Machiavelli spunea ca de multe ori trecuse prin momente de “criza de femei”. Odata, batrana care-i spala camaşile i-a propus sa-i dea o mana de ajutor in acest sens si l-a condus intr-un loc intunecat in care il aştepta o femeie cu faţa acoperita. Astfel descrie Machiavelli intalnirea (reala sau fictiva) cu aceasta prostituata intr-o scrisoare catre prietenul sau Luigi Guicciardini (8 Decembrie 1509):

Cum sunt cam timid, m-am speriat; totusi odata singur cu ea pe intuneric (pentru ca batrana a iesit imediat din casa inchizand usa), am mers mai departe in pofida coapselor pe care i le simteam zbarcite, a sexului umed si a mirosului urat care-i venea din gura, aşa eram de infierbantat. Dar cum am terminat, am simtit o nevoie atat de stringenta sa-mi vad “marfa” incat am luat un taciune din şemineu si am aprins imediat lampa care se afla deasupra; indata ce s-a facut lumina, lampa era sa-mi cada din mana. Vai de mine! Era sa cad mort de urata ce era. Avea in faţa un smoc de par albit dar spre ceafa era cheala şi pe chelie i se plimbau paduchii iar in mijloc avea o cicatrice. Genele ii erau pline de lindini; ochii puchinoşi erau unul mai sus şi altul mai jos iar spancenele le avea pe jumatate chelite. Nasul plin de muci, intors in sus, avea o taietura. Gura era stramba intr-o parte si pe acolo i se prelingea saliva pe care nu o putea reţine din lipsa de dinţi. Pe buza de sus avea o mustaţa lunga, desi rara. Iar de pe barbia ascutita si intoarsa un pic in sus pieile ii atarnau pana acolo unde-i incepea gatul...