"Credinciosii vad stiinta ca pe ceva caracterizat de incertitudine, întotdeauna sub rezerva revizionismului. Cred că ştiinţa prezinta un Univers imens, complex si rece, guvernat de legi cauzale si  impersonale. Văd ştiinţa ca pe ceva periculos.

Aceasta este de fapt partea buna a stiintei:  faptul ca este tentativa, plina de incertitudine si sub rezerva  schimbarii. Ceea ce este cu adevărat negativ este opusul, sa ai un set fix de convingeri considerate absolute, sa crezi ca asa a fost de la inceput si nu se poate schimba, si sa nu acorzi nicio  atentie dovezilor clare. Cand arabii au cucerit Alexandria şi l-au intrebat pe califul Omar ce să facă cu biblioteca, acesta a spus:  "În cazul în care cărţile sunt de acord cu Coranul, nu sunt necesare şi pot fi arse. Dacă nu sunti de acord cu Coranul, sunt periculoase şi se pot arde.." Si azi exista ganditori pe stilul acestui Omar, gânditori care cred că toate cunoştinţele trebuie să respecte o carte, Biblia, şi refuză să conceapa ca aceasta poate contine vreo eroare.  În opinia mea, această atitudine este mult mai periculoasa decât un sistem de credinţe şi cunoştinţe aflate mereu sub rezerva indoielii si a schimbarii.

Credeţi că există vreun spaţiu pentru a reconcilia viziunea religioasă a universului ca un teatru al lui Dumnezeu şi viziunea universului sustinuta de oamenii de ştiinţă?

Exista daca oamenii sunt rezonabili.  Sunt multi  oameni de ştiinţă care sunt religiosi in mod cinstit. Millikan a fost un om cu adevărat religios. Morley, cel cu experimentul Michelson-Morley, a fost cu adevărat religios. Pur si simplu nu amestecă  religia cu ştiinţa. Spus in alt  mod:  daca in domeniul stiintei apare ceva pe care nu-l pot explica, nu se limiteaza la eludarea sa prin a spune: "Ei bine, asa a vrut Dumnezeu" sau "asta este un miracol."  Nu.  Ştii foarte bine că în cazul în care ar aparea brusc dovezi verificabile ca Dumnezeu există, oamenii de stiinta nu au alta alegere decat sa accepte faptul.  Pe de alta parte, fundamentaliştii  nici macar nu accepta posibilitatea ca exista dovezi că evoluţia este adevărată.  Ei vor nega orice dovada li s-ar prezenta atata timp cat ea este in conflict cu universul divin asa cum il inteleg. Deci posibilitatea de a ajunge la un acord are loc numai într-una din părţi şi, prin urmare, ma indoiesc ca se pate ajunge vreodata la o  înţelegere.

Ceea ce-i  sperie pe fundamentalişti este ceva care Dostoievski a spus odată, "Dacă Dumnezeu este mort, totul este permis."

Această frază implică faptul că oamenii sunt incapabili de a simţi ceea ce este bine şi ce este greşit. Singurul motiv pentru care cineva este virtuos este că virtutea este un bilet sigur spre cer?  Singurul motiv pentru care cineva nu-si  ucide copiii  este că nu vor sa ajunga în Iad? Este o insultă la adresa speciei umane sa sugerezi ca numai un sistem de recompense şi pedepse ii face pe oameni sa se comporte decent.  N-ar trebui  mai degrabă sa credem ca  fiinţele umane vor să fie decente pentru ca asa se simt mai bine?  Eu nu cred că voi ajunge in  Rai sau in Iad. Cred că totul sfarseste odata cu moartea.  Asta e ceea ce cred cu tărie.  Aceasta nu inseamna ca simt  impulsul de a fura, comite jafuri, violuri şi aşa mai departe.  Am o conştiinţă, şi nu depinde de religie.  Şi cred că acelasi lucru se întâmplă cu mulţi alti oameni.

Fragmente dintr-un interviu pe care i l-a luat Bill Moyers lui I. Asimov in 1988