judgements we may negotiate a way through life whether they be momentous or trivial. If it particular line of reasoning is flawed what will increase our understanding? Dismissing reason or looking honestly at our flaws? A lack of respect for reason or evidence or any number of abstracted character traits will sabotage one's capacity for critical thought.

One of the biggest barriers to critical thinking is unwillingness to see complex issues in anything other than black and white terms. If one sees only two options when more exist, this constitutes false dichotomy. Consciousness is often presented as something that's an either eternal and immaterial entity or reducible and identical to brain states when in effect there are various other positions. Many divide people into those who accept evolution and those who believing in specific gods when these categories are not mutual exclusive. If we think in false dichotomies we'll tend to draw false conclusions. For example by judging that if option A is false, option B must be true. We may also misrepresent others by wrongly assuming if they don't hold attitude X, they MUST hold attitude Y.

Black and white thinking often reflects underlying reluctance or refusal to deal with uncertainty results from complexity and absence of definitive answers. Leaping to flawed conclusions because you can't tolerate the ambiguity of not knowing is not about truth or curiosity but comfort. A critical thinker can handle uncertainty, preferring to be aware of their own areas of ignorance and wait for valid evidence and evidence-based by answers.

Critical thinking provides each of us with the keys for unlocking our own intellectual independence leaving us willing and able to explore unsolved problems for ourselves.
It moves us away from rash conclusions, mystification and reluctance to question, received wisdom, authority and tradition. It moves us towards intellectual discipline, clear expression of ideas and the acceptance of personal responsibility for our own thinking.

Communities in which individuals are eager to acquire and apply the best knowledge and reason in all fields and willing to acknowledge and correct flaws in their own thinking are better equipped to create more profoundly effective solutions to the challenges we face in living and living together. When we teach and encourage critical thinking we empower individual lives and invest in our collective future.

(via Atheist Movies)

(via Pharyngula)

Economiile capitaliste au perioade de crestere, incetinire, recesiune sau depresie. Keynes spunea ca guvernul trebuie sa intervina protejand economia de ea insasi. Oponentii sai sustin ca pietele se comporta mai bine cand sunt neprotejate. Piata ii pedepseste pe cei care gresesc in mod sitematic iar interventia in economie distruge acest mecanism de autocorectie. Problema este ca piata nu-i pedepseste numai pe cei care au gresit ci multe alte milioane de persoane (somaj, faliment etc.), situatie pe care niciun guvern nu o poate tolera. So...

Iata o poveste adevarata:
Un prizonier intr-un lagar nazist, un baiat de 16 ani, a fost violat de un gardian. Stiind ca orice prizonier care se prezinta dimineata la apel fara boneta este impuscat pe loc, ii fura boneta - odata mort, violul nu mai putea fi descoperit. Prizonierul stia ca singura sansa de a supravietui era sa gaseasca o boneta. Asa ca i-o fura celui care dormea in patul de alaturi. Acesta a fost impuscat in timp ce el a trait si a putut sa-si spuna povestea:

Ofiterul mergea printre randuri …numaram secundele in timp ce el numara prizonierii. Vroiam ca totul sa se termine. Ajunsese la al patrulea rand. Prizonierul fara boneta nu a cerut sa fie iertat. Toti stiam regulile jocului, asasinii si asasinatii deopotriva. Nu era loc pentru cuvinte. Impuscatura a rasunat fara preaviz. Un glonte in creier. Mereu tinteau in spatele craniului. Era razboi. Nu se putea face risipa de munitie. Nu vroiam sa stiu cine era cel ucis. Eram usurat ca traiam.”

Ce spune morala, ce ar fi trebuit sa faca tanarul prizonier? Spune ca viata umana este nepretuita. Ar fi trebuit atunci sa permita sa fie ucis, sau justifica orice ar fi facut ca sa-si salveze viata? Morala ar trebui sa fie universala si categorica. Dar povestea de mai sus arata ca este o conventie pe care ne bazam numai in momente de normalitate.

“Aici Radio Europa Libera”.
“Am crescut cu aceste voci. Politica era ceva scarbos, oricum nu se putea face nimic. Dar tata asculta in fiecare seara Radio Europa Libera. Daca-l inchidea, se auzea radioul din vecini. “

Postul Radio Europa Liberă (REL) a fost înfiinţat, la câţiva ani după cel de-Al Doilea Război Mondial, de către americani şi a fost folosit ca instrument de propagandă în timpul Războiului Rece. Radioul, finanţat iniţial de CIA, avea sediul principal la München şi transmitea pe unde scurte în ţările de după Cortina de Fier. Prima emisiune a Radio Free Europe au auzit-o cehoslovacii, pe 4 iulie 1950.

Tinerii ascultau cu precădere emisiunile muzicale, care erau în mare parte difuzate dimineaţa, chinuindu-se să prindă refrenele occidentale printre bruiaje. Cei mai maturi îşi lipeau urechile de radiourile învechite, dezmeticiţi de realitatea pură pe care o auzeau, bucuroşi că nu sunt singurii care văd nedreptatea în care trăiesc.

De la München auzeau românii ce se întâmpla în propria lor ţară. „Au aflat despre persecuţii şi procese politice, despre rezistenţa din munţi, despre protestele din Valea Jiului, despre demonstraţiile muncitoreşti din Braşov şi despre ce s-a întâmplat la Timişoara în primele zile ale Revoluţiei din decembrie ’89"

Cold Waves de Alexandru Solomon

Culese de pe net.

Celibatar convins, Schopenhauer (1788-1860) si-a trait ultimii ani singur in Frankfurt unde se mutase in 1833 pentru ca orasul avea un ‘dentist indemanatic’,’ nu avea inundatii’ iar ‘cafenelele erau mai bune’. Mizantrop si egoist, avea un simt al pericolului hipertrofiat, ceea ce-l facea sa doarma cu pistoalele incarcate la capul patului si sa nu-i permita niciodata barbierului sa-i apropie briceagul de gat. Desi nu a fost niciodata insurat se pare ca a fost destul de activ sexual. Era un maniac al rutinei - in fiecare zi se scula la 7, scria pana la pranz, canta la flaut jumatate de ora, apoi iesea sa manance, mereu in acelasi loc. Apoi se intorcea acasa, citea pana la ora 4 dupa care iesea la o plimbare de 2 ore care sfarsea mereu cu o vizita la biblioteca unde citea Times-ul. Seara mergea la teatru sau la concert dupa care cina lejer la Englischer Hof. Aceeasi rutina timp de aproape 30 de ani.

Acum un secol Schopenhauer era extrem de influent: Conrad, Proust, Mann, Freud, Nietzsche, Wittgenstein, sunt doar cativa dintre cei profund influentati de filozofia sa. In sec. 20 a fost complet dat uitarii pentru a fi “redescoperit” in timpuri recente. Prima critica adusa umanismului ii apartine lui Scopenhauer care a dispretuit ideile emanciparii universale ce incepusera sa se raspandeasca in Europa la jumatatea sec. 19, la fel cum a dispretuit filozofia oficiala, considerandu-l pe Hegel un simplu apologet al puterii statale. Credea ca filozofia era bazata pe prejudecati crestine si o parte din viata si-a petrecut-o disecand influenta acestor prejudecati in filozofia lui Kant pe care o considera o versiune seculara a Crestinismului.

Schopenhauer nu credea in individualitate. Credem ca suntem separati unii de altii ca indivizi distincti, dar asta e o iluzie, spunea el. Ca si restul animalelor, suntem intruparea Vointei universale - energia care da viata la tot ce exista in lume. A fost primul ganditor important european care s-a declarat deschis si explicit ateu, si primul care cunoscuse si acceptase doctrina centrala a filozofiei orientale indiene (hinduism si budism) - individul liber si constient aflat la baza Crestinismului este o eroare. La aceasta concluzie ajunge independent prin critica filozofiei lui Kant. Acceptand argumentele acestuia (si ale lui Hume) potrivit carora lumea reala nu poate fi cunoscuta, a mers mai departe afirmand ca noi insine apartinem lumii aparentelor (lumea si individul care-o imagineaza sunt maya, constructii fara baza in realitate). Experientele nu ne arata ca suntem liberi sa alegem felul in care traim, ci ca suntem condusi de necesitatile corpului - foame, frica si mai ales sex. Sexul este ‘ultimul scop al aproape oricarui efort uman’.

Schopenhauer credea ca avea raspunsul definitiv la intrebarile metafizice care au framantat filozofia inca de la inceputurile sale. Criticand filozofia lui Kant a oferit o noua viziune a lumii - una in care nu exista individualitate, nu exista pluralitate nici diferente, ci doar forta numita Dorinta. Ne place sa credem ca ne conducem viata pe baza de ratiune, dar ratiunea insasi este servitoarea acestei forte inconstiente. Printre constructiile intelectului aflat in slujba dorintei, cea mai inselatoare, spunea Schopenhauer, este aceea ca suntem fiinte autonome, libere.


Bryan Magee discuta cu Frederick Copleston despre Schopenhauer si filozofia sa.



Vezi tot - 5 parti

Studiile privind cultura economica / financiara a populatiei demonstreaza un fapt dezolant: tinerii din multe tari nu au cunostinte de economie bazice ceea ce reprezinta un dezastru pentru viitorul lor, al intregii societati. In felul acesta este foarte usor pentru banci si alte institutii sa-i insele dupa bunul lor plac. Sa nu mai vorbim de politicieni.

In scoli copiii invata materii obligatorii ca matematica, istorie, limbi straine etc, uneori chiar religia este materie obligatorie; de ce nu ar primi si lectii de economie. Pe langa aceste materii se pot consolida cunostinte bazice (ce sunt banii, la ce si cum se folosesc, ce sunt creditele etc) foarte utile. Orice persoana are nevoie de cunostinte de economie / finante, iar acestea ar trebui sa fie dobandite in scoala. Ar fi o buna investitite pentru viitorul personal si general. Evident, exista un interes pentru mentinerea analfabetismului economic al populatiei.

Cand spre sfarsitul bolii sale Kafka nu mai putea suporta durerea, i-a amintit prietenului sau, doctorul Klopstock, promisiunea pe care i-o facuse de a-i injecta o doza mortala de morfina. Cum in ultimul moment medicul avea indoieli, Kafka i-a spus: “Omoara-ma, altfel vei fi un asasin”.

Exista dreptul inalienabil de a muri fara suferinta, cel putin pentru ca cruzimea agoniei prelungite pe care de multe ori ne-o pregateste destinul, sa nu distruga fericirea traita de-a lungul anilor. Pentru ca daca in ceasul mortii ti-e sete e ca si cum ti-ar fi fost sete toata viata. Daca in ceasul mortii suntem plini de resentimente, tot trecutul ni se umple de resentimente in ultima clipa; in schimb daca lasam aceasta lume in pace, fara durere, armonia finala poate regenera o existenta teribila si dezordonata.

Resentimentul provine din convingerea neindeplinirii viselor din tinerete, a lipsei de recunoastere a propriilor merite, a ideii ca vina o au mereu ceilalti. Acest sentiment de frustrare poate fi simtit de o natiune, un guvern, un politician, un artist, un scriitor sau oricare individ, iar cine il are devine deobicei o fiinta periculoasa. Din resentimente se hranesc razboaiele si inaltele tradari. Dreptul de a muri fara suferinta este complementar dreptului la fericire.

Sa ne umplem de placeri, sa cautam succesul intreprinderilor si trumful in viata sau sa avem intelepciunea de a ne resemna atunci cand dorintele nu ni se indeplinesc, pentru ca numai asa putem pleca linistiti, dizolvandu-ne in neant fara probleme. O moarte impacata poate inalta in cele din urma o viata mizerabila. Kafka a observat cu inteligenta absurditatea si inutilitatea durerii finale: prelungirea agoniei este adevarata crima.


(Dupa eseul cu acelasi titlu al scriitorului Manuel Vicent)

Scrisori din Infern

La sfarsitul anilor ’50 Partidul Comunist Roman i-a cerut regizorului Calotescu sa realizeze un film de exceptie. “Reconstituirea” reda cu obisnuitul ton propagandistic al epocii "faptele" intamplate in Iulie 1959 cand 5 barbati si o femeie au furat inarmati o mare cantitate de bani ai Bancii Nationale. Ce aveau in comun? Toti avusesera functii importante in Partid (din care fusesera expulzati recent) si toti erau evrei. “Actorii” care reconstituie evenimentul sunt insisi autorii “jafului”.

Evenimentele nu sunt lipsite de mister si incongruenta. De ce ar fi furat acestia o suma importanta de bani intr-o tara comunista in care stiau (cu putin in urma fusesera insiders ai regimului) ca nu aveau nici o sansa? A existat cu adevarat acest furt? De ce in film autorii au fost prezentati ca simpli hoti cand ei avusesera functii importante in PCR? Sunt intrebari la care Alexandru Solomon incearca sa raspunda in filmul documentar “Marele jaf comunist”. Pentru aceasta intervieveaza persoane care au trait direct evenimentele: securisti ai vremii, vecini, participanti la “Reconstituire”, etc.

In timp ce romanii se pierd in detalii neimportante (cum ar fi sa dezbata autenticitatea filmului in care Basescu loveste un copil), Occidentului ii este prezentata imaginea esentiala a Romaniei. Filmul documentar “Capitalism - reteta noastra secreta” produs de Alexandru Solomon a fost emis pe canalul Arte de ziua nationala a Romaniei. Este vorba de o serie de interviuri cu cei considerati primii capitalisti ai Romaniei: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, George Padure, Ioan Niculae.

Din cateva miscari precise Dinu Patriciu sintetizeaza prin trei imagini - rechin, balena, caracatita - metamorfoza oligarhiei romanesti: rechinareala in ape tulburi la inceputul anilor ’90, balenizarea capitalului si in cele din urma gestionarea si apararea lui cu ajutorul sistemului tentacular. Filmul explica destul de bine de ce Romania nu a reusit nici dupa 20 de ani sa aiba o infrastructura si de ce oricare ar fi rezultatul alegerilor de pe 6 Decembrie, situatia nu se va schimba simtitor in Romania.

(Filmul a fost retras la cererea autorului)