In ultima sa contributie din Vanity Fair, Christopher Hitchens ne da o idee despre cum e sa te afli in ochiul unei furtuni compuse dintr-un cancer avansat plus cacofonia mediatica a credinciosilor bine intentionati si mai ales rau intentionati. Merita citit.

"Cand am descris tumoarea din esofagul meu ca pe un “alien orb si insensibil” banuiesc ca nici macar eu n-am putut evita sa-i atribui calitati proprii fiintelor vii. Stiu ca asta este o greseala: o forma a “erorii antropomorfice” (nori furiosi, munte semet, mic Beaujolais infumurat) prin care atribuim calitati umane entitatilor neinsufletite.
Pentru a exista, un cancer are nevoie de un organism viu, dar nu poate deveni niciodată un organism viu. Întreaga sa malignitate constă în faptul că in cel mai “bun” caz moare impreuna cu gazda sa. Sau gazda gaseste masurile prin care sa-l extirpeze si sa supravietuiasca.

Stiam insa inca inainte de a fi bolnav ca există unele persoane pentru care această explicaţie este nesatisfăcătore. Pentru ei, un carcinom ulcerat nu este altceva decat un agent constient, un criminal lent sinucigas care are de indeplinit o misiune sfanta. Nu se poate spune ca ai trait, sa spunem asa, daca nu ai citit inca pe Web contributii ale credinciosilor, ca aceasta:

“Mai e cineva care simte ca cancerul de gat (sic) a lui Cristopher Hitchens a fost razbunarea lui Dumnezeu pentru ca si-a folosit vocea pentru a-i batjocori numele? Ateilor le place sa ignore FAPTELE: le place sa se poarte ca si cum totul ar fi o “coincidenta”. Chiar asa? E chiar o coincidenta faptul ca din toate partile trupului lui Cristopher Hitchens, cancerul i-a afectat acea parte pe care a folosit-o sa-l blasfemieze pe Dumnezeu? Da, credeti voi asta Ateilor. Se va crispa in agonie si durere si va muri agonizand de o moarte oribila, si abia APOI vine partea cu adevarat distractiva, cand va fi trimis in FOCUL IADULUI sa fie ars si torturat pentru totdeauna”

Restul articolului

Daca te intereseaza activitatea lui Christopher Hitchens, gasesti ultimele noutati in Daily Hitchens