•23:44
Despre tribul Piraha pierdut in inima Amazonului brazilian, pe malul raului Maici, am mai scris. Daniel Everett a stat cu ei peste 30 de ani, le-a invatat limba, le-a descifrat cultura si obiceiurile. In urma acestei incredibile experiente, a publicat cartea “Don’t sleep, there are snakes”. Prin anii ’70 Daniel lua contact pentru prima data cu aceasta cultura azi in pericol de disparitie, ca trimis al agentiei misionare SIL (Summer Institute of Linguistics) cu scopul de a evangheliza tribul indigen. Interesant este faptul ca nici un piraha nu s-a convertit vreodata desi misionarii incearca de secole. Nici Daniel nu a reusit cu toate ca le-a tradus Noul Testament in limba piraha. Mai mult, dupa ce a trait zeci de ani printre ei, a devenit ateu.
Piraha sunt un caz special in multe privinte. Nu au nici un mit al creatiei, nu cred in zei si nu au ritualuri nici macar pentru inmormantarea mortilor. Sunt foarte refractari la ceea ce le este impus din afara. Cu toatea astea e foarte posibil sa fie oamenii cei mai fericiti. Rad mai tot timpul si nu cunosc grija. Spre deosebire de alte triburi, nu se zbat intre dorinta de a-si mentine cultura intacta si cea de a obtine bunuri din lumea exterioara. Pentru ei nu exista asemenea conflicte. Nu au conceptul de pacat nici de mantuire. Problemele psihologice intalnite frecvent in lumea numita civilizata cum sunt depresia, anxietatea, oboseala cronica, atacuri de panica, sunt inexistente printre piraha. Si asta nu pentru ca nu ar fi supusi constant la presiuni externe; e drept ca plata datoriilor si declaratia fiscala nu se afla printre preocuparile lor zilnice. In schimb, trebuie sa faca fata la o multime de amenintari: malarie, boli infectioase, animale, insecte, violenta culturilor din jur, etc.
Referitor la “Sa n-adormi, sunt serpi”, spunea cineva ca probabil Daniel nu i-a convertit pe piraha pentru ca nu avea o credinta suficient de puternica. Asta-mi aminteste de toti misionarii care au convertit cu forta, chiar cu pretul vietii, triburile indigene din America. Asta inseamna sa crezi suficient de tare? Oricum cine citeste cartea poate afla ca Daniel facea parte dintr-un grup de misionari care evita convertirea prin predici si botez. Ei cred ca cel mai eficient mod de a evangheliza indigenii este traducerea Noului Testament in limba lor. Din NT pe oamenii piraha i-a distrat doar episodul taierii capului lui Ioan Botezatorul. Dupa care, i-au spus clar lui Daniel: “Nu-l vrem pe Isus”.
Aceeasi persoana spunea ca o explicatie a ne-convertirii lor este ca piraha nu sunt suficient de “profunzi” pentru a asimila religia crestina. Piraha nu sunt prosti, au doar alte valori, alte repere decat restul oamenilor. Ca sa fie “salvati”, oamenii trebuie sa se simta “pierduti”. Daca nu simt ca le lipseste cel putin un lucru in viata lor, e putin probabil ca cineva sa imbratiseze alte credinte mai ales in privinta salvarii si a lui Dumnezeu. Daniel Everett a realizat ca piraha nu se simt pierduti, deci nu au nevoie sa fie salvati. Piraha traiesc pe principiul experientei imediate, daca nu ai trait direct ceea ce le relatezi, povestile tale sunt irelevante. Acest lucru ii face impermeabili la efortul misionar bazat pe ceva care s-a intamplat in trecutul indepartat la care niciunul din cei care le povestesc nu a fost martor direct. Nevoia oamenilor piraha de dovezi directe determina respingerea oricarui mit al creatiei, a oricarei povestiri despre trecut. Intamplator aceasta atitudine a rezonat cu cea a lui Daniel: pe langa misionar are pregatire stiintifica. Astfel a realizat ca nu are dovezile cerute de piraha pentru a crede ceea ce el le cerea sa creada, ci doar suport subiectiv, sentimente. In felul acesta a inceput sa se indoiasca de propria sa credinta pana cand in cele din urma a devenit ateu.
Piraha si-au construit cultura in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Nu cred in rai nici in iad nici in alte concepte abstracte pentru care sa merite sa-ti dai viata. Mi se par extrem de interesanti pentru ca ne ofera sansa sa intelegem ca e posibila o viata fericita fara religie. Nu-si bat capul sa afle “adevarul absolut”. Pentru ei adevarul este sa prinzi peste, sa vanezi, sa razi cu copiii, sa mori de malarie. Au descoperit utilitatea de a trai in prezent, de a se concentra in lucrurile imeditate, necesare supravietuirii, eliminand in acest fel o mare cantitate de preocupari care framanta mintile oamenilor occidentali. Pentru asta multi antropologi au sugerat ca sunt primitivi.
La urma urmei e bine sa ne intrebam: ce este oare mai “primitiv”, sa privim universul cu frica si cu credinta falsa ca-l intelegem sau sa ne bucuram de viata asa cum este, recunoscand inutilitatea cautarii Adevarului Ultim sau a lui Dumnezeu? Oricare ar fi raspunsul, Piraha sunt un trib de oameni neobisnuit de fericiti. Dupa spusele lui Daniel Everett: “sunt mai fericiti si mai adaptati mediului lor decat orice crestin sau persoana de oricare alta religie pe care am cunoscut-o vreodata”.
Fotografii via The New Yorker
Piraha sunt un caz special in multe privinte. Nu au nici un mit al creatiei, nu cred in zei si nu au ritualuri nici macar pentru inmormantarea mortilor. Sunt foarte refractari la ceea ce le este impus din afara. Cu toatea astea e foarte posibil sa fie oamenii cei mai fericiti. Rad mai tot timpul si nu cunosc grija. Spre deosebire de alte triburi, nu se zbat intre dorinta de a-si mentine cultura intacta si cea de a obtine bunuri din lumea exterioara. Pentru ei nu exista asemenea conflicte. Nu au conceptul de pacat nici de mantuire. Problemele psihologice intalnite frecvent in lumea numita civilizata cum sunt depresia, anxietatea, oboseala cronica, atacuri de panica, sunt inexistente printre piraha. Si asta nu pentru ca nu ar fi supusi constant la presiuni externe; e drept ca plata datoriilor si declaratia fiscala nu se afla printre preocuparile lor zilnice. In schimb, trebuie sa faca fata la o multime de amenintari: malarie, boli infectioase, animale, insecte, violenta culturilor din jur, etc.
Referitor la “Sa n-adormi, sunt serpi”, spunea cineva ca probabil Daniel nu i-a convertit pe piraha pentru ca nu avea o credinta suficient de puternica. Asta-mi aminteste de toti misionarii care au convertit cu forta, chiar cu pretul vietii, triburile indigene din America. Asta inseamna sa crezi suficient de tare? Oricum cine citeste cartea poate afla ca Daniel facea parte dintr-un grup de misionari care evita convertirea prin predici si botez. Ei cred ca cel mai eficient mod de a evangheliza indigenii este traducerea Noului Testament in limba lor. Din NT pe oamenii piraha i-a distrat doar episodul taierii capului lui Ioan Botezatorul. Dupa care, i-au spus clar lui Daniel: “Nu-l vrem pe Isus”.
Aceeasi persoana spunea ca o explicatie a ne-convertirii lor este ca piraha nu sunt suficient de “profunzi” pentru a asimila religia crestina. Piraha nu sunt prosti, au doar alte valori, alte repere decat restul oamenilor. Ca sa fie “salvati”, oamenii trebuie sa se simta “pierduti”. Daca nu simt ca le lipseste cel putin un lucru in viata lor, e putin probabil ca cineva sa imbratiseze alte credinte mai ales in privinta salvarii si a lui Dumnezeu. Daniel Everett a realizat ca piraha nu se simt pierduti, deci nu au nevoie sa fie salvati. Piraha traiesc pe principiul experientei imediate, daca nu ai trait direct ceea ce le relatezi, povestile tale sunt irelevante. Acest lucru ii face impermeabili la efortul misionar bazat pe ceva care s-a intamplat in trecutul indepartat la care niciunul din cei care le povestesc nu a fost martor direct. Nevoia oamenilor piraha de dovezi directe determina respingerea oricarui mit al creatiei, a oricarei povestiri despre trecut. Intamplator aceasta atitudine a rezonat cu cea a lui Daniel: pe langa misionar are pregatire stiintifica. Astfel a realizat ca nu are dovezile cerute de piraha pentru a crede ceea ce el le cerea sa creada, ci doar suport subiectiv, sentimente. In felul acesta a inceput sa se indoiasca de propria sa credinta pana cand in cele din urma a devenit ateu.
Piraha si-au construit cultura in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Nu cred in rai nici in iad nici in alte concepte abstracte pentru care sa merite sa-ti dai viata. Mi se par extrem de interesanti pentru ca ne ofera sansa sa intelegem ca e posibila o viata fericita fara religie. Nu-si bat capul sa afle “adevarul absolut”. Pentru ei adevarul este sa prinzi peste, sa vanezi, sa razi cu copiii, sa mori de malarie. Au descoperit utilitatea de a trai in prezent, de a se concentra in lucrurile imeditate, necesare supravietuirii, eliminand in acest fel o mare cantitate de preocupari care framanta mintile oamenilor occidentali. Pentru asta multi antropologi au sugerat ca sunt primitivi.
La urma urmei e bine sa ne intrebam: ce este oare mai “primitiv”, sa privim universul cu frica si cu credinta falsa ca-l intelegem sau sa ne bucuram de viata asa cum este, recunoscand inutilitatea cautarii Adevarului Ultim sau a lui Dumnezeu? Oricare ar fi raspunsul, Piraha sunt un trib de oameni neobisnuit de fericiti. Dupa spusele lui Daniel Everett: “sunt mai fericiti si mai adaptati mediului lor decat orice crestin sau persoana de oricare alta religie pe care am cunoscut-o vreodata”.
Fotografii via The New Yorker
2 comments:
Super post, multumesc ca l-ai scris.
un om
foarte bun articol