Author: Oenoanda
•14:05

Mulţi au condamnat civilizaţia moderna occidentala pentru “lipsa de Dumnezeu”. Faptul ca femeile au aceleasi drepturi cu barbatii, libertinajul sexual, alcoolismul, drogurile - sunt exemplele cele mai citate ale unui mod “depravat” de viata datorat lipsei de credinta a occidentalilor. Un mod de viata care ii face pe orientali sa creada in superioritatea lor sociala si religioasa. Totusi este un fapt constatabil empiric ca religia, credinta intr-o viata posterioara, nu se traduce neaparat in societati mai bune. Printre tarile cu nivel scazut de coruptie nu figureaza nici o tara musulmana; in schimb, sapte tari musulmane se afla printre primele zece tari cu cel mai inalt nivel de coruptie din lume. Suedia, statul cel mai “fara de Dumnezeu” din Europa se afla printre cele mai putin corupte de pe planeta. Un argument sustinte ca saracia genereaza coruptie, ca o tara devine cu atat mai putin corupta cu cat nivelul sau de bunastare economica este mai ridicat. Dar cum se explica atunci faptul ca Arabia Saudita sau Kuwait care se numara printre tarile cele mai bogate din lume sunt in acelasi timp printre tarile cele mai corupte?

Este evident ca nu exista o relatie directa intre religie si moralitate. Totusi, societatile religioase ca Pakistanul continua sa critice vehement materialismul occidental in timp ce ridica in slavi superioritatea spiritualitatii religioase proprii. Chiar si musulmanii care aleg sa emigreze in Occident au aceeasi atitudine critica, fara sa refuze insa sa se bucure de avantajele societatilor “materialiste”. Ei nu-si incurajeza copiii sa se integreze ceea ce genereaza o atitudine islamofoba.

Moralitatea nu este monopolul vreunei credinte: un ateu poate fi mai etic decat o persoana religioasa. In cele din urma ceea ce conteaza este ca oamenii sa se comporte cu atentie si decenta fata de ceilalti.

Ideile de mai sus nu sunt deloc noi pentru europeni. Este remarcabil insa ca ele au fost expuse intr-un articol semnat de Irfan Hussain, intr-un jurnal pakistanez, ce-i drept, cu vederi liberale si de limba engleza.


Via Irtiqa
This entry was posted on 14:05 and is filed under , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

11 comments:

On 21 februarie 2010, 16:02 , Lex spunea...

Dar "drepturile omului" au monopol asupra moralitatii?

Umanismul are monopol asupra moralitatii?

De ce pana si voi umanistii aveti tendinte de absolutism moralizator?

 
On 21 februarie 2010, 19:33 , Oenoanda spunea...

Nu cred ca exista vreun monopol asupra moralitatii in general. Cum in text e vorba de religie-ateism si moralitate, relevant este ca religia nu are monopolul moralitatii - adica 1. nu trebuie sa crezi in zei ca sa te comporti moral si 2. exista crestini, musulmani etc. care se comporta imoral. Desigur, e valabil si invers: exista atei imorali. Nu esti de acord cu asta?

Ce intelegi prin umanism, la ce umanism te referi? De unde ai tras concluzia ca umanistii au tendinte de absolutism moralizator?!?

 
On 21 februarie 2010, 19:38 , Mihai spunea...

Probabil este prea tirziu seara, de nu pot sa inteleg comentariul de mai sus..

Monopol parca inseamna drept exclusiv. Intrebarea ar putea fi: au "drepturile omului" exclusivitate asupra moralitatii?

WTF? Ce naiba vrea sa insemne asta? - Trec peste faptul ca fraza nu spune de fapt nimic, incerc sa interpretez tonul - Ca idealul spre care vrem sa tindem nu e moral?

Putem lua la rind toate cele 30 de articole din declaratie:

http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/

sa vedem, la intimplare, articolul 5. I se pare cuiva imoral? Probabil tuturor copiilor de militieni.

Dar articolul 19? Probabil tuturor politicienilor din Romania.

Mda, sa ai drepturi este imoral. Este de asemenea imoral sa te lupti pentru drepturile altora.

Dar sa minti, sa furi, sa inseli si sa-i dispretuiesti pe cei diferiti de tine este profund moral.

 
On 22 februarie 2010, 19:26 , Lex spunea...

Pentru ca asa observ, nu este moralitatea relativa?

imi face bine sa-ti fac rau, deci e moral. Imi place sa torturez oameni si sa violez femei, e moral pentru mine, si imoral pentru ei/ele.

Voi, umanistii, ati spune ca e imoral in mod absolut. Doar pentru ca moralitate are baze naturale in evolutie, asta nu o face absoluta.

Si voi incercati sa impuneti un cod moral prin propaganda la fel ca si religiile.

Idealul spre care tindeti e moral pt voi, nu pentru mine.

 
On 24 februarie 2010, 10:25 , Andreea spunea...

Cred ca este o diferenta foarte mare intre cei care se declara, de exemplu crestini, si cei care sunt cu adevarat urmasi ai lui Hristos, transformati si mantuiti de El.
Putem fi oricat de morali si totusi sa mergem in iad. Cel mai important este sa ne pocaim si sa ne intoarcem la Singurul Dumnezeu adevarat, care ne iubeste.

 
On 25 februarie 2010, 06:15 , Mihai spunea...

Andreea, da-mi te rog voie sa-ti spun, chiar daca par nesimtit, ca am ris bine de comentariul tau.

De fiecare data, cind o persoana religioasa este prinsa cu mita in sac,¨fratii¨ apar repede cu replica: ala nu e crestin adevarat. Insist pe cuvintul adevarat. Pina la urma, daca-i triem pe toti, vom constata ca nimeni nu este crestin adevarat, cu exceptia propriei persoane (ma refer la tine, ca si cititor).
A, ba da, am uitat de Eminescu, viitorul sfint. Recomand de citit colectia lui de Irmoase (cintece bisericesti).


Eu, personal, cred ca cine are nevoie, pentru a trai, de un baubau cosmic, o fiinta superputernica, care sa o iubeasca numai pe ea, pe baza ¨credintei¨ adevarate (iar pe restul oamenilor sa ii trateze crestineste cu pietre si sabie), are clar probleme are caror rezolvare poate fi incercata doar la medic.

 
On 25 februarie 2010, 14:23 , Anonim spunea...

...cu adevarat urmasi ai lui Hristos...

asa ceva nu mai exista draga. un adevarat crestin nu are nici un bun in proprietate, da tot la oameni si traieste ajutind oamenii
iar ideea ca numai crestinii se pot salva a adus numai rau. razboaie si dezbinare intre oameni

 
On 26 februarie 2010, 13:42 , Anonim spunea...

"nu este moralitatea relativa?

imi face bine sa-ti fac rau, deci e moral. Imi place sa torturez oameni si sa violez femei, e moral pentru mine, si imoral pentru ei/ele."

N-am vazut idiotenie mai mare. Pai moralitatea e relativa la un grup social nu fiecarui membru al grupului. Ce scrii tu nu-i relativitate morla, cel mult e haos moral, fiecare face ce-i place, lol habar n-ai ce spui

 
On 27 februarie 2010, 14:23 , Lex spunea...

Ah da, retardatule?

Deci eu nu am propriile mele nevoi - astfel avand propriul bine/rau..??

Pune capu' la contributie.

Nu avem aceleasi nevoi in acelasi moment, tu poate vrei sa futi acum eu poate vreau sa violez. Teoretic vorbind desigur.

Deci daca tu esti o muiere cautand sex si eu te violez, mie o sa-mi placa si tie o sa-ti displaca

 
On 27 februarie 2010, 23:16 , Oenoanda spunea...

Morala arbitrara nu-i morala. Judecatile morale sunt universale in sensul ca sunt aplicabile oricarui individ dintr-o societate. Normele morale asigura supravietuirea si buna functionare a societatii. De multe ori ele nu sunt in rezonanta cu impulsurile spontane ale indivizilor. Daca ar fi moral sa omori, torturezi, violezi etc. societatea respectiva ar fi destinata disparitiei rapide.
Mesajele cu atac la persoana nu vor mai fi publicate.

 
On 25 noiembrie 2011, 14:01 , Anonim spunea...

O misconcepție des întâlnită despre ateism este că, fără o entitate supranaturală, oamenii nu ar avea niciun motiv pentru a se purta moral. Aceast raționament se bazează pe o premisă greșită, care presupune că oamenii se poartă într-un mod etic numai pentru că le-ar fi frică de repercursiunile pe care comiterea unui act ilegal ar putea să le aibă.

Majoritatea teiștilor tind să conecteze religia cu moralitatea într-un mod în care una devine de neconceput fără cealaltă. Astfel, religia adevărată, pură, te face o persoană morală, în timp ce a fi o persoană morală necesită religie adevărată. Niciuna dintre cele două afirmații nu este corectă, conexiunea dintre religie și moralitate fiind în cel mai bun caz una incidentală.

Ideea că religia este necesară pentru un comportament etic, sau că ateii nu au motive să fie morali fără Dumnezeu sau religie, reprezintă cel mai des întâlnit mit despre ateism și se dovedește a fi contraintuitivă când istoria dezvăluie un număr important de acte imorale comise în numele religiei sau "în numele Domnului". Câteva exemple ale unui astfel de comportament includ Inchiziția, Cruciadele și recentele crime împotriva unor doctori de avorturi in Statele Unite, comise de fundamentaliști creștini.