•15:26
John Morris semneaza un articol despre Henri Cartier-Bresson, in Vanity Fair.
"Mai mult de o jumătate de secol în urmă, Muzeul de Arta Moderna din New York organiza o expozitie de fotografie "postumă" a fotografului francez pe atunci putin cunoscut, Henri Cartier-Bresson. Principalii administratori de arta fotografica de la MoMA, Beaumont şi Nancy Newhall, credeau ca prietenul lor murise în al doilea război mondial. S-a dovedit insa ca Henri Cartier-Bresson era viu, de fapt atat de viu incat urma sa devina cel mai influent fotograf al secolului 20. Şi cu MoMa ca lider, va influenta se pare si secolul 21. Pe 11 aprilie se deschide expozitia " Henri Cartier-Bresson: Secolul Modern”.
In tinerete, Cartier-Bresson nu-si dorise sa fie fotograf, ci pictor – pe vremea aceea fotografii nu erau considerati artisti. Dupa ce a achizitionat un Leica in 1931, HCB a plecat sa vada lumea. Acest lucru ia dat posibilitatea de a realiza un fel de studiu antropologic vizual in imagini atent compuse.
L-am întâlnit prima oară pe Henri la Hotelul Scribe din Paris într-o dimineaţă la începutul lunii septembrie 1944. Nemtii tocmai parasisera orasul. Eu tocmai sosisem de la Londra, unde aveam de editat pentru revista Life, fotografiile debarcarii zilei-D ale lui Robert Capa. Nu mai fusesem niciodata la Paris de unde aveam sa conduc biroul revistei Life. Capa s-a indurat de mine: "Am un prieten care te va ajuta. Vorbeşte limba engleză şi se descurca bine”. Un tanar astepta la uşa hotelului, lângă bicicleta sa. Am plecat impreuna.
Opt ani mai târziu, un mesager de la Simon & Schuster mi-a lăsat o carte mare la biroul din Rockefeller Center. Coperta, un desen de Henri Matisse, ascundea conţinutul: o carte de 126 de fotografii de HCB. Titlul era “Momentul decisiv” doua cuvinte care vor inspira o intreaga generaţie de fotoreporteri.
În anii ‘70, HCB a revenit la dragostea lui pentru desen. Desi spunea ca terminase cu fotografia, avea întotdeauna un aparat de fotografiat la indemana. Ani mai tarziu i-am scris lui Henri o carte postala: "Dacă nu eşti atent vei ramane in istorie ca pictor, nu ca fotograf." Raspunsul sau manuscris, spunea: "Sunt doar bun la toate. "
Irène si Frédéric Joliot-Curie, Paris, 1945.
New York City, 1946
Hyères, France, 1932
Picioarele Martinei
Henri Matisse, Vence, France, 1944
"Mai mult de o jumătate de secol în urmă, Muzeul de Arta Moderna din New York organiza o expozitie de fotografie "postumă" a fotografului francez pe atunci putin cunoscut, Henri Cartier-Bresson. Principalii administratori de arta fotografica de la MoMA, Beaumont şi Nancy Newhall, credeau ca prietenul lor murise în al doilea război mondial. S-a dovedit insa ca Henri Cartier-Bresson era viu, de fapt atat de viu incat urma sa devina cel mai influent fotograf al secolului 20. Şi cu MoMa ca lider, va influenta se pare si secolul 21. Pe 11 aprilie se deschide expozitia " Henri Cartier-Bresson: Secolul Modern”.
In tinerete, Cartier-Bresson nu-si dorise sa fie fotograf, ci pictor – pe vremea aceea fotografii nu erau considerati artisti. Dupa ce a achizitionat un Leica in 1931, HCB a plecat sa vada lumea. Acest lucru ia dat posibilitatea de a realiza un fel de studiu antropologic vizual in imagini atent compuse.
L-am întâlnit prima oară pe Henri la Hotelul Scribe din Paris într-o dimineaţă la începutul lunii septembrie 1944. Nemtii tocmai parasisera orasul. Eu tocmai sosisem de la Londra, unde aveam de editat pentru revista Life, fotografiile debarcarii zilei-D ale lui Robert Capa. Nu mai fusesem niciodata la Paris de unde aveam sa conduc biroul revistei Life. Capa s-a indurat de mine: "Am un prieten care te va ajuta. Vorbeşte limba engleză şi se descurca bine”. Un tanar astepta la uşa hotelului, lângă bicicleta sa. Am plecat impreuna.
Opt ani mai târziu, un mesager de la Simon & Schuster mi-a lăsat o carte mare la biroul din Rockefeller Center. Coperta, un desen de Henri Matisse, ascundea conţinutul: o carte de 126 de fotografii de HCB. Titlul era “Momentul decisiv” doua cuvinte care vor inspira o intreaga generaţie de fotoreporteri.
În anii ‘70, HCB a revenit la dragostea lui pentru desen. Desi spunea ca terminase cu fotografia, avea întotdeauna un aparat de fotografiat la indemana. Ani mai tarziu i-am scris lui Henri o carte postala: "Dacă nu eşti atent vei ramane in istorie ca pictor, nu ca fotograf." Raspunsul sau manuscris, spunea: "Sunt doar bun la toate. "
Irène si Frédéric Joliot-Curie, Paris, 1945.
New York City, 1946
Hyères, France, 1932
Picioarele Martinei
Henri Matisse, Vence, France, 1944
0 comments: