Author: Oenoanda
•17:10

Daniel Everett, profesor de lingvistica la Universitatea din Illinois, isi incepea prin anii ’70 activitatea ca misionar in Amazonul brazilian, cu scopul de a converti membri tribului Pirahã la Crestinism. Dupa ce a stat peste 30 de ani cu ei, le-a invatat limba si le-a cunoscut cultura, Daniel a realizat ca nu au nevoie de Isus, asa cum nu au nevoie de nici o alta credinta, de numere, ritualuri, conceptul de Dumnezeu, mituri ale creatiei sau povesti despre ce s-a intamplat in trecut. In schimb, Daniel a suferit el insusi o drastica schimbare - a devenit ateu.

Tribul Piraha se afla in nordul Braziliei si are azi in jur de 350 de membri; este unul din putinele triburi de vanatori-culegatori ramase in Amazon. Desi au luat contact cu civilizatia occidentala inca din 1714 in mod remarcabil acest fapt nu a dus la o schimbare in obiceiurile lor. Din cate afirma Everett, traiesc in perfecta armonie si sunt fericiti. Rad din orice - rad de propriile necazuri: cand coliba cuiva este luata pe sus de furtuna, locuitorii sai sunt cei care rad cel mai tare; rad atunci cand prind peste si rad atunci cand nu prind; rad cand sant satui si rad cand sunt flamanzi. Limba lor nu include expresii de convenienta sociala ca ‘multumesc’, ‘imi pare rau’, etc. Oricarei fapte bune i se raspunde cu o fapta buna sau cu un cadou. In loc de urarea ‘Noapte buna’ ei spun: ‘Sa n-adormi, sunt serpi’ - o aluzie utila care reaminteste cu buna intentie faptul ca in jungla exista pericole care cer atentie permanenta.

Intr-o zi oamenii piraha i-au spus lui Daniel:

“Stim ca ti-ai lasat familia si tara ca sa traiesti aici cu noi. Stim ca faci asta pentru a ne vorbi de Isus. Vrei sa traim ca americanii. Dar noi nu vrem sa traim ca americanii. Noua ne place sa bem. Ne place sa avem mai mult de o femeie. Nu-l vrem pe Isus. Ne place de tine. Poti sa stai cu noi. Dar nu vrem sa mai auzim nimic despre Isus. Bine?”

Misionarii incercau de altfel fara succes sa-i converteasca de peste doua secole. Nici un piraha nu s-a convertit vreodata in intreaga lor istorie. Nici Daniel nu a reusit, nici dupa ce le-a tradus Noul Testament in limba piraha. Daniel scrie in cartea sa “Don't sleep, there are snakes", despre nostalgia serilor in care statea de vorba la o cafea cu membri tribului. Uneori vorbeau despre Isus si despre Dumnezeu: ‘Hei, Dan, cum arata Isus: e tuciuriu ca noi sau alb ca tine?’ Cand le raspundea ca nu l-a vazut de fapt niciodata pe Isus, pentru ca a trait cu mult timp in urma, ca are doar cuvintele sale, se mirau cum e posibil sa ai cuvintele cuiva, fara sa-l fi vazut sau auzit vreodata. Nu ii interesa un personaj pe care Dan nu-l vazuse niciodata. Si asta pentru ca ei cred numai ceea ce poate fi dovedit. Dovezile sunt extrem de importante pentru ei; in limba piraha, 3 sufixe adaugate la sfarsitul verbelor explica modul in care s-au obtinut dovezile asupra faptului despre care se vorbeste; fiecare verb include sursa dovezilor: ai vazut, ai auzit sau ai dedus din dovezile disponibile (exemplu: cand spun X a pescuit, pot spune ‘am vazut ca a pescuit’, ‘am auzit ca a pescuit’ sau ‘deduc ca a pescuit’)

In cele din urma Daniel a realizat ca misiunea sa nu-si avea rostul. Ajunsese acolo ca sa-i invete pe acesti oameni despre Isus, sa le dea sansa de a alege bucuria si credinta in locul disperarii si a fricii. Sa aleaga Raiul si nu Iadul. Si a inteles ca acesti oameni nu se simteau pierduti, deci nu aveau nevoie sa fie salvati. Admiratia sa pentru oamenii piraha, fericirea lor, calitatea vietii lor interioare, viziunea utilitara a vietii si felul in care l-au respins pe Isus si Noul Testament, l-au determinat pe Daniel sa se indoiasca de propria sa credinta. Cultura piraha este construita in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Pentru ei, religia crestina este superstitie si nu-si are locul in cultura lor. Daniel insusi a inceput sa vada religia din ce in ce mai mult ca o superstitie, pana cand in cele din urma a respins complet credinta in supranatural, devenind ateu. Consecintele crizei sale au fost nefaste: practic si-a pierdut familia care nu a acceptat de-convertirea sa.

De la tribul Piraha Daniel a invatat o lectie extrem de utila: ca exista demnitate si profunda satisfactie in a te infrunta vietii si mortii fara ideea reconfortanta a Raiului si fara teama Iadului. A invatat ca timp de multi ani a crezut in ceva lipsit de orice justificare. Si pentru aceasta lectie, le este indatorat pe viata.


This entry was posted on 17:10 and is filed under , , , , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 comments:

On 27 aprilie 2009, 16:19 , dumnezeueateu spunea...

am tot auzit de cartea asta cu vreo luna inainte sa iasa cred. Cred ca scientific american o promova. In orice caz am pus-o in cos datorita descrierii tale. Multumesc

 
On 30 mai 2009, 17:33 , Anonim spunea...

Omul modern e macinat de dubii. E reconfortant sa stii ca mai exista pe undeva o comunitate care nu se complica sa despice firul existentei in patru, acceptand-o ca atare. Ce ma fascineaza e ca de atata vreme nu s-au lasat prada dubiilor, desi au avut contact cu "lumea civilizata".