Author: Oenoanda
•16:07

Calitatea unui model educativ se masoara prin capacitatea sa de a forma o societate cu un nivel decent de cultura, gandire critica si stima pentru cunoastere. Educatia este cel mai bun vaccin impotriva pseudostiintei, a gandirii magice, ineptiei si coruptiei. In acest sens cel mai bun exemplu este modelul finlandez.

Cu 40 de ani in urma educatia a devenit in Finlanda principalul camp de bataie pentru care s-a alocat un procent important din PIB (6% pe langa cel alocat cercetarii). Cu alte cuvinte, finlandezii au decis ceea ce nu au facut multe alte tari – sa acorde educatiei o prioritate absoluta. Incepand cu anii 1960 autoritatile politice au vazut educatia ca fiind cheia pentru supravietuire si prosperitate intr-o lume din ce in ce mai competitiva. Pe parcusul ultimelor 4 decenii toate guvernele au avut ca obiectiv cresterea economica , educatia fiind motorul principal (studiile arata ca educatia justifica 25% din cresterea economica a Finlandei). Ei considera ca “investitiile in oameni sunt cele mai bune investitii” iar asta presupune stimularea investitiei in educatie si cercetare. Tarja Halonen, presedinta Finlandei, spunea:

Orice persoana trebuie sa primeasca educatia necesara pentru a se forma pe masura capacitatii sale. Nu este suficient ca o societate sa aiba o elita de persoane capabile. Toata populatia trebuie sa aiba posibilitatea de a se forma pe parcursul intregii sale vieti. “

Finlandezii au un sistem educativ excelent. Scoli frumoase, cadre didactice formate in universitati de prestigiu, manuale bine scrise si atractive. Profesorii sunt respectati pentru pregatirea lor excelenta si pentru ca trec prin procese de selectie extrem de riguroase – numai 10% din 5000 de solicitanti sunt acceptati anual in facultatile de educatie finlandeze. Fiind foarte competenti profesorii au un grad considerabil de independenta in clasa si pot aplica metodele pedagogice pe care le considera adecvate. Sunt motivati si deschisi pentru idei noi, dornici sa se implice in proiectele de dezvoltare scolara.


Rezultateale acestei politici sunt evidente: Finlanda o tara cu numai 5 milioane de locuitori si practic fara resurse naturale, acoperita de zapada si gheata mai tot anul, este azi o societate civilizata si dezvoltata care investeste in cercetare si dezvoltare mai mult ca Marea Britanie si SUA, lider in biotehnologie si telecomunicatii.

Care este diferenta intre un popor educat si unul needucat? Un popor educat are criterii pentru a-si alege conducatori onesti si competenti (si pentru ca acestia exista), nu permite coruptia nici incompetenta, stie sa identifice demagogia. Poporul needucat este prizonierul demagogiei, a iluziilor, incompetentei si coruptiei. Va fi mereu manipulat de lideri setosi de putere lipsiti de scrupule care folosesc puterea in propriul lor interes. Isi va risipi resursele traind de cele mai multe ori la un nivel economic sub potentialul uman si al resurselor naturale.
This entry was posted on 16:07 and is filed under , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

3 comments:

On 17 aprilie 2010 la 20:18 , Pro atitudine spunea...

S-a vorbit în ultimul timp mult de educaţie şi de "tâmpiţii" pe care aceasta îi produce, însă doar tangenţial despre valori, ca aspecte fundamentale ale educaţiei. Nici un sistem educativ nu formează subiecţi educaţi pentru lumea prezentă şi, cu atât mai puţin pentru lumea trecută, ci, întotdeauna pentru lumea viitoare. Însă, pentru ca aceasta să fie modelată trebuie să fie înţeleasă de oameni, nu de roboţi.

Se pare însă că există şi excepţii...Conform studiilor de "înaltă ţinută profesională", noi avem nevoie doar de oameni ai muncii. Nu de gânditori. De tinichigii, nu de filosofi. De cizmari, nu de cercetători. După cât se pare, creierul nu mai constituie un "obiect" necesar vieţii. Chiar aşa, de ce să îl mai păstrăm? Poate îl lăsăm la garderobă! Unii deja au renunţat la el...

 
On 16 iulie 2012 la 13:19 , Dan Mihu spunea...

Frumos. Idealist. Totuşi, nu rezolvă o problemă esenţială: sistemul de învăţământ obligatoriu ar trebui să reprezinte obligaţia statului de a asigura accesul gratuit la educaţie şi nu obligaţia elevilor de a participa la acesta.
Altfel, elevii obligaţi să vină la şcoală strică o atmosferă dedicată studiului prin acte de indisciplină şi violenţă. În plus ei trag în jos performanţa tuturor, într-un sistem în care copiii sunt grupaţi în clase şi forţaţi să evolueze în grup, după o programă prestabilită..

 
On 16 iulie 2012 la 22:30 , Oenoanda spunea...

Si eu cred ca invatamantul nu trebuie sa fie obligatoriu. In general sunt de acord cu ce a scris Rothbard si se poate citi aici: http://mises.org/daily/2226