Oenoanda ©

Fachirul Suprem al Vaticanului, Joseph Ratzinger, isi plimba zilele astea palaria cu 2 tzuguie prin Marea Britanie. Probabil ca unul din scopurile principale este sa incurajeze sub-fachirii locali sa se convertasca la “adevarata credinta” profitand de nemultumirile legate de faptul ca biserica anglicana a inceput sa admita fachiri de sex feminin in randurile sale. Bineinteles, nu s-a putut abtine sa nu-si repete de mult fumatele “argumente” acuzatoare la adresa ateismului. Spre ruisnea sa, BBC-ul a considerat potrivit sa transmita in direct interminabila si soporifica mormaiala/slujba a fachirului suprem catolic, dar nu a avut timp sa redea si pozitia celor care mentin inca vie speranta intr-o omenire eliberata de encefalopatia religiei. Iata-l pe Dawkins intr-unul din momentele sale cele mai sclipitoare:

Imaginea obisnuita care se repeta constant in orice oras mare din Europa:

versiunea Oslo

Versiunea Barcelona

Noua ani dupa atentatul care a scuturat constiintele americanilor si ale tuturor celorlalti, poamele otravite ale religiei continua sa ne cada in cap, din ce in ce mai pestilente si mai toxice. Ca sa nu cumva sa treaca vreo zi fara sa ne amintim de cat de penibili pot ajunge sa fie membrii acestei specii, il avem pe de-o parte pe “pastorul” Terry Jones cu pistol la brau si fenotip alcoolic amenintand sa arda qur-anul (exista titlu mai potrivit?) iar pe de alta deja obisnuitele hoarde de ingineri aerospatiali si neurochirurgi pakistanezi behaindu-si amenintarile de a macelari pe toata lumea daca vreo molecula din vreun qur-an sufera combustie in vreun colt al universului.
Trebuie sa recunastem, privind pozele, cat de adorabili sunt! Cum poate cineva rezista atractiei acestei religii a pacii?

Femeia si copilaria in Islam

Dar ce este o femeie musulmana? Este tot ceea ce Islamul ii spune ca este din primii sai ani de viaţa. Si care este motto-ul pe care i-l inscrie dureros Islamul la nastere? “O femeie este un defect.” Acest hadith, pronunţat de profetul Islamului Mohamed, a fost transmis la naştere de la mama la fiicā, pana la mine. Milioane de alte tradiţii s-au strans in jurul acestui hadith şi nu numai l-au sfinţit dar l-au urâtit si mai mult.
In Islam, acest hadith şi toate ramificaţiile sale sunt sacre: ni se interzice sa trecem peste el sau sa-l punem la indoiala. Nu exista pe pamant o condamnare mai ingrozitoare pentru o femeie decat convingerea ca este un defect. Am auzit repetandu-se aceasta credinta din primul moment in care am devenit conştienta. Nu este singurul hadith de acest fel dar este cel mai urât...

Unul dintre cele mai ingrozitoare semne cu care este marcata o femeie musulmana la nastere provine din poveştile despre soţiile Profetului. Sunt o capcana in care cade fiecare femeie musulmana: niciun barbat in viata mea nu poate fi mai bun decat Profetul iar eu nu pot sa-i fiu mai putin ascultatoare decat i-au fost Profetului nevestele acestuia. Barbatii l-au internalizat pe Profet iar femeile le-au internalizat pe nevestele sale...

Coranul spune: “Apostolul lui Allah este un bun exemplu” (33:21) Profetul a pactat casatoria cu Aisha cand ea avea 6 ani iar el 50. Casatoria a fost consumata cand ea avea 9 ani. “Wives of Muhammad” scrisa de Bint al-Shanti, o biografie a Profetului, descrie acea zi in cuvintele Aishei:

Profetul s-a casatorit cu mine cand aveam 6 ani si casatoria a fost consumata cand aveam 9. Profetul lui Dumnezeu a venit la noi acasa insotit de femei si barbati care il urmau. Mama a venit la mine cand stateam printre ramurile unui copac si mi-a spus sa ma dau jos. Mi-a netezit parul, mi-a sters fata cu putina apa si apoi m-a condus spre uşā. A stat putin ca sa ma linistesc. Apoi m-a condus inauntru. Profetul lui Dumnezeu statea pe un pat din casa noastra si ea m-a asezat la el in poala. Toti au iesit afara iar Profetul a consumat casatoria noastra la noi acasa”

Aceasta poveste isi merita spatiul in cartea mea nu pentru valoarea ei istorica ci pentru ca vreau sa comentez importanta sa morala si cum a distrus si inca mai distruge morala si structura mintala a barbatilor si a femeilor musulmane. Un barbat de 50 de ani se casatoreste cu o fata de 6 ani si consuma casatoria cand ea are 9 ani. Aceasta este pur si simplu o crima. Poate ca nu era atunci cand s-a intamplat, dar este timpul sa fie considerata ca atare. Uratenia acestei crime nu consta numai in actul in sine ci in legitimitatea religioasa si legala care i s-a acordat. Nu timpul si locul, ci exemplul moral pe care-l extrag musulmanii din acest incident este ceea ce-i da importanta si gravitate.

Obiceiurile islamice nu dau nicio valoare copilariei. Un copil este proprietatea tatalui, care are dreptul sa dispuna de el cum dispune de orice proprietate. Cand mama isi plaseaza fiica de 9 ani in bratele unui barbat de varsta bunicului acesteia, copilaria sa a fost violata in mod ireparabil. Cand actiunea mamei a capatat legitimitate religioasa si legala, a devenit o forma de viata timp de 14 secole.

Un copil nu are drepturi in lumea musulmana. Este o proprietate, nu o responsabilitate. Invataturile Islamului ii conving pe copiii musulmani ca trebuie sa asculte de parinti pentru ca acestia le-au dat viata, dar aceleasi invataturi nu le spun nimic despre responsabilitatea pe care o au pentru calitatea si natura vietii copilului lor. Educatia musulmana se centreaza pe convingerea copilului de necesitatea de a asculta orbeste de parinti. Asculta orice porunca mai putin aceea care il impiedica sa-l asculte pe Dumnezeu. Allah ii controleaza pe oameni prin parinti si apoi merge mai departe: pentru a asigura controlul ogrului asupra copilului, ii comanda sa nu-si asculte parintii atunci cand ordinele acestora nu coincid cu ale sale.

...Cand o femeie musulmana se casatoreste, se casatoreste nu numai cu un barbat dar si cu tatal si mama acestuia, care prin legea islamica joaca un rol major in viata ei. Parintii intervin in toate aspectele, mici sau mari, iar soacra foloseste aceasta situatie ca pe o oportunitate de a-si juca rolul negat in tinerete, de cele mai multe ori varsandu-si amarul pe norā ca sa razbune vremurile in care ea insasi fusese norā. Tanarul soţ se simte in mod legal si traditional obligat sa-si asculte orbeste mama si ii permite sa faca ce vrea atunci cand intervine arbitrar si fara nicio reţinere in viata lui si a familiei sale.

Barbatul musulman asuma inconstient rolul pe care l-a jucat tatal lui si isi supune nevasta cu mana de fier in timp ce se simte vinovat pentru felul in care a fost asuprita mama in tinerete de catre tata. Justifica situatia spunandu-si ca ii da dreptul sa se razbune pentru tot ceea ce a suferit. Mama lui, in mintea ei inconstienta, imita rolul propriei soacre atunci cand isi varsa amarul tineretii pe propria norā – si asa ciclul continua in timp ce Islamul foloseste femeia ca unealta pentru a asupri alte femei. Intr-o astfel de societate femeia nu poate sa se razbune pe barbat pentru ca a fost asuprita, in schimb poate sa faca acest lucru cu alte femei.

Un Dumnezeu care uraste (1)

Oenoanda ©

Diabetul insulino-dependent este o boala teribila. Viata celui afectat depinde complet de aportul extern de insulina. In lipsa acesteia cel mai probabil este ca va intra in coma diabetica si va muri. In prezent, in tarile asa zis civilizate, injectiile cu insulina nu reprezinta o problema. Dar sistemul care-i mentine pe bolnavi in viata este destul de delicat. V-ati intrebat vreodata care ar fi soarta acestor bolnavi daca sistemul ar fi amenintat de fenomene de amploare cum ar fi un dezastru natural sau un razboi? Care era soarta acestora de exemplu in timpul celui de-al doilea razboi mondial? Exista supravietuitori diabetici ai Holocaustului? Raspunsul cel mai sigur este ca nu. Dar cautand in Internet dupa termenii cheie anteriori, poti afla o poveste surprinzatoare – povestea Evei Saxl.

Eva Saxl a fost o lingvista nascuta in 1921 in Cehoslovacia. Persecutia nazista a obligat-o sa fuga impreuna su soţul ei Victor in China, cand in 1940 nemţii ocupau Praga. La putin timp dupa ce ajung in ghetoul din Shanghai, Evei i se diagnosticheaza diabet tip I (insulino-dependent). Ca urmare, trebuia sa-si injecteze periodic insulina ca sa supravietuiasca. Cand japonezii inchid toate farmaciile din Shanghai, nu-i mai ramane decat sa obtina insulina de contrabanda extrem de periculoasa. Decizia pe care o iau Eva si Victor ii propulseaza in categoria oamenilor cu adevarat remarcabili: se hotarasc sa fabrice propria insulina. Obtin cartea de Medicina Interna de Beckman in care autorul descrie metodele prin care Banting si Best extrageau in 1921 pentru prima oara insulina din pancreasul de vaca si caine. Conving un farmacist chinez sa ii lase sa foloseasca micul sau laborator si se pun pe treaba. Ca sa obtina bani cu care sa cumpere pancreasuri de bivol (singura sursa disponibila) Eva tricota ciorapi pe care-i vindea. Le-a trebuit un an sa obtina substanta maronie pe care au testat-o mai intai pe iepuri. Cand Evei i se termina rezervele de insulina este obligata sa testeze pe ea insasi substanta pe care o fabricasera.

Din fericire, au avut succes, insulina functiona. Si i-au ajutat cu aceasta pe toti bolnavii de diabet, unii pe moarte, care numai asa au supravietuit. Intre 1941 si 1945 sute de diabetici din Shanghai au supravietuit datorita insulinei fabricate de ei. N-au cerut niciodata bani in schimb.

Dupa razboi, Eva a calatorit prin toata lumea si a dat conferinte despre diabet cu sprijinul Asociatiei Diabetice Americane (au emigrat in SUA). Eva a murit in 2003 in Chile unde a continuat sa activeze in sprijinul bolnavilor de diabet pana in ultimul moment.

Desene de Albert Montt

Cap. 33 Despre ateii mahomedani

"Ateism" este în limba arabă zindak si ilhad, iar "ateu" este mulhid, sau în limba persană, nahoda. Printre musulmani, şi mai ales în rândul turcilor, sub acest nume sunt incluşi toţi cei care sub turbanul alb predica doctrina coranica, dar nu acceptă faptul că Mohamed însuşi este un profet divin şi nici nu cred că există vreo carte care a fost scrisa de Dumnezeu şi data oamenilor prin intermediul vreunui profet, motiv pentru care sunt considerati a fi mulgid, "atei" şi kitabsiz, "fără carte".

Că există mulţi astfel de oameni în Imperiul Otoman şi mai presus de toate in Constantinopol, este un fapt nu numai recunoscut chiar de turci ci pe care l-am vazut noi inşine si l-am observat in discuţiile cu oameni foarte învăţati şi competenti în materie de fizica, care sunt de părere că natura însăşi sau mişcarea şi activitatea naturala, sunt tot ceea ce aceia care spun şi cred că Dumnezeu există înţeleg prin denumirea de "Dumnezeu" şi prin atributele numelui sau. Si consideră că fiinţa umană şi construcţiile nu sunt mai nobile sau mai frumoase decât orice alt lucru natural, ci se deosebesc numai printr-un grad de compoziţie naturală. Despre aceasta compozitie se spune că constă în elemente plasate în armonie unul cu altul şi că o creatură fizică este facuta din aceste elemente. Ca un exemplu, se spune că un cal este mai nobil decât un catâr, leul mai nobil decât lupul, albinele mai nobile decat muştele, furnicile mai nobile decat viermii, chiparosii mai nobili decat pinii, pinul mai nobil decat teiul si plantele mereu verzi mai nobile decat cele cu frunze căzătoare. Şi toti pomii fructiferi sunt mai nobili decat cei care nu dau rod. Şi aşa omul este mai nobil şi mai frumos decât toate animalele. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte materia, forma, compoziţia armonioasă a atomilor sai, în nici un fel nu exceleaza omul fata de alte lucruri naturale, si toate fiintele in rerum natura sunt generate şi corupte, avand ciclul lor în conformitate cu determinarea şi măsura compozitiei acestora. La sfârşitul acestei activităţi (adica la încetarea miscarii naturale), fiecare parte a corpului revine la starea sa primordială adica la începuturile sale naturale, şi se dizolva şi apoi părţile iau forme, adica un atom se combină cu altul, alt atom cu inca unul si în acest fel rămân în mod constant şi fără încetare ghidati si controlati si mentinuti in cadrul miscarii lor naturale.

Evident il citisera pe Lucretiu (Epicur).

Wafa Sultan este in acest moment una din cele mai curajoase fiinte umane. Revista Time a pus-o pe lista celor mai influente persoane din lume pentru ca “puterea, talentul si exemplul sau moral transforma lumea”. Este foarte activa incercand sa deschida ferestrele zavorate ale Islamului si sa lase sa patrunda aerul si lumina limpede si stralucitoare in colturile sale cele mai intunecate.

Recent a publicat “A God who hates” in care isi povesteste propria viata: o tanara inteligenta care a crescut in Siria intr-o cultura dominata de un dumnezeu care uraste femeile si tot ce ele reprezinta. Din tot ce a trait si suferit direct a aflat ca lumea nu este o scena a luptei intre religii si culturi ci una a luptei intre progres si barbarism. Asa cum spune Robert Spencer, autorul cartii “The politically incorrect guide to Islam and the truth about Muhammad”, cartea trebuie sa fie citita si studiata indeaproape de toti liderii europeni si formatori de opinie “inainte de a fi prea tarziu”. Am sa incerc sa redau cateva idei continute in acest volum.

“Se poate intelege mai bine natura lui Dumnezeu in Islam daca se examineaza situatia economica, sociala si politica a arabilor inainte de Islam. Oamenii in acea epoca erau dominati de frica, frica de necunoscut. Viata in deşert era imprevizibila asa ca oamenii traiau cu teama clipei urmatoare. Dintre toate emotiile, frica de necunoscut este una dintre cele mai devastatoare pentru capacitatile mintale si intelectuale. Cei care traiesc o asemenea teama simt nevoia urgenta de siguranta si sunt incapabili sa traiasca momentul, pentru ca le e frica sa se infrunte cu necunoscutele care-i ameninta. In deşertul Arabiei oamenii nu se simt in siguranta nici macar pentru o zi. Singura forma de a supravietui era atacand iar forta era legea care guverna acest mod de viata. Ca urmare triburile puternice ii atacau si jefuiau pe vecinii lor mai slabi.

Islamul s-a nascut in acest mediu dominat de frica. A luat nastere ca o reactie naturala la nevoile psihologice ale arabilor din deşert – nevoia de a avea o putere care s-o depaseasca pe cea a fricii care-i tinea ostateci. Asa ca au creat un ogru inspirat de imaginatia lor dominata de teama, un ogru mai mare decat frica si care le dadea puterea sa se infrunte cu tot ceea ce ii inspaimanta. I-au dat ogrului puterea absoluta si i-au permis s-o foloseasca ca sa sfideze toate sursele fricii. Au crescut semanand cu el, l-au internalizat pana cand s-au confundat cu el. Ca sa-l protejeze, l-au inconjurat cu un gard de fier si amenintarea de a-i taia gatul oricui indrazneste sa se apropie...

Filozofia prevalenta era pe atunci “ucide sau vei fi ucis”. Islamul a adoptat limbajul, negativitatea si violenta acelor vremuri, le-a legalizat si le-a canonizat.
Dumnezeu, asa cum este descris in Coran are atributele oamenilor care proveneau din mediul deşertului. Este nervos, cu un temperament violent, neprevazator, capricios, obsedat ca nu va fi ascultat sau ca va fi contrazis. Aceasta frica se reflecta in natura poruncilor sale, si ataca fara mila. Se razbuna pe cei care indraznesc sa i se ridice impotriva si cere sa fie aparat ca si cum el nu ar putea sa se apere singur. Le promite celor care il asculta paradisul plin de rauri si fructe si-i ameninta pe cei care se revolta cu iadul unde vor fi arsi pentru eternitate. Coranul spune:

“Pe cei care ne neaga revelatiile ii vom arde in focul Iadului. Indata ce pielea le va arde, le vom da alte piei” (4:56)"

(va urma)
Un Dumnezeu care uraste (2)

In ultima sa contributie din Vanity Fair, Christopher Hitchens ne da o idee despre cum e sa te afli in ochiul unei furtuni compuse dintr-un cancer avansat plus cacofonia mediatica a credinciosilor bine intentionati si mai ales rau intentionati. Merita citit.

"Cand am descris tumoarea din esofagul meu ca pe un “alien orb si insensibil” banuiesc ca nici macar eu n-am putut evita sa-i atribui calitati proprii fiintelor vii. Stiu ca asta este o greseala: o forma a “erorii antropomorfice” (nori furiosi, munte semet, mic Beaujolais infumurat) prin care atribuim calitati umane entitatilor neinsufletite.
Pentru a exista, un cancer are nevoie de un organism viu, dar nu poate deveni niciodată un organism viu. Întreaga sa malignitate constă în faptul că in cel mai “bun” caz moare impreuna cu gazda sa. Sau gazda gaseste masurile prin care sa-l extirpeze si sa supravietuiasca.

Stiam insa inca inainte de a fi bolnav ca există unele persoane pentru care această explicaţie este nesatisfăcătore. Pentru ei, un carcinom ulcerat nu este altceva decat un agent constient, un criminal lent sinucigas care are de indeplinit o misiune sfanta. Nu se poate spune ca ai trait, sa spunem asa, daca nu ai citit inca pe Web contributii ale credinciosilor, ca aceasta:

“Mai e cineva care simte ca cancerul de gat (sic) a lui Cristopher Hitchens a fost razbunarea lui Dumnezeu pentru ca si-a folosit vocea pentru a-i batjocori numele? Ateilor le place sa ignore FAPTELE: le place sa se poarte ca si cum totul ar fi o “coincidenta”. Chiar asa? E chiar o coincidenta faptul ca din toate partile trupului lui Cristopher Hitchens, cancerul i-a afectat acea parte pe care a folosit-o sa-l blasfemieze pe Dumnezeu? Da, credeti voi asta Ateilor. Se va crispa in agonie si durere si va muri agonizand de o moarte oribila, si abia APOI vine partea cu adevarat distractiva, cand va fi trimis in FOCUL IADULUI sa fie ars si torturat pentru totdeauna”

Restul articolului

Daca te intereseaza activitatea lui Christopher Hitchens, gasesti ultimele noutati in Daily Hitchens

Avertismentul a fost pus undeva in Kentucky cu intentia ca lumea sa nu mai faca baie in apele contaminate de bacterii. Evident (pentru cine intelege) este o tampenie, apa contine nivele ridicate de hidrogen (H2O) - doi atomi la fiecare atom de oxigen - si este inofensiva. Dar cum atentionarea prealabila asupra contaminarii bacteriene nu i-a impresionat pe locuitori care continuau sa faca baie, autoritatile au decis sa apeleze la ignoranta si la asocierea pe care in mod normal aceasta o face intre hidrogen si armele periculoase. Si au reusit, simpla mentionare a cuvantului “hidrogen” i-a speriat pe cei cu mintea mai putin “deschisa” si nu au mai intrat in apa. E interesant cat de usor manipulabila este mintea inerta, obisnuita sa traga concluzii facand conexiuni vicioase intre elemente care in realitate nu sunt relationate ...

Vezi si Despre oameni si soareci

Musulmanii sarbatoresc Ramadanul, o luna sfanta in care practica infranarea urmata de ...desfrau. De la rasarit si pana la apus se abtin cu greu de la mancare, bautura, fumat si sex. Dar indata ce coboara noaptea, interdictia se suspenda si multi dintre ei recupereaza ce-au pierdut ziua. Beau si mananca mancaruri prea grele, prea repede, pe nemestecate si pe nerasuflate. Serviciile de urgenta sunt asaltate de pacienti cu probleme digestive acute, coma diabetica si IAM (infarct acut de miocard). Pentru o digestie mai buna medicii recomanda mese usoare si mai frecvente in locul meselor principale copioase, cina fiind cea mai usoara. Ramadanul este aplicarea pe dos a logicii si a bunului simţ atunci cand tocmai noaptea musulmanii se imbuiba cu berbec, orez, cartofi, vinete plus o gramada de deserturi traditionale indescriptibil de dulci.

Asta-i realitatea: luna sfanta genereaza o multime de probleme in primul rand de sanatate datorita imbuibarii nocturne combinate cu lipsa de activitate in timpul zilei cand credinciosii sunt atat de infometati, insetati si atat de obositi dupa noaptea festiva ca nu mai au forta sa mai si munceasca sau sa se miste macar. Traditia mentinuta de religie primeaza inca odata in fata logicii si a bunului simţ.





Sursa fotografii

Impresionant acest articol care arata inca odata dezastrul (in primul rand moral) din sistemul sanitar romanesc. Medicii mai intai opereaza si apoi fac istoria clinica a pacientului ! Iar internarea in saloanele (septice) unui spital in loc sa fie o speranta de insanatosire, a devenit sinonima cu condamnarea... la moarte.

De cate ori am auzit expresia “sistemul e de vina”? De 14 de ori pe zi? De 420 de ori pe luna? Maria Sa SISTEMUL e format din oameni, prin deductie logica noi oameni suntem de vina dar nu putem recunoaste lucrul acesta si atunci am numit un singur vinovat: SISTEMUL.

Tatal meu a suportat o interventie chirurgicala in cadrul spitalului judetean Sibiu. Am asteptat cu groaza rezultatul biopsiei. Rezultatul a venit: nu avea cancer! Bucurie mare in familia noastra! Urma sa-l luam acasa dupa 2 zile dar
starea lui a inceput sa se inrautateasca… am intrebat doctorul ce se intampla cu el. Raspunsul lui evaziv a fost: unii pacienti se refac mai greu postoperatoriu. Am acceptat aceasta ipoteza desi nu iti trebuiau studii medicale ca sa-ti dai seama ca starea lui nu se imbunatateste deloc.

Dupa inca o zi am intrebat din nou ce se intampla, dar de data asta domnul doctor avea sa-mi adreseze el niste intrebari: are cumva diabet? are cumva hepatita? are cumva pneumonie? In momentul acela creierul meu s-a blocat pentru cateva secunde si am avut impresia ca vizionez un film de groaza inspirat dupa un caz real, pe postul OTV… Stop! Eu nu ma uit la OTV - deci era o realitate! O realitate cruda a “sistemului”! Doctorul ma intreba pe mine in loc sa-mi raspunda la intrebari! M-am simtit ca intr-un labirint al groazei, bantuit de zombi (zombi=sistem=oameni) care incercau sa-mi fure valorile, ratiunea, echilibrul.

Undeva departe s-a auzit “trebuie sa-l ducem la terapie intensiva…”. A aparut o infirmiera care impingea un scaun cu rotile. Terapia intensiva este un loc de priveghi pentru ca aproape toti pacientii veniti din sectiile din spital nu mai au sanse sa supravietuiasca, doar cei care vin din accidente cu diferite traume au o sansa si stiti de ce? Pentru ca nu au stat in saloanele din spital! Mai bine zis in mizeria din spital, unde infirmierile golesc sondele in galeti din plastic stropind pe jos in salon, unde mancarea se aduce in salon in timp ce se golesc sondele, unde timp de 10 zile nu se face dezinfectare in salon (atat a stat tatal meu in salon si nu s-a facut nicio dezinfectare)! Unde se spala pe jos cu un un mop jegos si o apa murdara folosita in cateva saloane!

Oameni buni! Unde suntem? Intr-un lagar de exterminare? Intr-un laborator care verifica rezistenta bolnavilor la socurile administrate de SISTEM? Un sistem format din profesori conferentiari doctori, din asistente care isi taraie saboti pe holurile spitalului intr-o lehamite enorma, din infirmere care golesc sondele fara sa poarte manusi dupa care vin sa serveasca mancarea bolnavilor! Dumnezeule Mare ai mila de noi!

A murit, tatal meu a murit… Pe certificatul constator al decesului scrie: cauza directa a mortii: stop cardior-espirator iar cauza care a generat stopul cardio-respirator: SOC SEPTIC. M-am intors la domnul doctor: De ce a murit tatal meu domnul doctor? “Nu stiu, chiar nu-mi explic… condoleante…”. Pentru mine condoleante sau pentru sistemul medical? Tatal meu a pierdut lupta cu un adversar puternic si malefic: sistemul… L-a invins pe tatal meu inca din vestiar (salon). Cand a ajuns pe teren era deja invins… umilit si omorat prin executare…

Stiu ca putem insira o multime de explicatii economice: e criza, nu avem fonduri, spitalul are datorii mari. Dar ce explicatie avem la faptul ca OMUL nu mai este UMAN? In dictionar, la cuvantul “om”, este urmatoarea definitie: fiinta superioara, sociabila, care se caraterizeaza prin gandire, inteligenta si creierul deosebit de dezvoltat. Nu putem spune nici ca este animal pentru ca am jigni animalele, pentru ca ele ucid doar ca sa manance, nu ucid din ignoranta, din nepasare, din lipsa de constiinta.

Am scris aceste randuri plangand… dar nu de tristete ci de bucurie! Pentru ca tatal meu a scapat de sistem…Dumnezeu a avut mila de el si l-a scapat de sistem…

Domnule doctor, mai am o singura intrebare: aveti parinti, aveti familie , aveti persoane dragi? Feriti-le de lupta cu sistemul… medical… poate aveti aceasta putere, pentru ca faceti parte din sistem.

Autor: Daniela Kruppa

Sursa

Fotografia zilei publicata ieri (31 august) de NASA:


are titlul sugestiv "Three storms". In partea de sus este uraganul Danielle, jos in stanga uraganul Earl iar in dreapta se formeaza o furtuna tropicala. Va imaginati ce s-ar intampla daca s-ar uni toate trei? Stormpulse ne permite sa urmarim evolutia lor in timp real.