Author: Oenoanda
•22:52
Ceea ce ştie lumea – sau crede ca ştie  – despre povestea de Craciun provine din numai doua surse din  Noul Testament:  Evanghelia dupa Luca si cea dupa Matei.  De fapt, asa cum spune Bart Ehrman, povestea repetata in fiecare an in Decembrie,  este un amestec  al celor doua relatari biblice – fiecare in parte fiind o versiune diferita a naşterii lui Isus.  Matei si Luca sunt insa de acord in doua privinte: mama lui Isus era virgina si Isus s-a nascut in Betleem.

De ce trebuia neaparat sa fie plasata nasterea lui Isus in Betleem desi se stia ca Isus era din Nazaret? Matei ne da raspunsul:  pentru ca exista o profetie in Vechiul Testament in care se spune ca  va veni un “salvator” din Betleem.  Cum putea fi Isus “salvatorul” daca era din Nazaret? Pentru ca de fapt, ne spun autorii din Matei si Luca, se nascuse in Betleem. Povestea nasterii lui Isus dupa Matei este diferita de cea dupa Luca si ambele contrazic dovezile istorice din antichitate. Doua povesti care nu coincid si care se afla in conflict cu dovezile istorice.  S-ar putea spune ca spre deosebire de autorii evangheliilor dupa Marcu si Ioan care au preferat sa taca in aceasta privinta, cei care au scris Luca si Matei  au inventat povestea naşterii lui Isus  sub impulsul teologic de a-l legitima pe acesta  ca “salvator” nascut potrivit profetiilor in circumstante miraculoase si in locul prevazut de VT.

Moartea lui Isus

De ce a murit Isus si care este legatura intre moartea sa si “salvare”? Fiecare autor biblic are un raspuns: Marcu spune ca moartea sa a fost un sacrificiu pentru ispaşirea pacatelor. In Luca apostolii predica salvarea in sensul convertirii la credinta prin moartea lui Isus. Moartea lui Isus este in  Luca motivul pentru care oamenii realizeaza ca sunt pacatosi si ii cer  lui Dumnezeu sa-i ierte.  In acest sens moartea nu este un sacrificiu pentru ispasirea pacatelor ci pentru iertarea prin pocainta.
Credinta intr-un Mesia care a trebuit sa sufere pentru oameni este centrala in Crestinism. In traditia crestina se crede ca profetii din VT au prezis  cine va fi si ce va face Mesia – ca se va naste in Betleem, dintr-o virgina, ca va fi un mare vindecator, ca va intra in Ierusalim calare pe un magar, ca va fi tradat de oamenii lui, ca va avea o moarte groaznica si va invia din morţi. Cum toate aceste criterii sunt indeplinite de Isus, crestinii n-au nicio indoiala ca este  Mesia si se mira de ce evreii nu-l recunosc ca atare. 

De ce evreii nu-l considera pe Isus, Mesia? In traditia iudaica, inainte de aparitia crestinismului, nimeni nu astepta venirea unui Mesia care va suferi si va muri pentru pacatele altora.  Termenul “mesia” inseamna “cel uns” adica  cel desemnat de Dumnezeu. In traditia Israelului antic, Dumnezeu ii promisese regelui David ca vor fi mereu descendenti ai acestuia pe tronul Israelului.  Istoria a intrerupt  aceasta succesiune   dar evreii au continuat sa spere ca Dumnezeu isi va tine promisiunea, ca va trimite un Mesia, un rege-razboinic asa cum a fost  David care-i va invinge pe dusmanii Israelului si va restabili Israelul ca stat suveran.

In epoca in care se presupune ca a trait Isus, existau si evrei de traditie apocaliptica (se spune ca Isus era unul dintre ei) care credeau ca acest razboinic va fi un fel de judecator cosmic trimis de Dumnezeu sa invinga fortele raului. Aceasta figura divina era numita “Fiul lui Dumnezeu”.  Oricum il vedeau evreii,  acest Mesia era mereu considerat o  figura puternica, grandioasa, capabila sa invinga toate fortele raului.  Isus era exact opusul acestei imagini: un predicator vagabond care a sfarsit fiind crucificat pe motive politice. Isus nu i-a invins pe romani ci romanii l-au zdrobit pe el. Cum putea sa fie el Mesia?

Cum au ajuns atunci crestinii sa-l proclame pe Isus drept Mesia? Dupa “logica” crestina: crezand  ca Isus era Mesia si cum Isus a suferit si a murit, atunci au tras concluzia ca Mesia trebuia sa sufere si sa moara. Si  au inceput sa caute “dovezi” in VT care sa le sprijine teoria gasind in cele din urma  pasaje, care desi era evident ca nu se refereau la Mesia, se refereau la suferintele “celui drept”. Inainte  de Isus, niciun evreu nu s-ar fi gandit  ca aceste pasaje se refera la Mesia. 
De aici apare diviziunea: pe de-o parte evreii care spun ca pasajele respective nu se refera la Mesia si primii crestinii care sustin ca la el se refera.

Concluzie: crestinii spun povesti despre Isus in lumina a ceea ce credeau despre el, asigurandu-se ca fiecare detaliu din viata acestuia corespundea  profetiilor  din  VT.  Ideea ca Isus a fost un Mesia care a suferit a fost inventia primilor crestini.  Bazele noii religii – crestinismul – erau pentru multi evrei o gramada  de afirmatii ridicole. Exact acolo a vazut Paul cheia salvarii: prin moartea acestui Mesia, Dumnezeu a facut posibila salvarea pentru toti oamenii: atat evrei cat si gentili.  Salvarea nu mai este posibila prin vechea lege iudaica ci prin acceptarea lui Isus (culmea este ca Isus insusi isi invata discipolii ca trebuie sa respecte legea daca vroiau sa intre in imparatia raiului). O idee care a facut ca crestinismul sa se desprinda in cele din urma de Iudaism si sa devina o religie independenta, opusa Iudaismului. Religia profund iudaica profesata de  Isus si discipolii  sai devine religia anti-iudaica care a dus la sangeroasele persecutii din Evul Mediu si la pogromurile care au marcat istoria pana in zilele noastre. 


Ideile sunt expuse in cartea  Jesus, interrupted de Bart Ehrman
Bart Ehrman este expert in Noul Testament si Crestinismul timpuriu
This entry was posted on 22:52 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

5 comments:

On 8 decembrie 2010, 12:28 , Anonim spunea...

Isus = Dionysos = Osiris = Orfeu etc. etc. etc...

 
On 7 ianuarie 2011, 23:58 , deicide spunea...

Pana la urma Pavel este intemeietorul crestinismului, Iisus fiind un simplu iudeu. Desi contemporani, Pavel nu l-a intalnit niciodata pe Iisus. Neavand prea multe informatii despre Iisus, Pavel subliniaza ideea de reinviere pe care o foloseste pentru a promova o noua forma de mantuire: mantuirea prin credinta (si anume credinta in faptul ca Iisus a murit si a inviat). "Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indreptam din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta." (Galateni 2:16)

Aceasta vine in contradictie cu ceea ce a prezentat Iisus si anume faptul, acceptat si in traditia iudaica, ca doar faptele te pot mantui. Mai ales ca Iisus nu ar fi putut sa promoveze crestinismul, asa cum l-a prezentat Pavel, intemeindu-l pe propria moarte din moment ce era inca in viata.

Mai corect ar fi fost ca aceasta religie sa se numeasca Pavelism pentru a nu mai amesteca o victima a nebuniei (Iisus) cu bisericile lui Pavel. Asta mai ales ca Iisus nu a promovat aceasta institutie ci dimpotriva rugaciunea individuala. Nu vreau sa iau neaparat apararea unui deziluzionat si sa-i promovez fantasmele insa cancerul clerical este o problema mai grava. Cred ca un prim pas ar fi sa se faca aceasta separare in mintea crestinilor si sa se orienteze catre zeul a carui solutie (biserica) o imbratiseaza cu totii: Pavel.

Pentru o mai buna documentare pe Pavel astept traducerea de la Humanitas (dupa cum era anuntata intr-o nota din 'Evanghelia pierduta a lui Iuda') a cartii 'Peter, Paul and Mary Magdalene' si in cursului lui 2011, dupa ce un an integ i-am tot stresat pe librari cu cartea asta inexistenta.

Marele merit al lui Bart Ehrman este de a face cunoscut publicului studiul critic al bibliei cat si o abordare istorica a documentelor disponibile dezvoltand eventual un alt mod de raportare la evenimente. Un al doilea aspect pe care l-am sesizat, ofera o lectura confortabila fara ca prin aceasta sa devina superficial (interesanta, de exemplu, abordarea aspectelor istorice din romanul lui Dan Brown in cartea 'Adevar si fictiune in Codul lui Da Vinci').

Astept cu nerabdare 'Forgery and Counterforgery in the Early Christian Tradition' subiect care se inrudeste cu 'Rastalmacindu-l pe Iisus'.

 
On 8 ianuarie 2011, 00:01 , deicide spunea...

Pana la urma Pavel este intemeietorul crestinismului, Iisus fiind un simplu iudeu. Desi contemporani, Pavel nu l-a intalnit niciodata pe Iisus. Neavand prea multe informatii despre Iisus, Pavel subliniaza ideea de reinviere pe care o foloseste pentru a promova o noua forma de mantuire: mantuirea prin credinta (si anume credinta in faptul ca Iisus a murit si a inviat). "Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indreptam din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta." (Galateni 2:16)

Aceasta vine in contradictie cu ceea ce a prezentat Iisus si anume faptul, acceptat si in traditia iudaica, ca doar faptele te pot mantui. Mai ales ca Iisus nu ar fi putut sa promoveze crestinismul, asa cum l-a prezentat Pavel, intemeindu-l pe propria moarte din moment ce era inca in viata.

Mai corect ar fi fost ca aceasta religie sa se numeasca Pavelism pentru a nu mai amesteca o victima a nebuniei (Iisus) cu bisericile lui Pavel. Asta mai ales ca Iisus nu a promovat aceasta institutie ci dimpotriva rugaciunea individuala. Nu vreau sa iau neaparat apararea unui deziluzionat si sa-i promovez fantasmele insa cancerul clerical este o problema mai grava. Cred ca un prim pas ar fi sa se faca aceasta dezlocare in mintea crestinilor si sa se orienteze catre zeul a carui solutie (biserica) o imbratiseaza cu totii.

Pentru o mai buna documentare pe Pavel astept traducerea de la Humanitas (dupa cum era anuntata intr-o nota din 'Evanghelia pierduta a lui Iuda') a cartii 'Peter, Paul and Mary Magdalene' si in cursului lui 2011, dupa ce un an integ i-am tot stresat pe librari cu cartea asta inexistenta.

 
On 8 ianuarie 2011, 00:02 , deicide spunea...

Marele merit al lui Bart Ehrman este de a face cunoscut publicului studiul critic al bibliei cat si o abordare istorica a documentelor disponibile dezvoltand eventual un alt mod de raportare la evenimente. Un al doilea aspect pe care l-am sesizat, ofera o lectura confortabila fara ca prin aceasta sa devina superficial (interesanta, de exemplu, abordarea aspectelor istorice din romanul lui Dan Brown in cartea 'Adevar si fictiune in Codul lui Da Vinci').

Astept cu nerabdare 'Forgery and Counterforgery in the Early Christian Tradition' subiect care se inrudeste cu 'Rastalmacindu-l pe Iisus'.

 
On 8 ianuarie 2011, 12:45 , Oenoanda spunea...

Prefer sa citesc cartile lui Ehrman in engleza in original, asa le pot citi imediat dupa ce sunt publicate si evit greselile si deviatiile de sens ale traducerii (care pot fi frecvente si insuportabile). "Peter, Paul and Mary Magdalene" e o carte interesanta si desi a fost publicata in 2006 vad ca in Romania inca nu a fost tradusa. Cealalta la care te referi, 'Forgery and Counterforgery in the Early Christian Tradition', nu a fost inca publicata. Dar in "Lost Christianities" vorbeste destul de mult despre "forgeries" adica documente false. "Aproape toate scripturile pierdute ale crestinismului timpuriu erau falsuri" spune Ehrman. Dar in limba engleza exista o diferenta importanta de sens intre "to forge" si "falsification". Forged sunt documentele scrise de un anonim si puse pe seama unei persoane cunoscute pentru a le da autoritate (exemplu Evangheliile care au fost atribuite apostolilor). Un document falsificat este cel care odata scris este apoi modificat, i se altereaza mesajul. Forgeries fac parte din categoria scrierilor pseudonime. Samuel Clemens a scris Huckleberry Finn si a semnat cu numele Mark Twain iar asta nu a deranjat pe nimeni. Dar exista forgeries care au intentia clara de a insela publicul. Evangheliile sunt iar un exemplu. Pe langa evangheliile canonice exista multe texte necunoscute, apocrife, care sunt forgeries un exemplu ar fi Evanghelia dupa Petru (daca a existat Petru cu siguranta nici nu stia sa scrie) despre care Eusebiu a povestit pe larg si datorita caruia s-a stiut ca a existat pina cind cu peste un secol in urma a fost re-gasita in mormintul unui calugar egiptean. Evanghelia sustinea docetismul, o credinta care neaga realitatea suferintelor lui Isus ceea ce era considerat eretic de proto-crestini. Exista si o Apocalipsa dupa Petru.