“Prostu’, daca nu-i fudul, parca ne e prost destul”

Intelepciunea populara din zicala de mai sus se refera la un fenomen caracteristic speciei umane: cei care nu stiu mai nimic despre un anumit subiect cred in general ca stiu mai mult decat adevaraţii cunoscatori in tema. Interesant este ca cei lipsiti de expertiza sunt adesea mult mai increzatori in ei inşişi atunci cand au ocazia sa dezbata problema cu experti si cunoscatori in domeniu. Motivul? Cunoscatorii, spre deosebire de pseudo-experţi, ştiu suficient de mult ca sa işi dea seama şi de ceea ce nu ştiu. Efectul este acela ca semidoctii, mult mai increzatori in pseudo-cunoştintele lor, dau publicului neavizat senzatia ca sunt la fel de sau chiar mai competenti in tema decat oamenii educati si cu bun simţ.

Despre acest fenomen, Darwin spunea: “Prostia genereaza mult mai multa incredere decat cunoasterea”. Iar Bertrand Russell: “Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre, este ca cei care au certitudini sunt stupizi, iar cei cu imaginatie si inţelegere sunt plini de dubii si indecizie”. A fost studiat de Dunning si Kruger (de la Universitatea Cornell) si poarta numele lor: efectul Dunning-Kruger. De remarcat ca nu este intotdeauna lipsa inteligenţei cea care conduce la acest efect. Cei doi au propus ca pentru o anumită abilitate, oamenii incompetenţi:

1. au tendinţa de a supraestima nivelul lor de calificare
2. nu recunosc adevarata calificare a celorlalţi
3. nu reuşesc să recunoască enormitatea propriei incompetenţe
4. pot sa-şi recunoască propria incompetenţa numai atunci cand sunt instruiţi in mod adecvat.

Bunul simţ ar trebui sa ne dicteze sa ne intrebam cu modestie: stim ceea ce nu stim despre un anumit subiect? Realitatea este ca cei care dezbat in forumuri si bloguri abordand subiecte complexe inarmati cu o spoiala de informatii adunate de pe ici pe colo, dispreţuiesc deobicei feedbackul primit, uneori unanim negativ, din partea celor mai educati. Fara sa conteze cine se afla in spatele acestor afirmatii, iata modul tipic de abordare al unui creationist intr-o dezbatere despre aspecte ale teoriei evolutiei (cules de pe blogul tlp.ro). Negand sistematic toate argumentele pertinente si demonstrand o lipsa crasa de cunostinte elementare de biologie evolutiva şi de stiinta in general, acesta sustine pana in panzele albe, urmatoarele:

“...care munti de dovezi? poate vrei sa spui ca sunt dovezi pentru microevolutia in limitele ACELEIASI SPECII asta nu contesta nimeni ,dar sa afirmi ca exista o macroevolutie ca toate animalele se trag dintr-o celula fara sa ai NICI O DOVADA DIRECTA de laborator ci numai interpretari si deductii ,asta e o mare cacialma. =>iar microevolutia dovedita in laborator in limitele aceleiasi specii NU DOVEDESTE MACROEVOLUTIA ci ca avem un Creator care a setat in "softul" tuturor speciilor toata plaja de conditii existente pe pamantul pe care El insusi l-a facut ,adica daca un urs isi paraseste arealul si ajunge intr-o zona cu conditii diferite isi va activa un "update" existent deja in ADN-ul sau si se va adapta noilor conditii.
...asemanarea e data de faptul ca toate vietatile au ACELASI Inginer (rational si genial ) si in nici un caz nu dovedesc ca au evoluat dintr-o celula toate :) .cand am cerut dovada MACROEVOLUTIEI vii cu: "limitele sunt imaginare",tu te auzi ce poti sa spui? nu exista dovada ,nici macar una singura ,tocmai de aceea imi spui de limite imaginare si "inrudirea" noastra cu drojdia. Erv's ,fuziunea cromozomiala dovedesc ca am fost facuti de acelasi Creator care a folosit planuri si schite asemanatoare in "proiectarea" diferitelor vietuitoare”

Remarcabil este ca desi aparent accepta microevolutia, de fapt nu stie ce accepta, pentru ca e clar ca nu intelege ce este. Evident, aici nu e vorba numai de lipsa de cunostinte, ci mai ales de refuzul de a (re)cunoaste tot ceea ce ataca credinta in bau-baul ceresc (aka inginerul rational si genial) si imensul egocentrism al purtatorului. Iar acesta este, din pacate, un alt fenomen caracteristic speciei noastre. Sau ma rog...al "drojdiei" sale.