Conservatorii acuza decadenta morala a societatii occidentale semnaland ca principale cauze “indepartarea de Dumnezeu si nesupunerea fata de cele 10 porunci ale sale”. Ei cred ca singurul model de corectitudine morala este credinta in Dumnezeu si respectarea poruncilor sale. Realitatea este insa ca putini credinciosi cunosc si inteleg pe deplin decalogul, iar ceea ce li s-a varat in cap in biserici este o varianta ‘diluata’ a acestuia. O lectura atenta a Bibliei nu face decat sa arunce umbra indoielii asupra valabilitatii etice a acestor ‘legi morale’. Propriul simt moral ne spune ca ceva nu este in regula cu poruncile divine. Dar sa incepem cu inceputul…

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

Aceasta este evident o lege nedemocratica, dictatoriala. Orice societate democratica moderna ofera cetatenilor sai libertatea de credinta. Fiecare poate sa creada in zeul pe care si-l alege, fie Krishna, fie Alah, Yahve, ba chiar are libertatea sa nu creada. Si paradoxal, pedeapsa pentru aceasta infractiune este moartea - Yahve indeamna la incalcarea uneia din propriile sale legi, aceea de a nu ucide:

De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut, Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al pământului, Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi; Ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă, şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul“ (Deuteronomul 31:6)

Atunci prima porunca este de fapt: Adora-l numai pe Yahve sau mori. Iata aici baza intolerantei religioase, iata justificarea tuturor masacrelor in numele religiilor: cruciade, tortura, arderea ereticilor etc.

Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale; Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.”

Odihna este binevenita dar e absurda transformarea sa in lege doar pe motivul ca lumea a fost creata in sase zile si in a saptea divinitatea s-a odihnit. Orice persoana cu un minim de cultura stie ca lumea nu a fost creata in sase zile si ca Geneza este o insiruire de basme contradictorii. Si apoi, de ce are nevoie Dumnezeu atotputernic sa se odihneasca? Din nou, pedeapsa pentru ne-odihna este moartea:

Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu; Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit".

Legea morala divina este de fapt: Odihneste-te a saptea zi, sau mori.

Ce sa mai spunem atunci despre legea: Sa nu ucizi? Yahve sterge cu cotul ce a scris cu mana. Multi credinciosi se agata de aceasta porunca interpretand-o ca pe o interzicere categorica a divinitatii, o invoca in orice situatii cum sunt eutanasia si chiar avortul in primele saptamani de gestatie. Dar am vazut mai sus cum Yahve insusi indeamna sa fie omorati toti cei care-i incalca poruncile. Yahve cere asasinarea astrologilor, a copiilor neascultatori, a fetelor care nu ajung virgine la maritis, a adulterilor , a femeilor violate care nu tipa in timpul violului, a ghicitorilor, a prezicatorilor, a fermecatorilor, a magilor, descantatorilor, vrajitorilor si a multor, multor altora. Cartea poruncii “Sa nu ucizi” este de fapt un manual al genocidului. In aceste conditii “Sa nu ucizi” este de fapt o gluma religioasa macabra.

Ceva asemanator se intampla cu porunca “Sa nu furi”. Desi pare o indrumare etica rezonabila, Yahve nu se dezminte nici de data asta: in Deuteronom da instructiuni clare despre cum sa furi dupa ce ai masacrat un popor intreg. Sfaturile despre cum sa fie repartizata prada, amintesc de dialogul piratilor dupa ce au dat marea lovitura:

Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;

Cum pot credinciosii sa afirme ca isi bazeaza morala pe directivele unui zeu al carui criteriu moral este similar cu al raufacatorilor genocizi? Ma intreb, au citit vreodata Biblia cu adevarat? Practic toate poruncile divine sunt viciate de absurditati etice. Pedeapsa pentru incalcari cum ar fi ne-odihna sau adulterul este moartea, iar respectarea parintilor nu are ca motivatie recunostinta, iubirea sau respectul, ci “ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine”. In fata panoramei de femei violate, copii abuzati, persoane sclavizate, un zeu cu adevarat iubitor ar fi elaborat un ghid moral cu adevarat util; in locul sau, orb de gelozie, Yahve a comandat:

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul Dumnezeul tău nepedepsit pe cel ce ia numele Lui în deşert.”

Chiar si o lege aparent nobila cum este aceea de a nu da mărturii mincinoase in privinta aproapelui, este viciata de sensul cuvantului “aproape”. Prin “aproape” Yahve nu se refera la toti ceilalti oameni, ci numai la cei de aceeasi religie. A zecea porunca, culmineaza insiruirea de norme morale divine presupuse a fi cele mai importante pentru umanitate:

Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!

Aceasta porunca situeaza pe acelasi nivel asinii, femeile si scalvii. O singura fraza sprijina degradarea femeii ca bun al barbatului, si sclavia. Ce altceva se mai poate spune despre un cod moral in care femeia nu-i altceva decat o specie de vita? Ce se mai poate adauga despre un cod moral care il face sa se rusineze pe cel care se considera mostenitorul traditiei rationaliste si umaniste? Asta-i tot ce ne-a putut oferi zeul omnipotent si omniscient in materie de etica? Doar o serie de porunci patetice, primitive, sexiste, sclaviste, discriminatorii, genocide? Asta-i cel mai intelep lucru de care e capabil creatorul universal? Intr-o lume in care abunda sclavia, dominarea femeii de catre barbat, abuzul sexual al copiilor lipsiti de aparare, inegalitatea intre femeie si barbat, violenta, acest decalog este tot ce ne-a putut oferi mai bun ‘Creatorul’? Oricine ar fi putut sa elaboreze un decalog mai etic. Iata doar o versiune:

1. nu vei ucide pe nimeni cu exceptia cazului in care viata iti este amenintata
2. nu vei tine pe nimeni in sclavie
3. barbatii si femeile vor avea aceleasi drepturi si aceeasi demnitate
4. iti vei educa copiii cu dragoste, fara sa-i vatamezi
5. vei inculca semenilor tai iubirea pentru stiinta, ratiune, scepticism si dialog
6. vei dezbate in mod rational ideile si vei respecta concluziile logice chiar si daca nu-ti plac
7. vei respecta dreptul de exprimare libera a opiniilor
8. vei proteja mediul inconjurator, te vei alimenta sanatos si vei face frecvent exercitiu fizic
9. adultii sunt liberi sa-si conduca viata privata asa cum vor decide in mod liber si consensual
10. lucreaza pentru o societate care promoveaza justitia sociala

Oricare din aceste ‘reguli’ este superioara decalogului biblic. Oamenii care iubesc libertatea trebuie sa treaca peste aceste norme arhaice de triburi nomade folosind ratiunea si simtul etic propriu. Orice persona cu dorinta de a face bine si capacitatea de a estima circumstantele actiunilor umane, va lua decizii mult mai corecte decat urmarea oarba, automata a poruncilor repetate de preoti. Acestia folosesc multe strategii bazate pe frica in avantaj propriu, dar realitatea este ca infernul nu este pavat de bune intentii. Daca ar exista asa ceva, ar fi pavat cu oasele tuturor celor care in numele religiei au inrobit si masacrat mase intregi de oameni. In numele “Cuvantului lui Dumnezeu”.