Author: Oenoanda
•21:07


Uneori, cand noaptea ma incolteste
ma asez in fata unei cabine telefonice
si contemplu gurile care vorbesc
pentru urechi indepartate.

Si cand
gheața singuratatii
m-a denervat, maturatorii mauri

fredoneaza trist

si stelele isi ocupa locul, eu mangai telefonul
si-i soptesc fara sa bag monede.




Poezia de mai sus a fost scrisa de un adolescent, un baiat de 17 ani - Félix Francisco Casanova. Un tanar exceptional care-si petrecea zilele scriind si ascultand Soft Machine si John Coltrane si care la 19 ani (1976) a murit in imprejurari misterioase - o scapare de gaz in timp ce facea dus spun unii, o sinucidere spun restul. Era fiul unei femei de frumusete frapanta si a unui medic poet vestit pentru ca purta un ciorap in buzunarul de sus de la haina in loc de batista.

Spania a avut un Rimbaud care a trecut aproape neobservat. A scris "Darul lui Vorace" in 44 de zile, un roman publicat acum de editura Demipage care va edita si jurnalul scriitorului precoce.

This entry was posted on 21:07 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comments:

On 25 ianuarie 2010, 15:21 , Anonim spunea...

superbe randurile alea. superb traduse si adaptate in orice caz.
un post foarte fain :) felicitari.