Author: Oenoanda
•19:42

Luna trecuta premiul anual Templeton (1,4 milioane $) a fost acordat fizicianului francez Bernard d’Espagnat (87 de ani) pentru studiile privind “conceptul realitatii”. D’Espagnat este cunoscut pentru activitatea sa in domeniul mecanicii cuantice in care a colaborat cu fizicieni de renume ca Lous de Broglie, Enrico Fermi si Niels Bohr. Dar pentru ce a fost premiat cu o suma atat de importanta?

Se pare ca Templeton, atunci cand nu-si cheltuieste banii in campanii impotriva anumitor drepturi cetatenesti (vezi propunerea 8), are o mare predilectie pentru a-i cheltui pe oameni de stiinta, in special fizicieni. Fundatia Templeton ii premiaza in special pe acei oameni de stiinta care prin activitatea lor “descopera” un teren comun pentru stiinta si religie. D’Espagnat de religie catolica, crede ca stiinta nu poate explica ultima realitate si este convins de dreptatea celor care cred intr-o dimensiune spirituala a existentei. De curand a declarat revistei The Times ca este convins de existenta unei realitati mult mai profunde:

“Cand ascultam muzica clasica sau privim o pictura celebra, acestea nu sunt doar iluzii ci pot fi revelatia a ceva fundamental. As putea sa-l numesc Dumnezeu sau divinitate dar cu restrictia ca nu poate fi conceptualizat pentru motivul ca aceasta ultima realitate este dincolo de orice concept pe care il putem construi”.

De secole teistii il plaseaza pe Dumnezeu in golurile cunoasterii umane, goluri care au fost ‘umplute’ treptat de oamenii de stiinta. Nivelul cuantic pare sa ofere “golul” in care teistii isi refugiaza confortabil divinitatea oferindu-i un spatiu aparent greu de ‘umplut’ in prezent de oamenii de stiinta. Aceasta “ultima realitate” spune d’Espagnat, nu este explicit descrisa de stiinta. Mecanica cuantica, dupa parerea lui, nu descrie realitatea asa cum este ea de fapt, ci prezice ceea ce se va observa in anumite circumstante. Dimensiunea spirituala nu poate fi eliminata de catre stiinta. Ceea ce ne invata cu adevarat stiinta, mai spune d’Espagnat, este ca nu prin concepte obisnuite vom ajunge la miezul lucrurilor.

Contributia sa principala in mecanica cuantica a constat in testarea teoremei lui Bell (intre 1960 si 1980), centrandu-se in jurul conceptului de “realitate voalata” (ascunsa dupa un voal), o realitate ascunsa dincolo de ceea ce este perceput ca timp, spatiu, materie si energie, concepte care in lumina fizicii cuantice ar putea fi simple aparente.
Daca exista o realitate independent de observatiile noastre, atunci sunt trei posibilitati: aceasta realitate poate fi cunoscuta, nu poate fi cunoscuta sau este ascunsa (voalata). D’Espagnat alege a treia varianta: prin stiinta, putem intrezari doar o structura bazica a realitatii dincolo de voal, dar mare parte ramane un mister etern.

Este fascinant modul in care chiar si oamenii rationali ajung sa treaca peste logica doar pentru a mentine un spatiu spiritualitatii. E clar insa ca “realitatea voalata” nu poate fi un sprijin prin care Iudeo-Crestinii sau Musulmanii sa-si rationalizeze credintele lor specifice; se refera la ceva care nu poate fi conceptualizat, nu la Dumnezeul biblic. Fundatia Templeton sustine ca nu favorizeaza nici o religie concreta.
Ceea ce nu inteleg, este de ce opiniile lui D’Espagnat merita 1,4 milioane $ cand de fapt nu spune nimic nou, nimic care sa nu se afle printre invataturile filozofiilor orientale (Buda, Lao Tzu, etc.). In plus, orice mistic cu bun simt stie ca: “Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie sa se taca”.


Dumnezeul 'golurilor'
This entry was posted on 19:42 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comments:

On 5 aprilie 2009, 09:31 , Armand K. spunea...

Dar cine-a zis că laureaţii Templeton trebuie să "spună ceva nou" pentru a le fi acordat premiul? E drept că oficial premiul se acordă pentur "contribuţii excepţionale în afirmarea dimensiunii spirituale a vieţii", dar, deşi în denumirea oficială au schimbat de câţiva ani "religie" în "realitate spirituală", a rămas fundamental cu acelaşi target: fundamentalişti şi teologi creştini, întreţesuţi cu "orice om de ştiinţă dispus să spună ceva drăguţ despre religie", după cum zicea Dawkins... Şi apoi, premiul Templeton este aproape oficial un anti-Nobel: înfiinţat pentru că lui Templeton nu i-a convenit ignorarea "spiritualităţii" (a se citi "dumnezeului lui Avraam", chit că "ei" zic că "nu e orientat spre "o anumită religie") de către comitetul Nobel, şi cu un cuantum ajustat periodic pentru a fi mai mare decât al premiului Nobel.