Author: Oenoanda
•11:56
Cand spre sfarsitul bolii sale Kafka nu mai putea suporta durerea, i-a amintit prietenului sau, doctorul Klopstock, promisiunea pe care i-o facuse de a-i injecta o doza mortala de morfina. Cum in ultimul moment medicul avea indoieli, Kafka i-a spus: “Omoara-ma, altfel vei fi un asasin”.

Exista dreptul inalienabil de a muri fara suferinta, cel putin pentru ca cruzimea agoniei prelungite pe care de multe ori ne-o pregateste destinul, sa nu distruga fericirea traita de-a lungul anilor. Pentru ca daca in ceasul mortii ti-e sete e ca si cum ti-ar fi fost sete toata viata. Daca in ceasul mortii suntem plini de resentimente, tot trecutul ni se umple de resentimente in ultima clipa; in schimb daca lasam aceasta lume in pace, fara durere, armonia finala poate regenera o existenta teribila si dezordonata.

Resentimentul provine din convingerea neindeplinirii viselor din tinerete, a lipsei de recunoastere a propriilor merite, a ideii ca vina o au mereu ceilalti. Acest sentiment de frustrare poate fi simtit de o natiune, un guvern, un politician, un artist, un scriitor sau oricare individ, iar cine il are devine deobicei o fiinta periculoasa. Din resentimente se hranesc razboaiele si inaltele tradari. Dreptul de a muri fara suferinta este complementar dreptului la fericire.

Sa ne umplem de placeri, sa cautam succesul intreprinderilor si trumful in viata sau sa avem intelepciunea de a ne resemna atunci cand dorintele nu ni se indeplinesc, pentru ca numai asa putem pleca linistiti, dizolvandu-ne in neant fara probleme. O moarte impacata poate inalta in cele din urma o viata mizerabila. Kafka a observat cu inteligenta absurditatea si inutilitatea durerii finale: prelungirea agoniei este adevarata crima.


(Dupa eseul cu acelasi titlu al scriitorului Manuel Vicent)

Scrisori din Infern
This entry was posted on 11:56 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 comments:

On 12 decembrie 2009, 12:48 , Anonim spunea...

Ce pacient mai are încredere să vină la un medic care practică eutanasia?
Nimeni nu poate atenta la viaţa unui om nevinovat fără ca prin aceasta să se opună iubirii lui Dumnezeu faţă de el, fără să violeze un drept fundamental de nerenunţat şi inalienabil, aşadar, fără a comite o crimă de cea mai mare gravitate

 
On 13 decembrie 2009, 19:20 , Basti spunea...

Anonim, esti total pe langa. De ce ar fi un doctor care practica eutanasia mai putin de incredere decat unul care nu o practica?