Documentar despre viata lui Heidegger si (mai putin din pacate) despre filozofia sa. Heidegger l-a sprijinit activ pe Hitler ceea ce i-a stricat reputatia (dupa al doilea razboi mondial aliatii i-au interzis sa predea timp de 5 ani). Cu toate astea, ideile sale au supravietuit (reabilitat in special cu ajutorul Hannei Arendt) si au influentat gandirea filozofilor secolului 20, in special Sartre, Lacan si Derrida.
Opera sa principala (Sein und Zeit, 1927) a fost dominata de preocuparea sa pentru ontologie - studiul metafizic al existentei insasi.

Desi au trecut multi ani de cand s-a facut fotografia, toate admiratoarele isi pot recunoaste sex-symbolul:


Sursa

Blogul “Prin filtrul raţiunii” publica un articol interesant in care se refera la notiunea de agnosticism. In general sunt de acord cu ce scrie, agnosticismul nu este o a treia alternativa (pe langa teism si ateism), pentru ca se refera la alte aspecte ale credintei. In timp ce ateismul si teismul sunt termeni legati de absenta sau prezenta credintei, agnosticismul se refera la imposibilitatea cunoasterii, in cazul religiei a unei fiinte supranaturale. Dar “agnostic” nu indica daca respectiva persoana crede sau nu in acea fiinta. As vrea insa sa ma refer mai pe larg la termenul “teist agnostic” despre care spune in articol:

A spune că ești un teist agnostic înseamnă că crezi în existența divinității, dar consideri că nu există dovezi în acest sens. Un teist gnostic ar fi unul care spune că nu doar crede că există dumnezeu, ci și are dovezi clare în acest sens, el știe că există.

Cred ca trebuie subliniat faptul ca teistul agnostic crede in zeu dar sustine ca natura acestuia nu poate fi cunoscuta. Exista in teologie o intensa dezbatere cu privire la natura lui Dumnezeu. Teistii sunt in general intr-un anumit grad agnostici, cam toti sustin imposibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu – acesta e infinit, inefabil, dincolo de capacitatea limitata de cunoastere a mintii umane, etc. In istoria religiilor (mai ales in iudaism) unii au adoptat uneori chiar pozitii extreme. Maimonide de exemplu credea in Dumnezeu dar refuza sa-i puna atribute pozitive pentru ca simplul act de-al caracteriza l-ar banaliza, i-ar distruge “mareţia” si unitatea. In capitolul 50 din Ghidul perplecsilor, spune: "Cei care cred ca Dumnezeu e UNUL si are mai multe atribute, declara Unitatea cu buzele si accepta pluralitatea in gand. Astfel, nu se poate vorbi de Dumnezeu in termeni pozitivi". O astfel de pozitie este desigur irationala pentru ca e absurd sa crezi in ceva pe care nu poti deloc sa-l cunosti, sa-l definesti. Daca nu stii ce este (nu ce nu este), cum poti sa crezi ca exista?

Crestinii (ganditorii crestini) isi dau seama de irationalitatea acestei pozitii si stiu ca singura lor scapare este "evadarea din agnosticism", adica sa arate ca intelectul uman poate la urma urmei sa-l cunoasca intr-un fel sau altul pe Dumnezeul lor. Si au introdus astfel "atributele nelimitate", incercand sa defineasca natura zeului si evitand in acelasi timp limitarea acestuia. Astfel zeul crestinilor este omnipotent, omniscient si tot ce incepe cu omni- . Atributele nelimitate sunt insa principala "contradictie epistemologica a Dumnezeului crestin", si nu se sustin la o analiza critica. Conceptul devine astfel ambiguu, contradictoriu si lipsit de sens.

Pentru o analiza excelenta a atributelor Dumnezeului crestin, recomand cartea lui Nicholas Everitt: The non-existence of God. Cu ani in urma, cand inca mai aveam motivaţia de a participa activ in forumuri, dupa ce am citit cartea, le-am trimis email lui Dawkins si Stenger. Ma mira faptul ca ceea ce Everitt demonstra cu atata claritate pe baze logice in carte, le trecuse aparent neobservat si ma intriga faptul ca nu foloseau aceste argumente in cartile si dezbaterile lor. Dawkins nu mi-a raspuns, Stenger mi-a dat un raspuns lipsit de relevanta. E de inteles, niciunul nu are o formatie in domeniul filozofiei. Cert este ca de la o vreme incoace toti (inclusiv cei doi mentionati) au folosit la un moment dat aceste argumente iar Everitt, inainte foarte putin cunoscut, este invitat azi sa-si exprime opiniile printre ateii “de vaza” ai timpurilor in care traim.


Atheism the case against God. George Smith (pdf)
50 voices of disbelief, why we are atheists (descarca via Atheist Movies) How benevolent is God, N. Everitt
Maimonides' conception of God

Acum cativa ani, Grigori Perelman (aka Grişa), un matematician din Sf. Petersburg, anunţa ca rezolvase faimoasa si complicata problema numita “conjectura lui Poincaré” despre natura spatiului, considerata o piatra de hotar nu numai in matematica dar si in gandirea umana. Grişa a publicat in 2003 o serie de articole in Internet dupa care a disparut in padurile Rusiei lasandu-i pe matematicieni sa-si bata capul si sa decida daca avea dreptate.

Avea dreptate şi Institutul Clay din Cambridge a anuntat in Martie anul acesta ca Perelman a castigat marele premiu – 1 milion $. Perelman a ramas insa in continuare ascuns iar simpozionul de trei zile din Iunie la Paris a sarbatorit demonstrarea conjecturii in absenta sa. Se pare ca saptamana trecuta, dupa ce s-a gandit indelungat, Perelman a anuntat decizia sa ferma: a refuzat marele premiu:

“Stiţi, aveam o gramada de motive atat pro cat si contra. De aceea mi-a trebuit atat de mult sa ma hotarasc”. “Pe scurt, principalul motiv este dezacordul meu in privinta comunitatii matematice organizate. Nu-mi plac deciziile lor, le consider injuste”.

Asa ca Institutul Clay a ramas cu banii si va anunta in curand cum a decis sa-i cheltuiasca. Se spune ca Perelman, azi considerat cel mai inteligent om din lume, locuieste cu mama lui si traiesc din pensia acesteia. Ce-i drept, mai adauga si el ceva la modestul venit al mamei investind in bursa dupa modele matematice proprii.

Alt video extrem de interesant. Filmat la Universitatea din Stanford, arata cum bacteria Listeria monocytogenes (dupa numele chirurgului englez, Lister) incearca sa se propage de la o celula la alta prin tot organismul. Bacteriile traverseaza membranele a doua celule contigue pentru a infecta organismul, fara sa iasa din celula. Acolo unde nu gasesc alta celula, se intorc si cauta in alta parte. Bacteria produce infectiile toxice alimentare cele mai virulente, cu o mortalitate intre 20 si 30%. In 2008, o epidemie de listerioza in Canada a produs moartea a 22 de persoane.

Machiavelli spunea ca de multe ori trecuse prin momente de “criza de femei”. Odata, batrana care-i spala camaşile i-a propus sa-i dea o mana de ajutor in acest sens si l-a condus intr-un loc intunecat in care il aştepta o femeie cu faţa acoperita. Astfel descrie Machiavelli intalnirea (reala sau fictiva) cu aceasta prostituata intr-o scrisoare catre prietenul sau Luigi Guicciardini (8 Decembrie 1509):

Cum sunt cam timid, m-am speriat; totusi odata singur cu ea pe intuneric (pentru ca batrana a iesit imediat din casa inchizand usa), am mers mai departe in pofida coapselor pe care i le simteam zbarcite, a sexului umed si a mirosului urat care-i venea din gura, aşa eram de infierbantat. Dar cum am terminat, am simtit o nevoie atat de stringenta sa-mi vad “marfa” incat am luat un taciune din şemineu si am aprins imediat lampa care se afla deasupra; indata ce s-a facut lumina, lampa era sa-mi cada din mana. Vai de mine! Era sa cad mort de urata ce era. Avea in faţa un smoc de par albit dar spre ceafa era cheala şi pe chelie i se plimbau paduchii iar in mijloc avea o cicatrice. Genele ii erau pline de lindini; ochii puchinoşi erau unul mai sus şi altul mai jos iar spancenele le avea pe jumatate chelite. Nasul plin de muci, intors in sus, avea o taietura. Gura era stramba intr-o parte si pe acolo i se prelingea saliva pe care nu o putea reţine din lipsa de dinţi. Pe buza de sus avea o mustaţa lunga, desi rara. Iar de pe barbia ascutita si intoarsa un pic in sus pieile ii atarnau pana acolo unde-i incepea gatul...

Babalu aye este o zeitate a religiei yoruba. Este zeul (Orisha) leprei, variolei, al bolilor de trasmisie sexuala, si in general al ciumei si mizeriei. In santerie este omologul sincretic al Sf. Lazar care reprezinta sanatatea omului. O divinitate puternica care-i pedepseste pe cei care nu-i aduc ofrandele promise: ulei, bani, seminte, floricele de porumb, tutun, lumanari, tamaie si flori, trasee lungi parcurse descult sau in genunchi in numele lui. Este sarbatorit in Cuba in fiecre an pe 17 Decembrie.
Muzica cubaneza din anii '40 (Miguelito Valdes)

E foarte la moda printre credinciosi sa “vada” fetele sfintilor si profetilor favoriti oriunde si in orice. Pareidolia este un tip de iluzie sau percepţie eronata care implică faptul ca stimuli vagi sau imprecisi sunt perceputi ca ceva clar si distinct. Iata un ghid pentru a diferentia o pareidolie de o fata umana. Pe scurt, daca respectiva faţa apare pe capul cuiva, deobicei e o faţa adevarata. Daca insa iti apare fata unui sfant sau virgina in locuri ca: felie de paine prajita, nori, pereţi, case parasite, anusul cainelui (vezi foto stanga) etc, ai grija ca e vorba de fapt de o simpla ... pata.




cectic

O expediţie condusă de “Census of Marine Life” s-a scufundat la 2700 m in zona Dorsalei Mijlocii a Atlanticului – lantul muntos submarin care strabate Atlanticul de la Nord la Sud, impartindu-l in doua - si a descoperit specii noi de animale. Biologii considera extrem de interesant un vierme primitiv (Enteropneusta) care desi lipsit de coloana vertebrala, prezinta caractere care ne-ar putea ajuta sa intelegem mai bine istoria aparitiei cordatelor.




National Geographic

Creationistii sustin ca speciile au fost create sub forma lor actuala si ca au suferit de-a lungul timpului doar mici modificari pe care le numesc “microevolutie”. Neaga pe de alta parte faptul ca modificarile au putut conduce la aparitia de noi specii, modificari majore pe care le numesc “macroevolutie” (termen popularizat mai ales datorita lor). Ei cred ca macroevolutia presupune neaparat schimbari drastice si asteapta dovezi de tipul “musca care se trasforma intr-o vaca in laborator, sub ochii cercetatorilor". Este interesant felul in care unii dintre ei definesc notiunea de specie: un grup determinat de organisme in care includ de exemplu toate pasarile sau toti pestii. Desi definitia speciei este inca dezbatuta in stiinta, ceea ce inteleg ei prin specie nu exista in biologie. Trebuie sa recunoastem insa ca majoritatea accepta ca doi indivizi apartin aceleiasi specii daca sunt capabili sa se reproduca si sa aiba descendenti fertili. O definitie acceptata in general in biologie (pe care a folosit-o si Darwin), valabila cel putin pentru asa numitele organisme superioare.

Pornind de la aceasta definitie acceptata pana si de creationisti, putem spune ca avem de-a face cu o noua specie atunci cand schimbarile in cadrul unei specii fac ca doi indivizi sa nu se mai recunoasca si deci sa nu se mai reproduca intre ei. Darwin spunea ca acest lucru poate avea loc printr-o serie de modificari (azi numite mutatii) care se transmit generatiei urmatoare si izolare geografica posterioara. Ei bine, nu cu mult timp in urma, in insulele Solomon s-a observat evolutia unei specii de pasari numita “regala”, in doua specii diferite. Cercetatorii spun ca speciatia (separarea in doua specii diferite) se datoreaza in acest caz unei singure mutatii in genomul acestor pasari -gena MC1R care codifica receptorul melanocortina1, care controleaza productia de melanina, cea care da culoarea penelor si pielii acestor pasari. Populatiile de Monarcha flycatcher din insulele Solomon s-au modificat dand nastere unei sub-specii care are abdomenul portocaliu si spatele albastru inchis, mai frecventa in insula Makira, si alteia de culoare albastru inchis in intregime, din insulele vecine ale arhipelagului. Pe scurt, o singura mutatie a dat nastere la pasari de culori diferite care nu se mai recunosc intre ele si deci nu se mai imperecheaza, generand o bariera reproductiva. Pasarile se imperecheaza numai cu cele de aceeasi culoare ceea ce face ca informatia genetica a celor doua specii sa evolueze in continuare independent una de alta.

Secretul este ca mutatia s-a produs la nivelul unei gene care codifica un regulator iar consecintele in acest caz pot fi pleiotropice adica afecteaza concomitent mai multe functii. Acesta este un exemplu de speciatie, un caz de macroevolutie pornind de la o singura mutatie, observat initial si la pestii din lacul Victoria. Cercetarile recente arata ca ADN-ul ne-codificant are un rol mult mai important decat se credea, iar mutatiile la nivelul sau dau nastere la modificari majore care afecteaza simultan mai multe sisteme.

Oricat de mult ii deranjeaza pe creationisti, macroevolutia exista si desi nu se poate reproduce in laborator, poate fi observata in natura. Creationistii nu vor accepta acest lucru, cerand in continuare dovada macroevolutiei in laborator. Dar acest lucru este cel putin la fel de absurd cu a spune ca pana nu observam exact cum planeta Neptun da un ocol complet in jurul Soarelui, orbita sa nu poate fi demonstrata. De ce sunt asa suparati creationistii pe Darwin si nu au nimic cu Kepler sau Newton? Exista o multime de dovezi indirecte pentru a afirma dincolo de orice dubiu rational ca macroevolutia exista. Singurul motiv de discordie ramane religia. Darwin a avut inca odata dreptate.


Splitting two birds with one gene
Macroevolution: examples and evidence
Macroevolution

“Prostu’, daca nu-i fudul, parca ne e prost destul”

Intelepciunea populara din zicala de mai sus se refera la un fenomen caracteristic speciei umane: cei care nu stiu mai nimic despre un anumit subiect cred in general ca stiu mai mult decat adevaraţii cunoscatori in tema. Interesant este ca cei lipsiti de expertiza sunt adesea mult mai increzatori in ei inşişi atunci cand au ocazia sa dezbata problema cu experti si cunoscatori in domeniu. Motivul? Cunoscatorii, spre deosebire de pseudo-experţi, ştiu suficient de mult ca sa işi dea seama şi de ceea ce nu ştiu. Efectul este acela ca semidoctii, mult mai increzatori in pseudo-cunoştintele lor, dau publicului neavizat senzatia ca sunt la fel de sau chiar mai competenti in tema decat oamenii educati si cu bun simţ.

Despre acest fenomen, Darwin spunea: “Prostia genereaza mult mai multa incredere decat cunoasterea”. Iar Bertrand Russell: “Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre, este ca cei care au certitudini sunt stupizi, iar cei cu imaginatie si inţelegere sunt plini de dubii si indecizie”. A fost studiat de Dunning si Kruger (de la Universitatea Cornell) si poarta numele lor: efectul Dunning-Kruger. De remarcat ca nu este intotdeauna lipsa inteligenţei cea care conduce la acest efect. Cei doi au propus ca pentru o anumită abilitate, oamenii incompetenţi:

1. au tendinţa de a supraestima nivelul lor de calificare
2. nu recunosc adevarata calificare a celorlalţi
3. nu reuşesc să recunoască enormitatea propriei incompetenţe
4. pot sa-şi recunoască propria incompetenţa numai atunci cand sunt instruiţi in mod adecvat.

Bunul simţ ar trebui sa ne dicteze sa ne intrebam cu modestie: stim ceea ce nu stim despre un anumit subiect? Realitatea este ca cei care dezbat in forumuri si bloguri abordand subiecte complexe inarmati cu o spoiala de informatii adunate de pe ici pe colo, dispreţuiesc deobicei feedbackul primit, uneori unanim negativ, din partea celor mai educati. Fara sa conteze cine se afla in spatele acestor afirmatii, iata modul tipic de abordare al unui creationist intr-o dezbatere despre aspecte ale teoriei evolutiei (cules de pe blogul tlp.ro). Negand sistematic toate argumentele pertinente si demonstrand o lipsa crasa de cunostinte elementare de biologie evolutiva şi de stiinta in general, acesta sustine pana in panzele albe, urmatoarele:

“...care munti de dovezi? poate vrei sa spui ca sunt dovezi pentru microevolutia in limitele ACELEIASI SPECII asta nu contesta nimeni ,dar sa afirmi ca exista o macroevolutie ca toate animalele se trag dintr-o celula fara sa ai NICI O DOVADA DIRECTA de laborator ci numai interpretari si deductii ,asta e o mare cacialma. =>iar microevolutia dovedita in laborator in limitele aceleiasi specii NU DOVEDESTE MACROEVOLUTIA ci ca avem un Creator care a setat in "softul" tuturor speciilor toata plaja de conditii existente pe pamantul pe care El insusi l-a facut ,adica daca un urs isi paraseste arealul si ajunge intr-o zona cu conditii diferite isi va activa un "update" existent deja in ADN-ul sau si se va adapta noilor conditii.
...asemanarea e data de faptul ca toate vietatile au ACELASI Inginer (rational si genial ) si in nici un caz nu dovedesc ca au evoluat dintr-o celula toate :) .cand am cerut dovada MACROEVOLUTIEI vii cu: "limitele sunt imaginare",tu te auzi ce poti sa spui? nu exista dovada ,nici macar una singura ,tocmai de aceea imi spui de limite imaginare si "inrudirea" noastra cu drojdia. Erv's ,fuziunea cromozomiala dovedesc ca am fost facuti de acelasi Creator care a folosit planuri si schite asemanatoare in "proiectarea" diferitelor vietuitoare”

Remarcabil este ca desi aparent accepta microevolutia, de fapt nu stie ce accepta, pentru ca e clar ca nu intelege ce este. Evident, aici nu e vorba numai de lipsa de cunostinte, ci mai ales de refuzul de a (re)cunoaste tot ceea ce ataca credinta in bau-baul ceresc (aka inginerul rational si genial) si imensul egocentrism al purtatorului. Iar acesta este, din pacate, un alt fenomen caracteristic speciei noastre. Sau ma rog...al "drojdiei" sale.

Anunt in scara unui bloc:

Bicicleta mea a fost furata azi-noapte, din scara blocului. Era legata cu lant, la capatul palierului. Este o bicicleta alba, cu 5 viteze, foarte frumoasa. Am tinut mult la ea. Nu ofer recompensa.

Scriu acest anunt sa transmit persoanei care a furat-o ca il/o urasc si sper ca oriunde va merge cu bicicleta mea, sa nu poarte echipament de protectie si sa fie lovit(a) de un tir sau orice alt vehicul de mare tonaj!!!

Cat pentru ceilalti locatari, aveti mare grija de bunurile dumneavoastra in acest bloc!

Proprietar bicicleta”

Via SmartWoman.ro

Un neutrofil - celula a sistemului imunitar, prima linie de aparare impotriva intrusilor - urmareste o bacterie pe o placa de cultura. Filmul e facut in anii '50 la Universitatea Vanderbilt.

Scrie Jerry Coyne intr-o spaniola stalcita in blogul sau "Why evolution is true". Vrea sa spuna ca Paul, caracatita ghicitoare a avut dreptate si de data asta cand si-a intins tentaculele spre Spania si nu spre Germania, semnaland-o pe prima ca invingatoare. Scorul Spania 1 - Germania 0. Sa vedem daca profetul fotbalului va supravietui propriului sau talent: din cauza ca le-a prezis infrangerea, un grup de fanatici argentinieni anunta deja pe Facebook ca vor sa-l manance fript.

In dimineata zilei de 31 Iulie 2001, scriitorul canadian Howard Engel s-a dat jos din pat, si-a facut micul dejun si si-a luat ziarul din fata usii. Cateva secunde mai tarziu privea prima pagina din Toronto Globe and Mail cu senzatia ciudata ca incerca sa citeasca stirile in sarbo-croata sau coreana, adica o limba complet necunoscuta. I-a trebuit ceva timp sa-si dea seama ca isi pierduse capacitatea de a recunoaste literele.

Alexia consta in pierderea totala a capacitatii de recunoastere vizuala a unui text scris. In cazul lui Engel, cauza era un ictus cerebral. Leziunea cerebrala a persistat si Engel credea ca viata lui ca scriitor se sfarsise pentru totdeauna. A descoperit insa cu surprindere ca desi nu putea sa citeasca nu-si pierduse capacitatea de a scrie. A observat ca daca descria cu mana conturul literelor putea sa inteleaga sensul cuvintelor scrise. Cortexul sau vizual fiind lezionat, Engel nu mai "vedea" cuvintele cu ochii, dar putea sa le “vada” atunci cand activa zona motorie a creierului, cea care "ţine minte" cum se scriu literele. De atunci traseaza literele pe hartie sau in aer pentru a recupera sensul cuvintelor.

Dupa acest episod, Engel a scris cateva carti in care unul din personaje trece prin aceeasi situatie (The man who couldn’t read). Si mai surprinzator este ca a recuperat capacitatea de lectura printr-un truc foarte ingenios: traseaza forma literelor cu limba in cerul gurii, astfel creierul sau le poate intelege. Este desigur un caz care demonstreaza versatilitatea creierului uman – anumite zone sunt capabile de a prelua functiile altora atunci cand acestea sunt lezionate.

Cazul lui Engel este redat de faimosul neurolog si publicist, Oliver Sacks, in ultima lui carte The Mind's Eye si apare in acest articol din NPR. Sacks a luat initiativa de a crea un desen animat (desene de Lev Yilmaz) pentru a explica aceasta ciudata conditie.





Sacks este faimos in special pentru colecţiile sale de cazuri clinice printre care “Omul care si-a confundat nevasta cu o palarie” sau “Un antropolog pe Marte” in care descrie pacienti in lupta zilnica de a trai cu cele mai ciudate conditii: de la sindromul Tourette pana la autism, Parkinson, halucinatii muzicale sau sindromul membrelor fantoma.
Un video interesant in care Sacks vorbeste despre halucinatii (subtitrat si in romaneste):

Henri Cartier Bresson - Romania (pereche in tren) - 1975
Sursa: MoMa

Via Luke Surl

Cui nu-i plac calmarii la gratar? Sunt totusi mult mai interesanti in mediul lor natural, se spune ca sunt animale foarte inteligente. Iata o antologie a calmarilor de mare adancime. Printre ei, ciudatul Chiroteuthis care isi atarna tentaculele ca niste undite de pescuit, calmarul octopus cu opt tentacule in loc de zece si cel mai simpatic, Galitheuthis - calmarul transparent care pare ca fumeaza.

Hitch (Cristopher Hitchens) are cancer de esofag. Bunul simt, una din rarele calitati care fac viata acestei specii ceva mai suportabila,dicteaza reţinere si discreţie cand un semen trece printr-o incercare ca asta. Sau mai bine zis, e de asteptat ca pana si duşmanii sa-si tina gura ca sa nu intre musca verde a netrebniciei. Dar pentru anumiti propagandisti ai bau-baului ceresc ocazia e prea suculenta ca sa fie scapata.

Pentru ascutita minte a lui George Berkin, nu avem de-a face cu un caz oncologic oarecare, ci cu un “mesaj” pe care Marele Dictator Ceresc (cum ii zice Hitch) i l-a trimis ca sa-i dea de gandit, doar doar va reveni pe calea cea buna. Berkin, in insondabila sa patrundere a celor lumesti cat si ceresti, ne dezvaluie care este lexicul atotputernicului, atot-ştiutorului, atot-iubitorului si milostivului sau zeu atunci cand meschinele sale creatii indraznesc sa-l contrarieze: gaze si crampe diareice, bube supurande, caderea parului, cresterea nasului, cancer, moarte. Si doar apoi, dupa moarte, urmeaza cu adevarat partea buna, bucatica cea mai gustoasa din meniul “Prea-milostivului”: arderea pe vesnicie la protap a minusculei ganganii obraznice pe care el insusi a creat-o. Berkin, ne-ai convins!
Aleluia!

Cartea lui Hitchens - Hitch-22: A Memoir (descarca via Atheist Movies) este deja un best seller.
Interviu cu Hitchens in Big Ideas:

Parintele psihanalizei a folosit acest apartament din Viena (Berggasse 19) ca locuinta si cabinet de consultatii intre 1891 si 1938 cand a fost nevoit sa fuga de nazisti cautand refugiu in Anglia. Azi este un muzeu dedicat operei si figurii lui Freud.


















Update: Un documentar despre Freud si psihanaliza



2, 3, 4, 5

Oenoanda ©

Deşi puţini ar fi acceptat acest lucru, Creştinismul a fost iniţial o erezie a Iudaismului. Isus din Evanghelii era in multe aspecte un om sfant tipic al Orientului şi multe din miturile care au insuflat profunda credinţa creştina – zeul asasinat, naşterea dintr-o virgina, reincarnarea – aveau provenienţa asiatica. Adepţii imediati ai lui Isus şi in special Sf. Paul au facut tot posibilul sa trasforme un cult centrat in jurul unui profet ratacitor, in religia de stat a unei succesiuni de imperii.

Mulţi pagani au fost iniţial ingroziti de extinderea Creştinismului - o secta universala lipsita de respect pentru stramoşi, de radacini si de ataşament pentru o patrie. Intoleranta, ca toate religiile monoteiste, care accepta un singur zeu, un singur mod de a-l venera, şi un singur mod de a inţelege locul pe care omenirea il ocupa in creaţia sa, contrasta puternic cu atitudinea romanilor pagani pregatiţi sa tolereze alte religii atata timp cat nu dispreţuiau si nu atacau in mod direct zeii Romei.

Exista deasemeni problema cultului divinitaţii Imparatului. Venerarea lui Augustus era pentru pagani un juramant de credinţa faţa de Stat ceea ce pentru creştini era o blasfemie inacceptabila. Paganii erau revoltaţi şi de valoarea deosebita pe care creştinii o acordau martirismului. Caracteristica definita de Lucian drept “Imbecilitate crasa”, In pofida persecuţiei – deşi numarul victimelor a fost exagerat intotdeauna de apologeţii creştini – şi in ciuda prapastiei morale şi culturale care se deschidea tot mai mult intre Creştinism si Paganism, numarul converşilor la noua religie continua sa creasca. De ce? Mulţi cred ca acesta este un mister nerezolvat complet nici in ziua de azi.

Creştinismul, cu insistenţa sa de a intoarce celalalt obraz, de a renunţa şi a ierta şi credinţa in triumful final al celor slabi şi saraci in detrimentul celor puternici si bogaţi, nu era deloc potrivit ca religie a unui Imperiu. Promitea in schimb ceva ce nu exista in paganism – renaşterea şi proximitatea faţa de insuşi Dumnezeu. Nu era insa singura religie expansiva – Mitraismul, un cult persan-elenistic care la jumatatea sec. 2 s-a raspandit practic in tot Imperiul Roman de la Marea Neagra pana in Britania si din Egipt pana la Rin, era principalul rival al Creştinismului. Mitra era un zeu favorabil elitei romane, deşi se pare ca aceasta nu l-a sprijinit niciodata cu fonduri publice. Era foarte asemanator lui Apollo si Sol Invictus, zei pe care-i adora Constantin si pe care i-a tolerat in continuare chiar şi dupa acceptarea Creştinismului. Avea deasemeni asemanari cu Zoroastrismul. Mitraismul intrunea toate caracteristicile ca sa fie mult mai atractiv paganilor romani in comparaţie cu Creştinismul mai ales pentru ca sprijinea fervent natura divina a Imparatului. In plus avea in comun cu Creştinismul faptul ca era un cult al misterului: oricine vroia putea sa i se alature, dar trebuia sa fie iniţiat ceea ce le acorda barbaţilor (şi femeilor) statutul de membru al unei elite.

Un posibil motiv al triumfului Creştinismului sau cel puţin al dispariţiei paganismului, este dat de contextul istoric: lumea in care avea loc procesul iniţial de creştinizare incepea sa se dezmembreze incet dar irevocabil. Epoca de aur care se credea ca era sfarşitul istoriei, apusese. In anul 200 o crunta recesiune economica lovise bazinul Mediteranei. Legiunile romane suferisera groaznice infrangeri in mainile Sasanizilor, Goţilor şi altor triburi germanice. Razboiul civil adusese guvernul imperial in pragul dezintegrarii. Isus spusese “Regatul meu nu aparţine acestei lumi”. Atunci o noua speranţa incepea sa atraga lumea – in locul imperiului decadent care paruse in trecut etern şi indestructibil, stralucea promisunea unui regat al fericirii si al vieţii eterne. Iar paganismul era incapabil sa lupte cu o asemenea speranţa.


Worlds at war - Anthony Pagden

Desenatorul Darryl Cunningham a pus in blogul sau o serie de benzi desenate despre istoria homeopatiei pentru toti cei care nu stiu ce este homeopatia si cred ca poate fi eficienta doar pentru ca asta cred unele celebritati mondene. Se pare ca pagina a fost vizitata de 20000 de persoane iar reactiile sunt in majoritate pozitive.

“75% din emails ma sprijina iar restul sunt reactii de furie nebuna” – spunea Cunningham.

Cunningham arata clar ca homeopatia este o pseudostiinta si ca eficienta sa se limiteaza la efectul placebo. Se refera printre altele la cazul lui Penelope Dingle, femeia australiana bolnava de cancer de colon care a murit pentru ca credea in homeopatie si nu in medicina conventionala. Cred ca munca lui Cunningham trebuie facuta cunoscuta.