Blogul “Prin filtrul raţiunii” publica un articol interesant in care se refera la notiunea de agnosticism. In general sunt de acord cu ce scrie, agnosticismul nu este o a treia alternativa (pe langa teism si ateism), pentru ca se refera la alte aspecte ale credintei. In timp ce ateismul si teismul sunt termeni legati de absenta sau prezenta credintei, agnosticismul se refera la imposibilitatea cunoasterii, in cazul religiei a unei fiinte supranaturale. Dar “agnostic” nu indica daca respectiva persoana crede sau nu in acea fiinta. As vrea insa sa ma refer mai pe larg la termenul “teist agnostic” despre care spune in articol:

A spune că ești un teist agnostic înseamnă că crezi în existența divinității, dar consideri că nu există dovezi în acest sens. Un teist gnostic ar fi unul care spune că nu doar crede că există dumnezeu, ci și are dovezi clare în acest sens, el știe că există.

Cred ca trebuie subliniat faptul ca teistul agnostic crede in zeu dar sustine ca natura acestuia nu poate fi cunoscuta. Exista in teologie o intensa dezbatere cu privire la natura lui Dumnezeu. Teistii sunt in general intr-un anumit grad agnostici, cam toti sustin imposibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu – acesta e infinit, inefabil, dincolo de capacitatea limitata de cunoastere a mintii umane, etc. In istoria religiilor (mai ales in iudaism) unii au adoptat uneori chiar pozitii extreme. Maimonide de exemplu credea in Dumnezeu dar refuza sa-i puna atribute pozitive pentru ca simplul act de-al caracteriza l-ar banaliza, i-ar distruge “mareţia” si unitatea. In capitolul 50 din Ghidul perplecsilor, spune: "Cei care cred ca Dumnezeu e UNUL si are mai multe atribute, declara Unitatea cu buzele si accepta pluralitatea in gand. Astfel, nu se poate vorbi de Dumnezeu in termeni pozitivi". O astfel de pozitie este desigur irationala pentru ca e absurd sa crezi in ceva pe care nu poti deloc sa-l cunosti, sa-l definesti. Daca nu stii ce este (nu ce nu este), cum poti sa crezi ca exista?

Crestinii (ganditorii crestini) isi dau seama de irationalitatea acestei pozitii si stiu ca singura lor scapare este "evadarea din agnosticism", adica sa arate ca intelectul uman poate la urma urmei sa-l cunoasca intr-un fel sau altul pe Dumnezeul lor. Si au introdus astfel "atributele nelimitate", incercand sa defineasca natura zeului si evitand in acelasi timp limitarea acestuia. Astfel zeul crestinilor este omnipotent, omniscient si tot ce incepe cu omni- . Atributele nelimitate sunt insa principala "contradictie epistemologica a Dumnezeului crestin", si nu se sustin la o analiza critica. Conceptul devine astfel ambiguu, contradictoriu si lipsit de sens.

Pentru o analiza excelenta a atributelor Dumnezeului crestin, recomand cartea lui Nicholas Everitt: The non-existence of God. Cu ani in urma, cand inca mai aveam motivaţia de a participa activ in forumuri, dupa ce am citit cartea, le-am trimis email lui Dawkins si Stenger. Ma mira faptul ca ceea ce Everitt demonstra cu atata claritate pe baze logice in carte, le trecuse aparent neobservat si ma intriga faptul ca nu foloseau aceste argumente in cartile si dezbaterile lor. Dawkins nu mi-a raspuns, Stenger mi-a dat un raspuns lipsit de relevanta. E de inteles, niciunul nu are o formatie in domeniul filozofiei. Cert este ca de la o vreme incoace toti (inclusiv cei doi mentionati) au folosit la un moment dat aceste argumente iar Everitt, inainte foarte putin cunoscut, este invitat azi sa-si exprime opiniile printre ateii “de vaza” ai timpurilor in care traim.


Atheism the case against God. George Smith (pdf)
50 voices of disbelief, why we are atheists (descarca via Atheist Movies) How benevolent is God, N. Everitt
Maimonides' conception of God