Author: Oenoanda
•21:41

Am fost mare gunoier pe vremuri, caram maculatura si fiare la depozit. Din asta traiam. Aveam un carut cu trei roti si umblam prin cartier carand gunoi. O data am batut recordul, am dus 285 kg de fier. Asa gaseam si reviste aruncate la bloc. Pe urma am prins „Omagiul” lui Ceausescu. Asta e avantajul meu.

...doar n-am stat la gunoaie toata viata.

Am debutat ca sapator la pamant. Am avut o viata ca Ilarion Ciobanu. Stiti ca inainte de a juca in filme a fost hamal in port? In port am fost, la padure am fost, la sapat gropi am fost, am scos si morti de la groapa, scriitor am fost, dar nu de romane. Cu dalta, in litere.

Prin anii 70, lucram in port la Tulcea ca hamal, dar faceam desene la strainii de pe vapoare, pentru ca stiam sa desenez frumos. Imi dadeau tigari pe ele. Unii imi dadeau anumite cadouri.
De fapt, aproape toti vroiau sa fuga din tara. Unii reuseau sa se ascunda pe vapoare. Si eu vroiam sa fug.

Cand lucram in port, la Constanta, m-am dus sa vad un film. Iese un tip din sala si spune: „E nasol.” „Ei, o sa intru totusi”. Dupa ce l-am vazut, am ramas uimit. Era un film extraordinar. Se chema „Esop” (n.red. - 1970, realizat de bulgarul Ranghel Vilceanov) si era despre filosoful grec. „Uite, domne, ratam o ocazie. Ala a fost un dobitoc.” Eu nu sunt influentabil, asta vreau sa spun printre altele.

Am lucrat la Trustul Carpati noua ani, pe urma am lucrat muncitor la gater si mi-am luat de acolo cherestea de brad si am facut un raft simplu. Acolo puneam colajele pe care le lipeam cu Pelicanol, cel mai bun lipici de pe vremea lui Ceausescu.

Cu colajele nu ma gandeam ca o sa ajung departe. Asta era placerea mea. Mi-a zis un frate odata: „Tu faci pozele astea care le lipesti, dar nu ti le vede nimenea.” „Bai, eu am lucrari care sunt interzise. Nu vezi ca e Ceausescu la putere? Poate ca o sa vina candva lumea lor.” Dar nu ma gandeam ca o sa ajung asa.

Daca traiam intr-un mediu mai intelectual... Dar poate nu ajungeam artist. Eminescu sa stiti ca nu si-ar fi scris niciodata operele daca nu traia in mizerie. L-a inspirat viata. Astia, care sunt feciori de bani gata...




Decupez pozele - imaginatie am destula -, si uneori le fac de la sine, fara sa vreau. De exemplu, gasesc o poza cu un personaj. Aaaa, am gasit un burtos frumos, tatuat complet. Si le pun si mesaj colajelor. Eu am fost prost la scoala la matematici si la limba romana, nici acum nu pot vorbi romaneste clar, dar gasesc mesaje in reviste. Am terenul, cum sa spun, o imagine din calendare. De exemplu, era o tarla unde pasteau vacile (cum ar fi vacile elvetiene, pe care le-am vazut cand am mers la Basel) si il bag pe burtos in mijloc.

Il gasesc pe Adrian Paunescu (nu-l agreez pe nesimtitul ala care ii scria poezii lui Ceausescu, nici pe Veceu Tudor – ma scuzati, asa l-am poreclit eu) si il pun calare pe vaca, dar ca pe o banca. Burtos, are jartelele la gat (cand o sa vedeti, o sa va pufneasca rasul). Pe urma, gasesc o contesa ca la teatru, mica si slabuta, care are un ochean ca ala prin care se uita Johnny Depp in „Piratii din Caraibe”. Se uita prin ochean la tatuajele aluia. Mai bag si niste avioane...
stiu pe de rost tot ce decupez. Unele colaje le fac rapid, altele imi dau timp de gandire, uneori si o luna. Pe cele care vad ca-mi dau de furca le las la o parte si deodata, hodoronc-tronc imi vine ideea. Ce decupez se potriveste uneori perfect - sunt norocos in chestia asta. Folosesc avioane, masini, capete de oameni... La un moment dat am gasit niste ofiteri de aviatie cu valizele in mana, zici ca sunt din viata reala.

...sunt in centru. Daca am timp sa ma duc sa dau de mancare la porumbei, ma duc. Mai gasesc paine, o faram frumos. Odata m-am dus la Ateneu si stateau saracii pe sus si i-am fluierat. Stiti cum au venit, cum au tabarat pe mine? Veneau si in brate. Eu iubesc animalele. Imi pare rau ca am taiat o data o gaina.

„Cum dracu’ am ajuns eu aici?”, m-am intrebat. Mi-am adus aminte cum omoram sobolanii la ghena. Ma chema coana Zana, una grasa, pe cand nu eram star ca acum. Glumesc. Mi-am adus aminte: cand m-am dus la Zapodeni, mi-au zis oamenii: „Nea Ioane, aici in Zapodeni esti un star.” Lumea ma respecta.

The world according to Ion B.
This entry was posted on 21:41 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comments:

On 4 martie 2010, 10:19 , Anonim spunea...

filmul e incredibil. la fel ca si personajul