Teistii sustin ca morala este data de Dumnezeu, cu alte cuvinte, ceva este bun/rau din punct de vedere moral numai si numai pentru ca Dumnezeu spune ca este asa. Un mod de a gandi (mai bine zis un cliseu) foarte frecvent repetat de teisti, impreuna cu corolarul sau - cei care nu cred in Dumnezeu (ateii) nu pot fi morali.

Afirmatia teista se poate interpreta in sensul ca Dumnezeu stipuleaza ce este bun/rau prin porunci divine. O actiune este buna/rea numai pe baza faptului ca el a prescris ce trebuie sa facem si ce nu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat morala in mod arbitrar. Aceasta are o serie de consecinte importante. Una este ca Dumnezeu ar fi putut la fel de bine sa aleaga de exemplu tortura ca buna si cinstea ca fiind rea. OK, teistii argumenteaza aici ca asa ceva ar fi imposibil pentru ca Dumnezeu este prin definitie perfect din punct de vedere moral si nu poate sa aleaga raul nici sa condamne binele. Dar asta inseamna ca independent de alegerea sa tortura e rea si ca urmare o fiinta perfecta moral nu o va accepta; adica morala exista intr-un fel independent de Dumnezeu. Pe de alta parte, daca inainte de alegerea sa tortura este neutra moral, pe ce motiv afirma teistii ca e imposibil sa aleaga tortura ca buna? Si apoi, cum poate fi ceva imposibil pentru o fiinta omnipotenta?

Dumnezeu este, spun teistii, perfect din punct de vedere moral. Dar daca moralitatea este definita in termenii alegerii divine arbitrare, a spune ca Dumnezeu este perfect se reduce la o simpla tautologie – la a spune ca Dumnezeu alege ceea ce el alege, teistii ramanand fara un motiv pentru a-l slavi pe Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu a inventat o serie de reguli nu justifica ca trebuie sa le consideram ca moralitate.

Rationamentul de mai sus are la baza dilema lui Eutiphro, dupa numele dialogurilor lui Platon in care apare. Dilema porneste de la intrebarea: Iubesc zeii binele pentru ca sunt buni sau binele e bine pentru ca il iubesc zeii? Raspunzand afirmativ la prima parte a intrebarii acceptam ca exista o sursa morala independenta de preferintele zeilor (si deci ateii ca si teistii pot fi morali independent de credinta in zei, asa cum se constata de altfel in viata de zi cu zi); daca raspundem afirmativ la a doua parte, atunci acceptam ca ceea ce este moral prin decizie divina ar fi putut sa fie imoral si invers; alegerea lor fiind arbitrara nu avem niciun motiv sa-i slavim pentru presupusa lor "perfectiune" morala. Cel mult am asculta de frica lor.

Concluzia este ca nu exista nicio justificare rationala a moralitatii in termeni divini. Teistii nu au niciun motiv sa afirme ca ateii nu pot fi cel putin la fel de morali.