Suntem mai rationali daca ne controlam emotiile?
Incepand cu Descartes (1596-1650) s-a considerat de la sine inteles ca ratiunea este separata de emotivitate. Ca sa gandim mai bine, se spune, trebuie sa gandim ‘la rece’. Emotiile ne intuneca mintea si capacitatea de judecata. Este ceea ce Antonio Damasio, renumit neurofiziolog, a numit “Eroarea lui Descartes”, cu alte cuvinte greseala de a considera rationalismul separat complet de emotii, de sentimente. Din contra, spune Damasio, sentimentele au o influenta pozitiva asupra deciziilor rationale. In sens anatomic si functional, exista o conexiune directa intre ratiune si sentimente.

Dualismul cartesian consta in separarea mintii de corp; in Meditatiile sale metafizice, Descartes spunea: “Exista o mare diferenta intre spirit (minte) si corp”. Influenta carteziana se simte si azi in cele mai mici aspecte: ‘atletii sunt pregatiti atat mintal cat si fizic’, ‘corpul nu are nimic, totul se afla in mintea ta’, etc. Dar se pare ca separarea mintii de corp cat si a mintii de creier, este gresita. Mai intai existam, si apoi gandim.

Damasio prezinta cazurile lui Phineas Gage si Elliot care au suferit leziuni cerebrale ce le-au produs alterari importante in capacitatea de a lua decizii si de a functiona corect in societate. In ambele cazuri a fost alterat cortexul prefrontal ventromedial, inteligenta ramanand nealterata. Pe baza cazurilor clinice, Damasio si-a reconsiderat ideile despre ratiune - se pare ca aceasta nu este complet separata de emotii. Ratiunea "pura", destul de prezenta la Elliot si la Phineas, nu era suficienta pentru luarea de decizii corecte. Damasio furnizeaza numeroase dovezi in favoarea faptului ca lezionarea zonelor cerebrale care controleaza emotiile afecteaza capacitatea de a ne comporta rational. Cu alte cuvinte, emotii ca bucurie, tristete, frica, manie, surpriza, scarba, rusine, gelozie, vina, mandrie etc, departe de a fi dusmani ai ratiunii, sunt esentiale pentru gandirea rationala.