•14:05
Viata imparatului Iulian (331/332 - 363) este foarte bine documentata. Au supravietuit volume intregi de scrisori si eseuri ale acestuia cat si ceea ce au scris despre el oameni care l-au cunoscut (Libanius, Sfantul Grigore din Nazianzus, etc). Desi cartea lui Gore Vidal - Iulian Apostatul - este un roman de fictiune istorica, reda cu rigoare evenimentele istorice. Descrierea pe care Vidal o face despre Crestinism si despre secolul 4 este bazata pe studiul aprofundat al surselor primare. Iulian, ultimul imparat ne-crestin, a incercat sa reinstaureze vechile valori romane pentru a impiedica prabusirea Imperiului. Felul in care s-a opus Crestinismului in favoarea paganismului neo-platonic a facut ca Biserica sa-l supranumeasca “apostatul” iar victoria religiei cu care s-a infruntat a coborat norul infamiei asupra numelui sau.
Un fragment din “Iulian apostatul” in care Libanius se refera la crestinism:
“De la inceput crestinii au incercat sa calmeze frica omului fata de moarte. Totusi, inca nu au gasit forma de a elibera acest element prezent in fiecare din noi…
Cel mai tare imi atrage atentia ciudata lor lipsa de speranta in aceasta viata si accentul exagerat pe care-l pun pe o viata urmatoare, dar a trai continuu cu ideea eternitatii este o limitare spirituala si presupune nefericirea omului in viata cotidiana pentru ca nu priveste niciodata cu adevarat aceasta lume minunata ci numai obscura poarta prin care crede ca va pasi intr-o zi…
Felul meschin al crestinilor ma deconcerteaza - modul in care resping aceasta lume pentru alta care este - ca s-o spunem cu tact - improbabila. Este important sa ne opunem arogantei lor intelectuale care de cele mai multe ori semana cu nebunia. Ni se spune ca exista un singur drum, o revelatie, a lor. In niciuna din diatribele lor nu se intalneste modestia si intelepciunea unui Platon sau lumea de carne si spirit cantata de Homer...
Nu am gasit nimic bun in acest sistem religios in afara de ceea ce au asimilat din vechile noastre obiceiuri si de logica elenistica pe care o folosesc pentru propriile lor scopuri. Totusi, acum nu am nicio indoiala, crestinii vor predomina. Iulian a fost ultima noastra speranta si s-a dus prea repede.
Gore Vidal, Iulian Apostatul
5 comments:
Incredibila evaluare pentru acele timpuri.
Incredibila ignoranta/negarea/ceata actuala a evaluarii antice.
Crestinismul primelor veacuri mi-a aparut si mie la fel ca Imparatului. Sa ne amintim ca singura autentica femeie filosof (Ayn Rand nu intra la socoteala, e prea imbecila), Hypathia, a fost linsata de calugari crestini. In timp insa, si doctrina crestina s-a cristalizat si a facut ca exaltarile negatoare de lume ale primilor crestini sa para barbare si desuete.
"Termin aici şi îmi rostesc judecata: osândesc creştinismul, ridic împotriva bisericii creştine cea mai groaznică dintre învinuiri, pe care nicicând nu a rostit-o vreun învinuitor. E cea mai mare corupţie ce se poate imagina. A făcut din orice valoare o nevaloare, din fiecare adevăr o minciună, din fiecare integritate o josnicie sufletească."Friedrich Nietzsche
@totalnormal
M-am uitat pe blogul tau si am ajuns la o concluzie irefutabila - esti total imbecila
Lucian Apostatul incearca sa restaureze niste valori care s-au surpat din interior.Neoplatonismul marcheaza aceasta prabushire darin nici un caz nu era pregatit sa coabiteze cu politeismul si tocmai e o confirmre a acestui declin.Ereziile gnostice confirma acest lucru prin apropierea de crestinism.Doctrina lui Iulian Apostatul era prea ambigua si docta pentru a fi asimilata de popor.