Pe 9 Martie 1858, o scrisoare era expediata din Arhipelagul Malaeziei la bordul unui vapor cu aburi olandez care isi deschidea drum catre Vest. Destinatarul nu era altul decat Charles Darwin, renumitul naturalist englez; expeditorul, Alfred Wallace, un excelent biolog desi necunoscut, se refacea dupa un atac de malarie. Niciunul din cei doi nu era constient de consecintele pe care urma sa le aiba expedierea scrisorii. Aceasta continea un scurt articol intitulat “Despre tendinta varietatilor de a se indeparta indefinit de tipul original”, redactat cu greutate timp de doua nopti si inspirat de o epifanie febrila. Ideile isi aveau insa adevaratele radacini in peste 10 ani de speculatii si cercetari pe teren, si mai ales in lectura lucrarii lui Malthus, “Eseu despre Principiile Populatiei”, aceeasi care il inspirase si pe Darwin cu 18 ani in urma. Wallace ajunsese la aceeasi concluzie ca si Darwin: selectia naturala era factorul care controla populatiile. Articolul descria o teorie a evolutiei (fara a folosi acesti termeni) foarte asemanatoare cu teoria pe care Darwin inca nu avea curajul sa o publice. Wallace il ruga pe Darwin sa-i publice articolul daca gasea vreun merit in ideile sale.

Spre deosebire de Darwin, Wallace provenea dintr-o familie saraca. La 14 ani parasea scoala si incepea sa munceasca. In acelasi timp, Darwin un tanar gentleman de 28 de ani dintr-o familie instarita care-i finanta aventurile, tocmai se intorcea din calatoria pe Beagle. Wallace era un tip plin de curiozitate si autodidact. Cartile (printre care Junalul calatoriilor pe Beagle a lui Darwin) si viata la tara i-au deschis apetitul pentru studiul naturii. In special o carte publicata anonim in 1844, “Vestigii ale Istoriei Naturale ale Creatiei”, ii oferise o viziune evolutionista a vietii pe pamant diferita de viziunea predominanta in cultura vestica potrivit careia Dumnezeu ‘modelase’ toate speciile printr-un act special al creatiei si ca toate speciile erau fixe, incapabile de ‘transmutatie’. Aceasta nu era o dogma religioasa, ci stiintifica. In “Vestigii”, Dumnezeu inca avea un rol in creatie dar indepartat, ca initiator al procesului evolutiei. Speciile se transformau in functie de circumstantele externe, de la forme simple la complexe incluzand omul. Cartea era un best-seller. Wallace isi propune sa calatoreasca spre Amazon pentru a strange dovezi ale acestei evolutii. Neavand bani, singura forma de a-si finanta calatoria era sa trimita in Anglia specimene pentru muzee si colectionisti. Samuel Stevens, de pe strada Bloomsbury din Londra, a avut un rol extrem de important in viata lui Wallace, facandu-i legatura cu diferiti cumparatori. Activitatea sa pe teren i-a permis sa observe rapid un aspect crucial pentru intelegerea evolutiei prin selectie naturala: variabilitatea speciilor - un fapt de care Darwin si-a dat seama mai greu la speciile domestice dar mai ales in cursul proiectului sau de clasificare a Ciripedelor (la care a muncit 8 ani).
O alta pista care l-a condus pe Wallace spre teoria evolutiei au fost modelele de distributie a speciilor in spatiu si timp. In 1858, pierdut in Arhipelagul Malaezian, deodata Wallace a pus cap la cap toate aceste ‘piste’ printre care si cele privind cresterea excesiva a populatiilor din lucrarea lui Malthus si faptul ca limitarea de hrana si habitat face ca majoritatea descendentilor sa nu poata supravietui. “…m-am intrebat, de ce unii mor si altii supravietuiesc?” Raspunsul sau a fost ca variatiile mai bine adaptate la mediul sau de viata, supravietuiesc.


Darwin primeste eseul lui Wallace pe 18 iunie 1858, si ramane uluit. Ideile lui Wallace erau identice cu ideile la care el insusi lucra de 20 de ani. Darwin ii scrie lui Lyell: “N-am vazut niciodata o coincidenta atat de surprinzatoare”. Din pacate eseul ii ajunge intr-un moment extrem de neprielnic - doi dintre fii sai erau grav bolnavi, Charles Waring cel mai mic urmand sa moara cateva zile mai tarziu. Darwin incerca disperat sa decida daca era etic sau nu sa publice inainte de Wallace. Ideea ca opera vietii sale s-ar dovedi in cele din urma un efort inutil era devastatoare. Ii scrie lui Hooker:

“…sunt incapabil de orice, iti trimit eseul lui Wallace si rezumatul scrisorii mele catre Asa Gray…rezumatul meu din 1844…adevarul este ca nici nu suport sa-l vad. Nu pierde timpul. E mezchin din partea mea sa ma preocupe catusi de putin prioritatea”.

Evident, Lyell si Hooker cunosteau bine munca lui Darwin din ultimii 20 de ani cu privire la ideea evolutiei prin selectie naturala. Hotarati ca Darwin nu merita sa piarda prioritatea, il conving sa pregateasca un document pe care sa-l prezinte impreuna cu Wallace cu ocazia unei intruniri a Societatii Linneane. Ambele lucrari - “Despre tendinta varietatilor de a se indeparta indefinit de tipul original” si “Despre Perpetuarea varietatilor si Speciilor prin intermediul Selectiei” au fost citite in fata unui grup de 30 de persoane pe 1 Iulie 1858, si apoi au fost publicate in Revista Activitatilor Societatii Linneane. In acelasi timp, Wallace se afla blocat pe coasta Noii Guinee indurand clima umeda, foamea si febra. Desi nu i se ceruse consintamantul, Wallace s-a dovedit extrem de generos, recunoscand ca ii revenea lui Darwin meritul cel mai mare. Mai tarziu, scria in autobiografia sa:

Atat Darwin cat si doctorul Hooker mi-au scris in termenii cei mai amabili si cordiali pentru a ma informa despre decizia lor, asteptand aprobarea mea. Desigur, nu numai ca o aprobam, dar chiar consideram ca imi facusera cea mai mare onoare si imi acordasera mai mult credit decat meritam situand la acelasi nivel intuitia mea spontana si indelungata activitate a lui Darwin care ajunsese la aceeasi concluzie ca si mine 20 de ani inainte si lucrase toata aceasta perioada cu scopul de a prezenta lumii teoria impreuna cu o cantitate impresionanta de dovezi sistematizate si argumentate in asa masura, incat aceasta sa fie aproape obligata s-o accepte”. (Viata mea, A. R. Wallace)

In Noiembrie 1859, Wallace se afla inca in Arhipelagul Malaeziei in cautare de specii de fluturi, cand Darwin publica in cele din urma “Originea Speciilor”. Wallace primea o copie, pe care o va citi de cateva ori, de fiecare data fiind si mai impresionat de munca lui Darwin. Ii scria unui prieten: “Dl. Darwin a oferit lumii o noua stiinta si numele sau ar trebui dupa parerea mea sa stea deasupra aceluia al oricarui filozof al antichitatii si timpurilor moderne. Admiratia mea nu poate fi mai mare!”



Darwin si Wallace au mentinut legatura tot timpul cat a trait Darwin, chiar acesta s-a ocupat ca Wallace sa primeasca o pensie de la guvern. Wallace vizita casa lui Darwin, Down House. Faimos in timpul vietii, Wallace a fost dat uitarii dupa moartea sa in 1913. Povestea vietii sale este complicata si iesita din comun. Pe langa un mare biolog al sec. 19, a fost un om plin de entuziasm, cu un temperament neobosit, credincios in spiritism si care s-a dezis in cele din urma de teoria darwiniana in privinta dezvoltarii creierului uman. A fost un oponent al vaccinarii impotriva variolei, si un partizan al nationalizarii marilor proprietati private, un om in care au coexistat aceste excentricitati cu calitatile unui extraordinar om de stiinta care i-au permis marile sale realizari ca naturalist. Un om care nu a putut sa fie Charles Darwin.


Alfred Russel Wallace, National Geographic
The Malay Archipelago, A. Wallace
Darwin, Tim Berry