Citesc “A distant mirror” (O oglinda indepartata) , cartea lui Barbara Tuchman.  Pentru cine nu stie, Tuchman a fost o istorica, ziarista si scriitoare americana care a murit in 1989 dupa o viata incununata de succesul  profesional. A castigat de doua ori premiul Pulitzer, primul pentru excelentul studiu cu privire la primul razboi mondial  - The Guns of August.

Cine vrea sa inteleaga  sec. 14 cu greu poate gasi  o carte mai potrivita decat “O oglinda indepartata.”  Tuchman reda foarte bine felul in care traia, ce manca si cum  se imbraca in  secolul  “urgisit” un cavaler, un taran sau un nobil. Descrie modul tragic in care oamenii au trebuit sa infrunte moartea neagra si razboiul de 100 de ani. Un secol dominat de religie si asa cum explica Tuchman, religia crestina este  una din marile bariere pe calea intelegerii acestui  secol.

Dificultatea de a stabili o empatie, de a intelege cu adevarat  valorile emotionale ale Evului Mediu, reprezinta obstacolul final.  Bariera principala este, cred, religia Crestina asa cum a fost:  matricea si legea vietii medievale, omniprezenta, cu adevarat obligatorie. Principiul sau insistent cā viata spirituala si cea de dupa moarte sunt superioare vietii materiale pe pamant, nu mai este impartasit la fel de lumea moderna, oricat de ferventi  ar fi crestinii de azi.  Atenuarea acestui principiu si inlocuirea sa cu credinta in valoarea individului si a unei vieti active care nu este neaparat centrata pe Dumnezeu, este de fapt ceea ce a creat lumea moderna si a dus la sfarsitul Evului Mediu.

Problema este ca desi societatea medievala propavaduia  renuntarea la viata simturilor, in practica nu renunta la aceasta, si cel mai putin o face Biserica insasi. Multi au incercat, putini au reusit, dar omenirea in general nu este facuta sa renunte.  In nicio alta epoca nu s-a acordat atata atentie banilor si posesiunilor cat in sec. 14 iar interesele carnale au fost la fel de intense ca in orice alt secol. Nici omul  economic nici cel senzual  nu pot fi reprimati.  

Discrepanta  intre principiile conducatoare crestine medievale si viata zilnica este marea capcana a Evului Mediu.  Este problema intalnita de-a lungul istoriei lui Gibbon, problema pe care el a tratat-o cu o usurinta delicat malitioasa, facand aluzii la fiecare pas la ceea ce i s-a parut ipocrizia idealului crestin in opozitie cu natura umana.