Philosophy is a battle against the bewitchment of our intelligence by means of language. — Ludwig Wittgenstein

Ludwig Wittgenstein (1889-1951) a fost unul din filozofii cei mai influenti ai secolului 20 si dupa parerea mea unul dintre cei mai remarcabili indivizi ai speciei. S-a nascut in Viena intr-o familie extrem de instarita a imperiului Austro-Ungar. Tatal lui detinea practic toata industria de fier si otel din Austria. Influentat de tatal sau, a studiat inginerie, mai intai in Berlin si apoi in Manchester. Mai tarziu, framantat de intrebari filozofice, ajungea la Cambridge (1911) ca sa studieze cu Bertrand Russell. Devine rapid favoritul acestuia, “alesul” lui Russell pentru a gasi solutii problemelor nerezolvate ale filozofiei logicii. In 1913 pleaca din Cambridge izolandu-se in Norvegia in speranta ca singuratatea il va ajuta sa se concentreze. Dupa un an de meditatie asupra problemelor logicii, se intoarce la Viena cand incepe primul razboi mondial.

Se inroleaza voluntar in armata austriaca iar spre sfarsitul razboiului este luat prizonier de italieni. Intre timp scrisese pe front Tractatus Logico-Philosophicus, care va fi publicat abia in 1921 (dupa ce fusese respins repetat de diferite edituri probabil pentru ca nicio minte nu era pregatita sa-l inteleaga). Crezand ca in aceasta lucrare rezolvase toate problemele filozofice, renunta la filozofie si devine invatator de scoala rurala. Decide sa traiasca numai din banii pe care ii castiga prin propriile forte si renunta la averea colosala mostenita de la tatal sau. Dupa o scurta perioada ca invatator (deasemeni infructuoasa si mizerabila), in 1926 se face arhitect pentru scurt timp fiind implicat in proiectarea si constructia unei case pentru sora lui Gretl. Aceasta casa inca exista in Kundmanngasse si este un monument de austeritate, caracterizat fiind de rigoare, claritate si precizie (era un admirator al lui Adolf Loos, arhitectul modernist vienez).

In 1929 revine la Cambridge pentru a-si relua activitatea in filozofie, convins de data asta ca Tractatus nu ofera de fapt solutia la toate problemele filozofiei. Din 1929 pana la moartea sa in 1951, Wittgenstein imagineaza o noua metoda de a face filozofie, fara precedent in istoria gandirii. Un mod de a aborda filozofia in care incearca sa ramana fidel ideii din Tractatus ca filozofia nu poate fi o stiinta sau ceva care seamana cu stiinta. Filozofia, spune Wittgenstein, nu este un corp doctrinal, ci o activitate – aceea de a clarifica confuziile datorate “vrajii” limbajului. Acest concept este de fapt contributia sa cea mai importanta si mai radicala in filozofie.




2, 3, 4, 5