Paul pune stapanire pe personajul conceptual (Isus), il modeleaza si-i imprima idei. Isus primordial nu vorbeste impotriva vietii. Doua fraze (Mc. 7, 15 si 10,7) dovedesc ca nu se opunea casatoriei si ca nu era nicidecum in favoarea idealului ascetic. In zadar vom cauta prescriptiile sale riguroase asupra corpului, sexualitatii si a senzualitatii. Condescendenta fata de aceste aspecte ale vietii se completeaza cu elogiul si practica blandetii. Paul din Tars transforma tacerea lui Isus intr-o stridenta asurzitoare decretand ura fata de corp, femei si viata. Radicalismul antihedonist al crestinismului este datorat lui Paul, nu lui Isus, personaj conceptual care tace in aceste privinte…

La inceput, acestui evreu isteric si integrist ii placea sa-i hartuiasca pe crestini si sa participe la pedepsirea lor. I-a asistat pe fanaticii care l-au lapidat pe Stefan. Si in alte ocazii, se pare. Convertirea pe drumul spre Damasc in anul 34 este legata pur de patologia isterica: cade la pamant (si nu de pe un cal cum l-a reprezentat Caravaggio si traditia pictorica…), o lumina intensa il orbeste, aude vocea lui Isus, nu vede timp de cateva zile si nu mananca nici nu bea in acest timp. Isi recapata vederea dupa ce il atinge Anania, un crestin trimis de Dumnezeu. Din acel moment, se alimenteaza, se reface si strabate drumurile ani de zile in misiune evanghelizatoare deliranta prin tot bazinul mediteranean.

Nu e greu de pus un diagnostic medical: criza apare mereu in prezenta altor persoane (ca si in acest caz), caderea, orbirea numita isterica (sau amauroza tranzitorie), suspendarea senzoriala (surzenie, anosmie, ageuzie) timp de trei zile, tendinta mitomana (Isus i-a vorbit personal), histrionismul sau exhibitionismul moral (vreo 30 de ani de teatralizare a unui personaj imaginar), desemnat de catre Dumnezeu si ales de catre acesta pentru a schimba lumea. Toata criza seamana, pana la punctul de a se confunda cu ea, cu descrierea isteriei intr-un manual de psihiatrie, capitolul nevroze, sectia isterie… Nici mai mult nici mai putin decat isteria…convertirii!


Tratat de Ateologie, Michel Onfray