4 parti

Unul din cele mai puternice din istorie, mult mai puternic decat cel care a zguduit recent Haiti. Totusi numarul de morti a fost mult mai mare in Haiti. Diferenta este ca chilenii erau pregatiti, haitienii nu.







Imagini luate din The Big Picture

“The Soviet Story” s-a filmat in mai mult de 2 ani in Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franta, Regatul Unit si Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de autor timp de mai bine de 10 ani. O poveste incredibila!

Desi cariera si viata sa au fost intrerupte prematur si nemilos de scleroza multipla, Jaqueline du Pré ocupa un loc important printre legendele muzicale. Inregistrarile sale continua sa fie ascultate si azi, dupa multi ani de la moartea sa (1987)
Cand avea numai 5 ani, Jaqueline asculta pentru prima data la radio sunetul violoncelului, si din acel moment a stiut clar ce isi dorea: sa cante la acel instrument minunat. Dupa ani de studii in cele mai bune scoli de muzica din Anglia si clase magistrale cu ilustrii (Rostropovich, Casals, etc), debuteaza in 1965 la Carnegie Hall in New York cu Concertul pentru violoncel de Elgar. Este fara dubiu una din cele mai bune interprete a acestuia.

In Moralitate si Ateism, Andreea a lasat un mesaj care merita raspuns. Printre altele spune:

“Putem fi oricat de morali si totusi sa mergem in iad. Cel mai important este sa ne pocaim si sa ne intoarcem la Singurul Dumnezeu adevarat, care ne iubeste.”

Andreea, una din cele mai perfide si crude minciuni inventate de crestinism si propagate apoi de cei care se numesc pe ei insisi crestini este “iadul”. Hai sa aplicam afirmatia ta uneia din milioanele de situatii reale. Sa luam un caz extrem de moralitate, cineva care e in afara de orice dubiu: un copil recent nascut intr-o familie hindusa. Dumnezeul tau iubitor i-a trimis un cancer incurabil, un sarcom care-l omoara lent caci nu se poate alimenta si nici respira, se sufoca cu propriile secretii iar din capul deformat monstruos ochii ii ies din orbite si se usuca. Copilul urla si se chinuie in timp ce parintii asista zdrobiti si neputinciosi. Dar suferinta copilului nu inceteaza in momentul mortii, ci abia atunci incepe, pentru ca el va arde pentru vesnicie in iad. Acolo il trimite dumnezeul iubitor al crestinilor, pentru vina de a nu fi fost botezat dupa ritualul lui particular. Traduc: acolo il trimite mintea credinciosului, caci nici o suferinta (mai ales a vecinului) nu e suficient de ingrozitoare si nici o cruzime suficient de repugnanta atat timp cat se simte reconfortata de propriile iluzii.

Bine scria Mark Twain in "Scrisori de pe Pamant":

Cand a coborat prima data pe pamant, Zeul a adus viata si moartea. Cand a coborat a doua oara a adus Iadul.

Viata nu era un bun pretuit, spre deosebire de moarte. Viata era un vis febril de bucurii intunecate de tristeti, de placeri inveninate de dureri. Un cosmar nebulos de placeri, extaz, bucurii spasmodice si trecatoare, amestecate cu suferinte, pericole, deceptii, infrangeri, umilinte, nefericiri fara sfarsit, cel mai infricosator blestem posibil imaginat de geniul divin. Moartea in schimb era dulce, binevoitoare si amabila. Vindeca spiritele indurerate si inimile frante, oferindu-le pacea si uitarea. Moartea era cea mai buna prietena a omului: cand acesta nu mai putea sa indure viata, moartea il elibera.

Cu timpul, Divinitatea si-a dat seama ca moartea era o greseala. O greseala pentru ca era insuficienta; insuficienta pentru ca desi era un mijloc admirabil de a-l face nefericit pe supravietuitor, ii permitea defunctului sa scape de orice suferinta posterioara prin intermediul binecuvantatului refugiu al mormantului. Si asta nu-i placea. Trebuia deci sa inventeze un mod de a-si urmari creatia dincolo de fericitul eveniment al inmormantarii.

Divinitatea a meditat fara rezultat asupra acestei probleme timp de patru mii de ani, dar indata ce-a ajuns pe Pamant si s-a transformat in Crestin, mintea i s-a limpezit brusc si a stiut ce avea de facut: trebuia inventat si proclamat Iadul.

Iata aici ceva foarte ciudat: lumea crede ca atunci cand zeul era in Cer era sever, intransigent, ranchiunos, gelos si nemilos, dar indata ce a coborat pe Pamant si a luat numele de Isus Hristos a devenit exact pe dos adica dulce, binevoitor, milostiv, orice urma de rautate fiind inlocuita de iubirea profunda si daruirea catre bietele fiinte umane. Dar El a inventat Iadul atunci cand era Isus Hristos! Ceea ce inseamna ca in calitate de Salvator docil si iubitor, a fost o mie de milioane de ori mai necrutator decat fusese vreodata in Vechiul Testament. Bun si iubitor?
Imediat vom examina acest sarcasm la lumina Infernului pe care chiar El l-a inventat...

Legat de relativismul moral, stabileste că etica devine subiectivă numai atunci când ne apropiem de viteza luminii. Acest lucru înseamnă că este acceptabil să avem prejudecati self-serving, sa furam si sa ucidem, atâta timp cât ne deplasam foarte, foarte repede.
Nota: asta explica si de ce rapul suna mai bine cand mergem pe autopista cu 90 miles/hour ;)

Mulţi au condamnat civilizaţia moderna occidentala pentru “lipsa de Dumnezeu”. Faptul ca femeile au aceleasi drepturi cu barbatii, libertinajul sexual, alcoolismul, drogurile - sunt exemplele cele mai citate ale unui mod “depravat” de viata datorat lipsei de credinta a occidentalilor. Un mod de viata care ii face pe orientali sa creada in superioritatea lor sociala si religioasa. Totusi este un fapt constatabil empiric ca religia, credinta intr-o viata posterioara, nu se traduce neaparat in societati mai bune. Printre tarile cu nivel scazut de coruptie nu figureaza nici o tara musulmana; in schimb, sapte tari musulmane se afla printre primele zece tari cu cel mai inalt nivel de coruptie din lume. Suedia, statul cel mai “fara de Dumnezeu” din Europa se afla printre cele mai putin corupte de pe planeta. Un argument sustinte ca saracia genereaza coruptie, ca o tara devine cu atat mai putin corupta cu cat nivelul sau de bunastare economica este mai ridicat. Dar cum se explica atunci faptul ca Arabia Saudita sau Kuwait care se numara printre tarile cele mai bogate din lume sunt in acelasi timp printre tarile cele mai corupte?

Este evident ca nu exista o relatie directa intre religie si moralitate. Totusi, societatile religioase ca Pakistanul continua sa critice vehement materialismul occidental in timp ce ridica in slavi superioritatea spiritualitatii religioase proprii. Chiar si musulmanii care aleg sa emigreze in Occident au aceeasi atitudine critica, fara sa refuze insa sa se bucure de avantajele societatilor “materialiste”. Ei nu-si incurajeza copiii sa se integreze ceea ce genereaza o atitudine islamofoba.

Moralitatea nu este monopolul vreunei credinte: un ateu poate fi mai etic decat o persoana religioasa. In cele din urma ceea ce conteaza este ca oamenii sa se comporte cu atentie si decenta fata de ceilalti.

Ideile de mai sus nu sunt deloc noi pentru europeni. Este remarcabil insa ca ele au fost expuse intr-un articol semnat de Irfan Hussain, intr-un jurnal pakistanez, ce-i drept, cu vederi liberale si de limba engleza.


Via Irtiqa

Ieri 18 Februarie, Joseph Stack un inginer american din Austin, Texas s-a sinucis zdrobindu-se cu o avioneta in cladirea Serviciului Public de Impozite. Din scrisoarea pe care a lasat-o in Internet se deduce ca este vorba de un gest de protest impotriva sistemului de taxare impus de guvernul federal si a lipsei de libertate economica.

If you’re reading this, you’re no doubt asking yourself, “Why did this
have to happen?”  The simple truth is that it is complicated and has
been coming for a long time.  The writing process, started many months
ago, was intended to be therapy in the face of the looming realization
that there isn’t enough therapy in the world that can fix what is really
broken.  Needless to say, this rant could fill volumes with example
after example if I would let it.  I find the process of writing it
frustrating, tedious, and probably pointless… especially given my gross
inability to gracefully articulate my thoughts in light of the storm
raging in my head.  Exactly what is therapeutic about that I’m not sure,
but desperate times call for desperate measures.

We are all taught as children that without laws there would be no
society, only anarchy.  Sadly, starting at early ages we in this country
have been brainwashed to believe that, in return for our dedication and
service, our government stands for justice for all.  We are further
brainwashed to believe that there is freedom in this place, and that we
should be ready to lay our lives down for the noble principals
represented by its founding fathers.  Remember? One of these was “no
taxation without representation”.  I have spent the total years of my
adulthood unlearning that crap from only a few years of my childhood. 
These days anyone who really stands up for that principal is promptly
labeled a “crackpot”, traitor and worse.

continua

Science is not religion. We're not going to be able to answer the "why" questions. But when you put together all of what we know about the universe, it fits together amazingly well.

Religion asks questions about morals, whereas science just asks questions about the natural world. But when people try to use religion to address the natural world, science pushes back on it, and religion has to accommodate the results. Beliefs can be permanent, but beliefs can also be flexible. Personally, if I find out my belief is wrong, I change my mind. I think that's a good way to live.

We certainly don't yet know all the answers. But the universe is about to be pried open.


I think it's a problem that people are considered immoral if they're not religious. That's just not true. This might earn me some enemies, but in some ways they may be even more moral. If you do something for a religious reason, you do it because you'll be rewarded in an afterlife or in this world. That's not quite as good as something you do for purely generous reasons.


Lisa Randall este cercetatoare si profesoara de fizica particulelor si cosmologie la Universitatea din Harvard.

Marcin Sacha

Poezia, chiar si cea ridicola, izvoraste dintr-un sufletel suferind, dintr-o inimioara sangeranda. Care are necesitati si dorinte neimplinite, ca cele de mai jos:


E greu acum, dupa mai bine de 20 de ani, sa ne imaginam cui apartinea buza cu pricina, cel mult putem propune 2 dintr-o o infinitate de alte posibilitati mult mai traumatice:





Dar toate astea nu sunt realmente interesante, ceea ce e cu adevarat induiosator este cine era sufletelul cu veleitati poetice si cu ce se ocupa intre un vers de dragoste si altul de betie. El era Aiatolahul Seyyed Ruhollah Musavi Khomeini, care intre un vers de dragoste carnala si altul de pahar gasea timp ca sa condamne la moarte pe Salman Rushdie pentru erezie!




The poetry of Ayatollahh Khomeini

In ultima vreme am tot asistat la plangerile si smiorcaielile din mass-media despre ateismul agresiv si intolerant ca si cum acesta ar fi ceva rau. Se pare ca religia poate ataca dar nu tolereaza nici un atac, asa cum un huligan ar chema politia atunci cand victimele sale indraznesc sa se apere. Ateismul agresiv este de fapt ateism defensiv, pentru ca nimic nu este azi mai agresiv decat religia politica. A fi ateu sau secularist in zilele noastre nu inseamna sa nu participi la ceva, ci sa te aperi in mod activ de acel ceva. Ca urmare orice atac asupra religiei merita sa fie de zece ori mai rau. In plus, nu cred ca cineva poate fi prea agresiv atunci cand apara libertatea de exprimare, care este sacrata asa cum toti stim. Mult mai mult decat a fost, este si va fi vreodata orice zeu, profet sau scriere sfanta.

Uneori lumea imi spune: “Esti la fel de intolerant ca cei pe care-i critici”. Zau? Sper ca da, pentru ca cineva trebuie sa fie. In anumite privinte sunt foarte intolerant, nu are rost sa neg. Sa vedem: misoginie si sexism? Sunt exrem de intolerant fata de ambele. Sper ca asta sa nu supere pe nimeni. Rasism, antisemitism? Nu, ma tem ca nu le tolerez. Imi pare rau. Poate homofobia? Nu am nici urma de toleranta pentru homofobie. Am intr-adevar ceva probleme, nu-i asa? Despre cruzimea fata de animale. Din nou, nici un pic de toleranta. Dar pregatiti-va pentru ca asta nu-i tot. Nu numai ca sunt in mod deschis si nerusinat de intolerant in privinta acestor teme, dar daca religia e adusa ca argument pentru vreuna din ele, devin in mod agresiv ostil, si ce-i mai rau, fara sa cer scuze pentru ca nu-i nimic pentru care sa trebuiasca sa ne cerem scuze in privinta asta, nici eu si nici voi.

Mi s-a spus mereu ca trebuie sa respect sentimentele oamenilor. Bine, dar cum ramane cu sentimentele mele? Cum ramane cu scarba profunda pe care-o simt cand ma gandesc la Dumnezeul din desert si la ingrozitoarele ganduri si actiuni pe care le inspira? Dumnezeul asta este Satan pentru mine. Cand ii aud numele, simt miros de sulf. Cand aud cuvintele sale, simt miros de moarte. Vad cum religia sa a contaminat lumea in care trebuie sa traiesc mult mai rau decat orice combustibil fosil. Si vad cum tot ce este legat de acest zeu a fost gandit special ca sa ne otraveasca viata pe pamant, nu ca s-o faca mai buna. Ca sa ne fie frica, sa suprimam cunoasterea, sa limiteze libertatea si creativitatea si ca sa sarbatorim moartea. Este imbecilizarea sfintita a speciei umane. Si a cere respectul pentru aceasta este o insulta care merita sa fie inapoiata cu dobanzi considerabile.

Religia nu merita nici un respect pentru ca a) nu ofera nici un respect si b)nu ofera nici o dovada. De fapt dovezile nu sunt binevenite pentru ca elimina nevoia credintei, si asta ar fi o risipa a acestei false virtuti! Credinta este una din cele trei false virtuti, celelalte doua sunt "piosenia" si "sfintenia". Mai mult decat o trinitate, sunt trei surori urate. Spre deosebire de vrajitoarele din Macbeth care doar privinesc lumea intr-un cazan, astea trei fac tot ce pot ca sa o transforme intr-un cazan, laudat fie Domnul. Printre multele cadouri de la aceste minunate muze avem conflictul din Orientul Mijlociu, pentru inceput, un cadou care pare nesfarsit. Ca sa nu vorbim de cancerul din centrul sau: Ierusalim, "bijuteria desertului", acea pisatoare celestiala in nisip, din care s-a nascut Ciuma Neagra spirituala din Orientul Mediu si s-a raspandit apoi in toata lumea ca o pestilenta uleioasa contaminand tot ce atinge cu o patina groasa de ingnoranta evlavioasa. Doar ca nu-i spunem ignoranta, ii spunem credinta. Ce cuvintel oribil: credinta, care emana o falsa aura de puritate si virtute, in timp ce sprijina ideile cele mai ingrozitoare pe care le-a vazut planeta. Inchide inimile oamenilor cand ar trebui sa le deschida. Ii face sa fie mandri de lucruri de care ar trebui sa se rusineze, si sa se rusineze de ceea ce ar trebui sa-i faca sa fie mandri.

Cand observam salbaticia violenta din lumea islamica ne dam seama ca nici o actiune "sfanta" nu este prea depravata pentru mintile care se cred indreptatite de credinta. Daca respecti complet spusele acestui dumnezeu depravat vei ajunge la fel ca el, un monstru lipsit de inima, si te vei simti bine ca esti asa. Chiar si in lumea occidentala, nu exista nimic prea josnic ca sa nu poata fi indreptatit prin credinta. Nu uitati ca credinta este cea care i-a privat pe homosexualii din California de drepturile civile fundamentale in aceeasi zi in care SUA alegea un presedinte negru. Credinta este ceea ce i-a convins pe crestinii negri ca trebuie sa-i trimita pe gays "in spatele autobuzului". Toate astea ar fi ingrozitoare prin ele insele, dar datorita creditului gratuit de care se bucura intotdeauna falsa virtute a credintei, religia este acum complet descontrolata. Mainile ei au insfacat deja beregata ONU-lui si o presioneaza pentru adoptarea unei legi mondiale impotriva "blasfemiei" ca sa-i protejeze pe oameni de ceea ce le-ar putea scoate mintile marginite din Epoca de Piatra. Conceptul insusi de blasfemie este o exemplificare perfecta a imaturitatii lase a mintilor religioase si lipsei de continut a religiei in sine. Daca religia ar contine vreun adevar, ar rezista insultelor, ridiculizarii si chiar profanarilor fara sa-si piarda catusi de putin din valabilitate. Adevarul sau ar straluci in pofida atacurilor reducand la rusinoasa tacere pe cei care o maltrateaza. Dar lucrurile nu stau asa. Religia este iritabila, intoleranta, ultradefensiva, tocmai pentru ca este fragila si faramicioasa. Are taria bezelei. Este doar suprafata, fara consistenta. A avut mii de ani la dispozitie ca sa-si dovedeasca afirmatiile, si nu a fost capabila sa produca decat sofisme, violenta si o morala incalcita care l-ar rusina si pe un sarpe cu clopotei. Si oricat de abundenta ar fi vorbaria goala a clerului, nu va putea sa ascunda purul si simplul fapt ca nu au nimic de spus. Singurul adevar despre religie este ca-i falsa. Pretentia sa de cunoastere superioara este rizibila. Nici macar nu se poate lauda cu vreo cunoastere inferioara. Niciuna din afirmatiile lor ridicole despre realitate nu are nici cea mai mica sansa sa reziste in fata unei instante si este timpul sa incetam sa mai consideram ca ar putea s-o aiba.

Este tot ce spunem si tot ce pretindem. Iar cine considera ca este prea agresiv, stie unde poate sa se duca. Iar daca nu stie, n-am nimic impotriva sa-i spun. Pace. Idei nebunesti , vremuri nebune.

Traducere: Oenoanda

Franta este prima tara care a scos transsexualismul de pe lista de disfunctii. Ministerul Sanatatii francez elimina "disfunctiile precoce de identitate sexuala" dintr-un articol al codului Securitatii Sociale cu privire la "afectiuni psihiatrice de lunga durata". Clasificarea se facea de acord cu cea realizata de OMS care la randul sau se bazeaza pe cea propusa de Asociatia Americana de Psihiatrie (in manualul medical DSM -Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders). Aceasta clasificare continua sa fie valabila in restul lumii.

Ministra sanatatii, Roselyne Bachelor, anuntase deja pe 16 mai 2009, inainte de ziua mondiala impotriva homofobiei si transfobiei, ca transsexualismul nu va mai fi considerat o afectiune psihiatrica in Franta. Zis si facut

Le Figaro

Putini filozofi au avut sentimente pozitive fata de suferinta. Viata inteleptului este asociata traditional cu lupta de a reduce suferinta in orice forma: disperare, ura, dispret, anxietate etc. Cu exceptia lui Nietzsche. Desi le trimitea prietenilor sai cu orice ocazie obisnuitele urari de bine, el stia in adancul inimii sale ceea ce era cu adevarat bun pentru acestia:

“Oamenilor la care tin le doresc suferinta, parasire, boala, maltratari, dispret; le doresc sa cunoasca dispretul de sine insusi, supliciul neincrederii in sine, nefericirea invinsului.”

Nietzsche nu a avut mereu o conceptie la fel de pozitiva despre dificultate. Ideile sale initiale ii apartineau unui filozof pe care-l descoperise la 21 de ani pe vremea cand era student la Universitatea din Leipzig. Intrand intr-o zi din toamna anului 1865 intr-o librarie, a dat din intamplare peste “Lumea ca vointa si reprezentare” , a carui autor murise cu 5 ani in urma intr-un apartament din Frankfurt. Batranul Schopenhauer i-a schimbat din acel moment viata tanarului Nietzsche. Incepe sa traiasca prudent. Intr-o scrisoare adresata mamei sale ii spune ca viata e mizerabila, ca suntem sclavii vietii, cu atat mai mult cu cat ne bucuram mai mult de aceasta.

Schopenhauer spunea ca omul prudent nu cauta placerea, ci evitarea durerii. Cei care cauta fericirea trebuie sa recunoasca in primul rand imposibilitatea plenitudinii sale si necesitatea evitarii suferintei care insoteste aceasta cautare. Omul cel mai fericit este cel care traieste o viata ferita de mari dureri fizice si morale si nu acela care s-a bucurat de cele mai intense placeri.

In 1876 Nietzsche calatoreste prin Italia unde isi schimba radical atitudinea. Petrece cateva luni intr-o casa din Golful Napoli impreuna cu Malwida von Meysenbug – o instarita admiratoare a artelor – si un grup de prieteni. Si in timp ce innota in Mediterana, manca alimente gatite cu ulei de masline in loc de unt, respira aer caldut si-i citea pe Montaigne si Stendhal, Nietzsche si-a modificat treptat filozofia durerii si placerii si odata cu ea conceptia sa despre dificultate.

“Toate aceste mici aspecte: alimentatie, loc, clima, liniste, toata cazuistica egoismului, sunt mult mai importante decat tot ceea ce a fost considerat important pana acum”.

La sfarsitul lui Octombrie 1876, privind soarele desupra Golfului napolitan, Nietzsche se simtea patruns de o noua filozofie a existentei destul de putin schopenhauriana. Simtea ca isi incepuse viata fiind batran si i-au dat lacrimile la gandul ca se salvase in ultimul moment.

Sfatul schopenhaurian de a trai ferit de vicisitudini i se parea acum timorat si fals. Plenitudinea nu se atinge evitand durerea ci recunoscand rolul sau ca un pas inevitabil pe drumul spre mai bine. Plenitudinea se atinge raspunzand cu intelepciune dificultatilor capabile sa ne distruga, nu evitandu-le.

Alain de Botton despre Nietzsche si suferinta:

(1563-1626) Flow my tears - Andreas Scholl

Asociatia Americana de Psihiatrie a publicat versiunea provizorie revizuita a Manualului de Diagnostic si Statistica Bolilor Mintale (DSM5) sau pe scurt noua “biblie” a psihiatriei care stabileste criteriile de diagnosticare ale bolilor mintale. In general incearca sa mentina criteriile principale ale bolilor majore recunoscute deja de clinicieni dar are si o serie de “noutati”.

Una din ele este crearea “Sindromului de risc psihotic” un fel de a spune “e un pic cam ciudat dar nu-i complet nebun”, o stare in care oamenii au halucinatii, iluzii si o gandire dezorganizata desi nu in masura in care sa devina o stare de incapacitate. S-a observat ca dintre indivizii cu risc de psihoza, doar 1/3 o dezvolta in cele din urma. Problema apare atunci cand tuturor celor aflati in situatie de risc li se administreaza medicamente antipsihotice (cele mai eficiente pentru tratamentul “nebuniei”), medicamente extrem de toxice si cu numeroase efecte secundare. Diagnosticarea acestui sindrom poate transforma in bolnavi o multime de indivizi excentrici dar perfect functionali. Multi, foarte multi indivizi au experiente neobisnuite - aud voci, au idei magice etc. De acum inainte acestia vor putea fi diagnosticati ca avand o forma de “nu chiar boala mintala”. Sa speram ca multe manifestari religioase vor putea fi considerate in cadrul sindromului de risc psihotic si medicate ca atare ;)

In privinta bolilor sexuale au fost adaugate disfunctiile hipersexuale care incearca sa defineasca ca boala mintala interesul exagerat pentru sex, si parafiliile coercitive care pot duce la dispute legale pentru ca considera ca boala psihiatrica tendinta de a forta sexual alti indivizi, si nu ca problema morala.

In general se observa o tendinta clara de a de-freudiza bolile somatice in dorinta de a scoate definitiv fantoma freudiana din psihiatrie. In privinta bazei stiintifice a definirii entitatilor patologice, un citat din The New York Times este foarte edificator:

“Stirea buna este ca multi pacienti vor fi scutiti de confuzia creata de schimbarea de diagnostic. Stirea proasta este fragilitatea statutului stiintific al principalelor boli din editiile precedente ale DSM - referinta de baza a psihiatriei”

Burroughs a fost un scriitor american, eseist, critic social si pictor care a influentat in buna masura cultura si literatura americana. Drogadict, homosexual, unul dintre primii membrii ai generatiei Beat, Burroughs a lasat in urma sa o importanta opera semi-autobiografica. William S. Burroughs: A Man Within este un film documentar independent realizat de Yony Leyser care exploreaza viata legendarului scriitor. Deocamdata, trailerul:




burroughsthemovie.com

Ultimul numar al revistei Skeptical Inquirer are un interviu interesant cu Stephen Fry:

I: Esti de asemenea gazda unei emisiuni TV în Regatul Unit, numită “D.I.” care vine de la "Destul de Interesant." A fost descris ca un “comedy panel quiz” dar ar putea la fel de bine să fie considerat un spectacol care critica gandirea ilogica si convingerile periculoase. Crezi că comedia este un mod de a critica gândirea iraţionala?



Fry: Comedia se refera mereu la lumea reală. In timp ce filozofii sau religioşii fac declaratii pompoase si abstracte, un comic ar spune: "Este adevărat Miercurea?" Comediantii cauta exemple din lumea reala. Deoarece comedia are de-a face cu observatia la fel ca stiinta, cu modelele care se repeta, si testeaza unele afirmatii care pot fi absurde sau pot fi adevarate….Comedia este o modalitate excelenta de a-i pune pe creduli la locul pe care-l merita. Pentru că spune "Este adevărat? Este cu adevarat adevărat? Să vedem! "

Fry considera ca succesul supranaturalului se datoreaza faptului ca nevoia de a gasi un sens al vietii impinge multa lume pe caile cele mai simple, cele ale zeilor si ale destinului scris in stele. “Asa cum apa cauta drumul cel mai scurt spre mare, oamenii vor sa gaseasca calea cea mai scurta spre adevar, dar din nefericire asta ii conduce spre oceanul de tampenii care ne inconjoara si la toti cei pregatiti sa le ia banii. Toti acesti clarvazatori, astrologi, comercianti absurzi ai perceptiei extrasenzoriale si oameni care vorbesc de vibratii si energii…Daca exista un cuvant care ma face sa-mi ies din minti acela este “energie” folosit complet aiurea!”

Sa ne gandim doar la “medicii” alternativi care isi vindeca bolile proprii recurgand nu la draga lor medicina alternativa ci la “inutila” medicina conventionala, la ghicitorii incapabili sa prevada furtul in propria lor casa s.a.m.d. Romania are nevoie de cel putin un Stephen Fry. Sau de un Caragiale modern. Umorul este cel mai bun termometru al sanatatii mintale a unei natiuni. Societatile bigote isi pierd umorul...

Vrei sa trimiti un mesaj scurt in spatiu in caz ca ar exista extraterestrii receptivi? Acum ai posibilitatea datorita editurii Penguin. Cu ocazia lansarii ultimei carti a astrofizicianului Paul Davies intitulata “The eerie silence: are we alone in the Universe? (Misterioasa tacere: suntem singuri in Univers?”) editura britanica va trimite in Cosmos 5000 de mesaje alese in cadrul concursului Break the eerie silence: send a message into space (Intrerupe misterioasa tacere: trimite un mesaj in spatiu) pentru a sarbatori 50 de ani de cautare stiintifica a inteligentei extraterestre (SETI). Pana pe 28 februarie poti trimite propuneri in pagina web a concursului (pana la 40 de cuvinte, in engleza). Paul Davies a ales urmatorul mesaj: "10001001.00001001001101110011110001101000011101110100100011110010111101" in timp ce comicul Alan Davies ii intreaba pe presupusii extraterestrii: “Cum rezolvati pe planeta voastra problema deseurilor sanitare, in special cea a scutecelor de unica folosinta?”

Personal nu ma intereseaza sa trimit un astfel de mesaj. Mi se pare ca daca exista, extraterestrii nu au chef sa fie deranjati cu intrebari. Dar daca ar fi sa trimit ceva, i-as intreba: "Have you been saved by Jesus?" Daca raspund ca nu, ma astept ca reactia cea mai fireasca umana sa fie cea excelent redata in scena din Big Lebowski. Nu pierdeti din vedere reactia "extraterestrilor" ;)

Darwin Day, 12 Februarie, ziua in care s-a nascut Darwin in 1809, s-a stabilit ca referinta pentru sarbatoarea internationala a stiintei si ratiunii. O buna ocazie pentru a revedea clipurile facute de Symphnony of Science. Si de a ne gandi unde am fi astazi fara oameni ca Darwin.


International Darwin Day Foundation

Via AtheistMedia

În 1951, unei femei afro-americane pe nume Henrietta Lacks i s-a diagnosticat cancer terminal de col uterin. A fost tratată la Universitatea Johns Hopkins unde un medic pe nume George Gey a prelevat celule din colul ei uterin fara stirea ei. Gey a descoperit nu numai ca celulele Lacks (azi cunoscute in lumea intreaga ca celule HeLa) puteau fi mentinute in viata ci ca aveau capacitatea de a se inmulti la nesfarsit.
În ultimii 60 de ani celulele Lacks au fost cultivate si folosite in experimente, de la determinarea efectelor de lunga durata ale radiatiei pana la testarea vaccinului anti-polio. Celulele au fost comercializate generand beneficii de milioane de dolari cercetatorilor care le-au patentat. Familia lui Lacks nu a aflat de existenta culturilor de celule decat dupa 20 de ani de la moartea sa. Scriitoarea medicala Rebecca Skloot examineaza contributia lui Lacks in stiinta si consecintele pe care aceasta a avut-o asupra familiei sale, in noua sa carte The immortal life of Henrietta Lacks (Viata nemuritoare a Henriettei Lacks)
Acesta este un interviu (in engleza) cu autoarea cartii:



Sursa

Pe 2 februarie 1905 se nastea Alisa Zinov'yevna Rosenbaum, care mai tarziu se va numi mai scurt, Ayn Rand, autoarea Obiectivismului. In acest video Rand vorbeste despre credinta in Dumnezeu si religie.

lumea ar arata cam asa:




Wulffmorgenthaler

Crezi c-a murit cineva dupa ce au inghitit supradoze de arsenic homeopatic? Vezi The 10:23 Deleted Video



Homeopatia si campania de la 10:23