•14:31
In ultima vreme am tot asistat la plangerile si smiorcaielile din mass-media despre ateismul agresiv si intolerant ca si cum acesta ar fi ceva rau. Se pare ca religia poate ataca dar nu tolereaza nici un atac, asa cum un huligan ar chema politia atunci cand victimele sale indraznesc sa se apere. Ateismul agresiv este de fapt ateism defensiv, pentru ca nimic nu este azi mai agresiv decat religia politica. A fi ateu sau secularist in zilele noastre nu inseamna sa nu participi la ceva, ci sa te aperi in mod activ de acel ceva. Ca urmare orice atac asupra religiei merita sa fie de zece ori mai rau. In plus, nu cred ca cineva poate fi prea agresiv atunci cand apara libertatea de exprimare, care este sacrata asa cum toti stim. Mult mai mult decat a fost, este si va fi vreodata orice zeu, profet sau scriere sfanta.
Uneori lumea imi spune: “Esti la fel de intolerant ca cei pe care-i critici”. Zau? Sper ca da, pentru ca cineva trebuie sa fie. In anumite privinte sunt foarte intolerant, nu are rost sa neg. Sa vedem: misoginie si sexism? Sunt exrem de intolerant fata de ambele. Sper ca asta sa nu supere pe nimeni. Rasism, antisemitism? Nu, ma tem ca nu le tolerez. Imi pare rau. Poate homofobia? Nu am nici urma de toleranta pentru homofobie. Am intr-adevar ceva probleme, nu-i asa? Despre cruzimea fata de animale. Din nou, nici un pic de toleranta. Dar pregatiti-va pentru ca asta nu-i tot. Nu numai ca sunt in mod deschis si nerusinat de intolerant in privinta acestor teme, dar daca religia e adusa ca argument pentru vreuna din ele, devin in mod agresiv ostil, si ce-i mai rau, fara sa cer scuze pentru ca nu-i nimic pentru care sa trebuiasca sa ne cerem scuze in privinta asta, nici eu si nici voi.
Mi s-a spus mereu ca trebuie sa respect sentimentele oamenilor. Bine, dar cum ramane cu sentimentele mele? Cum ramane cu scarba profunda pe care-o simt cand ma gandesc la Dumnezeul din desert si la ingrozitoarele ganduri si actiuni pe care le inspira? Dumnezeul asta este Satan pentru mine. Cand ii aud numele, simt miros de sulf. Cand aud cuvintele sale, simt miros de moarte. Vad cum religia sa a contaminat lumea in care trebuie sa traiesc mult mai rau decat orice combustibil fosil. Si vad cum tot ce este legat de acest zeu a fost gandit special ca sa ne otraveasca viata pe pamant, nu ca s-o faca mai buna. Ca sa ne fie frica, sa suprimam cunoasterea, sa limiteze libertatea si creativitatea si ca sa sarbatorim moartea. Este imbecilizarea sfintita a speciei umane. Si a cere respectul pentru aceasta este o insulta care merita sa fie inapoiata cu dobanzi considerabile.
Religia nu merita nici un respect pentru ca a) nu ofera nici un respect si b)nu ofera nici o dovada. De fapt dovezile nu sunt binevenite pentru ca elimina nevoia credintei, si asta ar fi o risipa a acestei false virtuti! Credinta este una din cele trei false virtuti, celelalte doua sunt "piosenia" si "sfintenia". Mai mult decat o trinitate, sunt trei surori urate. Spre deosebire de vrajitoarele din Macbeth care doar privinesc lumea intr-un cazan, astea trei fac tot ce pot ca sa o transforme intr-un cazan, laudat fie Domnul. Printre multele cadouri de la aceste minunate muze avem conflictul din Orientul Mijlociu, pentru inceput, un cadou care pare nesfarsit. Ca sa nu vorbim de cancerul din centrul sau: Ierusalim, "bijuteria desertului", acea pisatoare celestiala in nisip, din care s-a nascut Ciuma Neagra spirituala din Orientul Mediu si s-a raspandit apoi in toata lumea ca o pestilenta uleioasa contaminand tot ce atinge cu o patina groasa de ingnoranta evlavioasa. Doar ca nu-i spunem ignoranta, ii spunem credinta. Ce cuvintel oribil: credinta, care emana o falsa aura de puritate si virtute, in timp ce sprijina ideile cele mai ingrozitoare pe care le-a vazut planeta. Inchide inimile oamenilor cand ar trebui sa le deschida. Ii face sa fie mandri de lucruri de care ar trebui sa se rusineze, si sa se rusineze de ceea ce ar trebui sa-i faca sa fie mandri.
Cand observam salbaticia violenta din lumea islamica ne dam seama ca nici o actiune "sfanta" nu este prea depravata pentru mintile care se cred indreptatite de credinta. Daca respecti complet spusele acestui dumnezeu depravat vei ajunge la fel ca el, un monstru lipsit de inima, si te vei simti bine ca esti asa. Chiar si in lumea occidentala, nu exista nimic prea josnic ca sa nu poata fi indreptatit prin credinta. Nu uitati ca credinta este cea care i-a privat pe homosexualii din California de drepturile civile fundamentale in aceeasi zi in care SUA alegea un presedinte negru. Credinta este ceea ce i-a convins pe crestinii negri ca trebuie sa-i trimita pe gays "in spatele autobuzului". Toate astea ar fi ingrozitoare prin ele insele, dar datorita creditului gratuit de care se bucura intotdeauna falsa virtute a credintei, religia este acum complet descontrolata. Mainile ei au insfacat deja beregata ONU-lui si o presioneaza pentru adoptarea unei legi mondiale impotriva "blasfemiei" ca sa-i protejeze pe oameni de ceea ce le-ar putea scoate mintile marginite din Epoca de Piatra. Conceptul insusi de blasfemie este o exemplificare perfecta a imaturitatii lase a mintilor religioase si lipsei de continut a religiei in sine. Daca religia ar contine vreun adevar, ar rezista insultelor, ridiculizarii si chiar profanarilor fara sa-si piarda catusi de putin din valabilitate. Adevarul sau ar straluci in pofida atacurilor reducand la rusinoasa tacere pe cei care o maltrateaza. Dar lucrurile nu stau asa. Religia este iritabila, intoleranta, ultradefensiva, tocmai pentru ca este fragila si faramicioasa. Are taria bezelei. Este doar suprafata, fara consistenta. A avut mii de ani la dispozitie ca sa-si dovedeasca afirmatiile, si nu a fost capabila sa produca decat sofisme, violenta si o morala incalcita care l-ar rusina si pe un sarpe cu clopotei. Si oricat de abundenta ar fi vorbaria goala a clerului, nu va putea sa ascunda purul si simplul fapt ca nu au nimic de spus. Singurul adevar despre religie este ca-i falsa. Pretentia sa de cunoastere superioara este rizibila. Nici macar nu se poate lauda cu vreo cunoastere inferioara. Niciuna din afirmatiile lor ridicole despre realitate nu are nici cea mai mica sansa sa reziste in fata unei instante si este timpul sa incetam sa mai consideram ca ar putea s-o aiba.
Este tot ce spunem si tot ce pretindem. Iar cine considera ca este prea agresiv, stie unde poate sa se duca. Iar daca nu stie, n-am nimic impotriva sa-i spun. Pace. Idei nebunesti , vremuri nebune.
Traducere: Oenoanda
Uneori lumea imi spune: “Esti la fel de intolerant ca cei pe care-i critici”. Zau? Sper ca da, pentru ca cineva trebuie sa fie. In anumite privinte sunt foarte intolerant, nu are rost sa neg. Sa vedem: misoginie si sexism? Sunt exrem de intolerant fata de ambele. Sper ca asta sa nu supere pe nimeni. Rasism, antisemitism? Nu, ma tem ca nu le tolerez. Imi pare rau. Poate homofobia? Nu am nici urma de toleranta pentru homofobie. Am intr-adevar ceva probleme, nu-i asa? Despre cruzimea fata de animale. Din nou, nici un pic de toleranta. Dar pregatiti-va pentru ca asta nu-i tot. Nu numai ca sunt in mod deschis si nerusinat de intolerant in privinta acestor teme, dar daca religia e adusa ca argument pentru vreuna din ele, devin in mod agresiv ostil, si ce-i mai rau, fara sa cer scuze pentru ca nu-i nimic pentru care sa trebuiasca sa ne cerem scuze in privinta asta, nici eu si nici voi.
Mi s-a spus mereu ca trebuie sa respect sentimentele oamenilor. Bine, dar cum ramane cu sentimentele mele? Cum ramane cu scarba profunda pe care-o simt cand ma gandesc la Dumnezeul din desert si la ingrozitoarele ganduri si actiuni pe care le inspira? Dumnezeul asta este Satan pentru mine. Cand ii aud numele, simt miros de sulf. Cand aud cuvintele sale, simt miros de moarte. Vad cum religia sa a contaminat lumea in care trebuie sa traiesc mult mai rau decat orice combustibil fosil. Si vad cum tot ce este legat de acest zeu a fost gandit special ca sa ne otraveasca viata pe pamant, nu ca s-o faca mai buna. Ca sa ne fie frica, sa suprimam cunoasterea, sa limiteze libertatea si creativitatea si ca sa sarbatorim moartea. Este imbecilizarea sfintita a speciei umane. Si a cere respectul pentru aceasta este o insulta care merita sa fie inapoiata cu dobanzi considerabile.
Religia nu merita nici un respect pentru ca a) nu ofera nici un respect si b)nu ofera nici o dovada. De fapt dovezile nu sunt binevenite pentru ca elimina nevoia credintei, si asta ar fi o risipa a acestei false virtuti! Credinta este una din cele trei false virtuti, celelalte doua sunt "piosenia" si "sfintenia". Mai mult decat o trinitate, sunt trei surori urate. Spre deosebire de vrajitoarele din Macbeth care doar privinesc lumea intr-un cazan, astea trei fac tot ce pot ca sa o transforme intr-un cazan, laudat fie Domnul. Printre multele cadouri de la aceste minunate muze avem conflictul din Orientul Mijlociu, pentru inceput, un cadou care pare nesfarsit. Ca sa nu vorbim de cancerul din centrul sau: Ierusalim, "bijuteria desertului", acea pisatoare celestiala in nisip, din care s-a nascut Ciuma Neagra spirituala din Orientul Mediu si s-a raspandit apoi in toata lumea ca o pestilenta uleioasa contaminand tot ce atinge cu o patina groasa de ingnoranta evlavioasa. Doar ca nu-i spunem ignoranta, ii spunem credinta. Ce cuvintel oribil: credinta, care emana o falsa aura de puritate si virtute, in timp ce sprijina ideile cele mai ingrozitoare pe care le-a vazut planeta. Inchide inimile oamenilor cand ar trebui sa le deschida. Ii face sa fie mandri de lucruri de care ar trebui sa se rusineze, si sa se rusineze de ceea ce ar trebui sa-i faca sa fie mandri.
Cand observam salbaticia violenta din lumea islamica ne dam seama ca nici o actiune "sfanta" nu este prea depravata pentru mintile care se cred indreptatite de credinta. Daca respecti complet spusele acestui dumnezeu depravat vei ajunge la fel ca el, un monstru lipsit de inima, si te vei simti bine ca esti asa. Chiar si in lumea occidentala, nu exista nimic prea josnic ca sa nu poata fi indreptatit prin credinta. Nu uitati ca credinta este cea care i-a privat pe homosexualii din California de drepturile civile fundamentale in aceeasi zi in care SUA alegea un presedinte negru. Credinta este ceea ce i-a convins pe crestinii negri ca trebuie sa-i trimita pe gays "in spatele autobuzului". Toate astea ar fi ingrozitoare prin ele insele, dar datorita creditului gratuit de care se bucura intotdeauna falsa virtute a credintei, religia este acum complet descontrolata. Mainile ei au insfacat deja beregata ONU-lui si o presioneaza pentru adoptarea unei legi mondiale impotriva "blasfemiei" ca sa-i protejeze pe oameni de ceea ce le-ar putea scoate mintile marginite din Epoca de Piatra. Conceptul insusi de blasfemie este o exemplificare perfecta a imaturitatii lase a mintilor religioase si lipsei de continut a religiei in sine. Daca religia ar contine vreun adevar, ar rezista insultelor, ridiculizarii si chiar profanarilor fara sa-si piarda catusi de putin din valabilitate. Adevarul sau ar straluci in pofida atacurilor reducand la rusinoasa tacere pe cei care o maltrateaza. Dar lucrurile nu stau asa. Religia este iritabila, intoleranta, ultradefensiva, tocmai pentru ca este fragila si faramicioasa. Are taria bezelei. Este doar suprafata, fara consistenta. A avut mii de ani la dispozitie ca sa-si dovedeasca afirmatiile, si nu a fost capabila sa produca decat sofisme, violenta si o morala incalcita care l-ar rusina si pe un sarpe cu clopotei. Si oricat de abundenta ar fi vorbaria goala a clerului, nu va putea sa ascunda purul si simplul fapt ca nu au nimic de spus. Singurul adevar despre religie este ca-i falsa. Pretentia sa de cunoastere superioara este rizibila. Nici macar nu se poate lauda cu vreo cunoastere inferioara. Niciuna din afirmatiile lor ridicole despre realitate nu are nici cea mai mica sansa sa reziste in fata unei instante si este timpul sa incetam sa mai consideram ca ar putea s-o aiba.
Este tot ce spunem si tot ce pretindem. Iar cine considera ca este prea agresiv, stie unde poate sa se duca. Iar daca nu stie, n-am nimic impotriva sa-i spun. Pace. Idei nebunesti , vremuri nebune.
Traducere: Oenoanda
2 comments:
bashar sez:
Splendid!
Touche!
Bravo Pat COndell!