Author: Oenoanda
•17:57

“Prostu’, daca nu-i fudul, parca ne e prost destul”

Intelepciunea populara din zicala de mai sus se refera la un fenomen caracteristic speciei umane: cei care nu stiu mai nimic despre un anumit subiect cred in general ca stiu mai mult decat adevaraţii cunoscatori in tema. Interesant este ca cei lipsiti de expertiza sunt adesea mult mai increzatori in ei inşişi atunci cand au ocazia sa dezbata problema cu experti si cunoscatori in domeniu. Motivul? Cunoscatorii, spre deosebire de pseudo-experţi, ştiu suficient de mult ca sa işi dea seama şi de ceea ce nu ştiu. Efectul este acela ca semidoctii, mult mai increzatori in pseudo-cunoştintele lor, dau publicului neavizat senzatia ca sunt la fel de sau chiar mai competenti in tema decat oamenii educati si cu bun simţ.

Despre acest fenomen, Darwin spunea: “Prostia genereaza mult mai multa incredere decat cunoasterea”. Iar Bertrand Russell: “Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre, este ca cei care au certitudini sunt stupizi, iar cei cu imaginatie si inţelegere sunt plini de dubii si indecizie”. A fost studiat de Dunning si Kruger (de la Universitatea Cornell) si poarta numele lor: efectul Dunning-Kruger. De remarcat ca nu este intotdeauna lipsa inteligenţei cea care conduce la acest efect. Cei doi au propus ca pentru o anumită abilitate, oamenii incompetenţi:

1. au tendinţa de a supraestima nivelul lor de calificare
2. nu recunosc adevarata calificare a celorlalţi
3. nu reuşesc să recunoască enormitatea propriei incompetenţe
4. pot sa-şi recunoască propria incompetenţa numai atunci cand sunt instruiţi in mod adecvat.

Bunul simţ ar trebui sa ne dicteze sa ne intrebam cu modestie: stim ceea ce nu stim despre un anumit subiect? Realitatea este ca cei care dezbat in forumuri si bloguri abordand subiecte complexe inarmati cu o spoiala de informatii adunate de pe ici pe colo, dispreţuiesc deobicei feedbackul primit, uneori unanim negativ, din partea celor mai educati. Fara sa conteze cine se afla in spatele acestor afirmatii, iata modul tipic de abordare al unui creationist intr-o dezbatere despre aspecte ale teoriei evolutiei (cules de pe blogul tlp.ro). Negand sistematic toate argumentele pertinente si demonstrand o lipsa crasa de cunostinte elementare de biologie evolutiva şi de stiinta in general, acesta sustine pana in panzele albe, urmatoarele:

“...care munti de dovezi? poate vrei sa spui ca sunt dovezi pentru microevolutia in limitele ACELEIASI SPECII asta nu contesta nimeni ,dar sa afirmi ca exista o macroevolutie ca toate animalele se trag dintr-o celula fara sa ai NICI O DOVADA DIRECTA de laborator ci numai interpretari si deductii ,asta e o mare cacialma. =>iar microevolutia dovedita in laborator in limitele aceleiasi specii NU DOVEDESTE MACROEVOLUTIA ci ca avem un Creator care a setat in "softul" tuturor speciilor toata plaja de conditii existente pe pamantul pe care El insusi l-a facut ,adica daca un urs isi paraseste arealul si ajunge intr-o zona cu conditii diferite isi va activa un "update" existent deja in ADN-ul sau si se va adapta noilor conditii.
...asemanarea e data de faptul ca toate vietatile au ACELASI Inginer (rational si genial ) si in nici un caz nu dovedesc ca au evoluat dintr-o celula toate :) .cand am cerut dovada MACROEVOLUTIEI vii cu: "limitele sunt imaginare",tu te auzi ce poti sa spui? nu exista dovada ,nici macar una singura ,tocmai de aceea imi spui de limite imaginare si "inrudirea" noastra cu drojdia. Erv's ,fuziunea cromozomiala dovedesc ca am fost facuti de acelasi Creator care a folosit planuri si schite asemanatoare in "proiectarea" diferitelor vietuitoare”

Remarcabil este ca desi aparent accepta microevolutia, de fapt nu stie ce accepta, pentru ca e clar ca nu intelege ce este. Evident, aici nu e vorba numai de lipsa de cunostinte, ci mai ales de refuzul de a (re)cunoaste tot ceea ce ataca credinta in bau-baul ceresc (aka inginerul rational si genial) si imensul egocentrism al purtatorului. Iar acesta este, din pacate, un alt fenomen caracteristic speciei noastre. Sau ma rog...al "drojdiei" sale.
This entry was posted on 17:57 and is filed under , , , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

3 comments:

On 9 iulie 2010, 22:23 , Anonim spunea...

Despre prostie

http://www.gandalf.it/stupid/home.htm

Un clasic: THE BASIC LAWS OF HUMAN STUPIDITY by Carlo M. Cipolla

http://wwwcsif.cs.ucdavis.edu/~leeey/stupidity/basic.htm

 
On 9 iulie 2010, 23:20 , Oenoanda spunea...

Multumesc. Stiam despre legile lui Cipolla, chiar ma gandeam sa le traduc. Poate o s-o fac intr-o zi...

 
On 6 noiembrie 2011, 11:24 , Adina Amironesei spunea...

De multa vreme incerc sa inteleg de ce oamenii tin atat de mult la ideile lor (oricare ar fi acestea). Si am ajuns insfarsit la o concluzie (o parere personala)...
In oricare dintre "rolurile" in care ne-am afla la un moment dat intr-o situatie ("prost" sau "destept") ideile pe care le sustinem ne confera o stare de stabilitate - pentru ca e linistitor sa stii ca "stii".
Dar...
Aceasta stabilitate este relativa.
La un moment dat iti dai seama ca nimic nu e cert cu adevarat, adica nimic nu e definitiv, ideile emise sunt doar niste teorii, niste modele ale realitatii (fiecare dintre noi avand un model propriu) care la un moment dat vor fi inlocuite cu altele mai noi care ne ofera explicatiile convenabile pentru o situatie data.
In momentul cand ne convingem de acest fapt, renuntam la a ne mai "bate" pentru ideile noastre, renuntam la "a avea neaparat dreptate" si lasam oamenii din jur sa fie cum vor ei fara a-i mai clasifica in nici un fel si fara a-i mai judeca pentru felul in care sunt.
Pentru ca, pana la urma, existenta lor / diversitatea are si ea un rost.

zile cu pace..:)