Locuitorii Amsterdamului stiu sa compenseze timpul mai mult friguros si innorat prin pasiunea pentru culoare. Pietele sunt pline de flori, casele vopsite variat, iar ferestrele lipsite de perdele, deschise pentru privirea trecatorului, lasa sa se intrevada mult din intimitatea olandezilor.

Empatia este in natura noastra, se pare ca ne nastem cu predispozitia de a simti suferinta sau bucuria celorlalti. Este o caracteristica atat de normala incat lipsa ei (atunci cand nu este o caracteristica de grup) sugereaza patologie mintala, pericol. Morala noastra este bazata pe empatie - cum ar putea cineva sa urmeze “regula de aur” fara capacitatea de a se pune in pielea semenilor sai?

Empatia este insa fragila. Pe cat de usor poate fi stimulata in sala de cinema, pe atat de usor poate fi anulata in viata reala. Atunci cand puterea (politica, religioasa, ambele) decide ca e momentul, pune din nou in miscare vechiul si eficientul mecanism de separare, clasificare si degradare a victimelor de la stadiul de persoane la cel de elemente sau unitati nocive, demne de a fi eliminate. Prin dezumanizare, isi pierd conditia de oameni. Nazistii te invatau ca evreii nu erau oameni, ci sub-oameni, untermensch. Lucruri similare propavaduiesc si azi islamistii si alti suprematisti religiosi si rasiali. Astfel uciderea lor nu e o crima ci ceva necesar si laudabil. Dezumanizarea ca instrument al puterii politico-religioase a fost indreptata de-a lungul istoriei asupra multor grupuri etnice, religioase sau minoritati. Orwell a descris in detaliu in 1984 relatiile intre procesele de dezumanizare, stat autoritar si putere. Dar nicaieri nu am gasit o descriere atat de miscatoare a dezumanizarii ca in scrierile lui Vasili Grossman.

In Totul curge, ultimul sau roman, descrie procesul numit “deculacizare” sau de distrugere a culacilor (chiaburilor), adica a celor mai activi, organizati si chibzuiti dintre tarani. Chiaburii reprezentau 5% din agricultori si realizau 20% din totalul productiei de cereale a tarii. “Deculacizarea” insemna transpunerea in practica a “genialului plan cooperatist a lui V.I. Lenin” care observase ca “atata timp cat vom trai intr-o tara cu mici gospodarii taranesti, in Rusia va exista o baza economica mai trainica pentru capitalism decat pentru comunism”. La 27 decembrie 1929, Stalin a decretat "lichidarea culacilor ca clasa sociala". Aşa cum naziştii doreau o Germanie judenrein, Stalin dorea o URSS kulakenrein, purificata de orice culac. Aplicarea genialelor idei leniniste de catre stalinisti a reprezentat un masacru unic in istorie. Pe plan economic a avut ca rezultat degradarea Rusiei de la statutul de mare exportator de grane la situatia de mare importator.

Nu, nu era foamete in timpul deculacizarii. Doar in anumite zone. Foamea a venit in 1932, doi ani dupa deculacizare...Deculacizarea a inceput in 1929, la sfarsitul anului, dar virajul definitiv s-a produs intre februarie si martie 1930.
Imi aduc bine aminte: inainte de arest, le aplicau un impozit. Il plateau. Prima data aveau cu ce: a doua oara, cine putea vindea ca sa plateasca. Credeau ca daca plateau, Statul se va indura. Unii isi sacrificau vitele, distilau vodka din grane, si beau , mancau, pentru ca in orice caz, spuneau, viata pentru ei se terminase.

Poate ca lucrurile au fost diferite in alte regiuni, dar la noi a fost asa: Au inceput sa aresteze capetele de familie. Ii arestau mai ales pe cei care la ordinele lui Denikin prestasera servicii in unitatile cosace. Numai cei de la Directia Politica Statala (DPS) arestau, activistii nu participau. Pe primii arestati i-au impuscat in masa, niciunul nu a ramas in viata. Pe cei arestati la sfarsitul lui decembrie i-au tinut in inchisori 2-3 luni, apoi i-au deportat in “zone de reaşezare” pentru culaci. Cand arestau “capul”, lasau in pace restul familiei, doar faceau inventarul bunurilor, care acum nu le mai apartineau: le erau lasate doar in pastrare.
Directia regionala stabilea planul cu numarul de culaci care trebuiau sa fie eliminati in fiecare district, districtele imparteau cifra intre diferitele soviete rurale, iar sovietele confectionau listele. Pe baza listelor, arestau. Dar cine facea listele? O troika. Trei persoane de reputatie dubioasa decideau cine trebuia sa traiasca si cine sa moara. Multe intrau in joc: desigur mita, vechi neintelegeri. Saracii erau mereu acuzati de a fi culaci in timp ce bogatii isi cumparau libertatea...

Odata arestati capii de familie, la inceputul lui 1930 au trecut la arestarea familiilor. Pentru asta nu era suficient cu cei de la DPS, au fost mobilizati activistii, oameni ca noi, pe care toti ii cunosteam. Acestora li se “invartise” capul: ca niste ametiti, victime ale unei vrajitorii, amenintau cu varful armei, le strigau copiilor culacilor “lipitori”, ii chemau “bestii”, iar lipitorile ii priveau albi ca varul, le statea sangele in vine de groaza. Ochii activistilor erau sticlosi, ca ochii de pisica. Da, majoritatea erau de-ai nostrii. Adevarata vrajitorie. Asa se convingeau ca nu puteau atinge nimic: nici vorba sa stea la masa unui parazit, chiar si copiii culacilor le parau abominabili, iar fetitele erau mai rau ca paduchii. Ii priveau pe acei tarani ca si cum ar fi fost vite, porci: pentru ei tot ce era legat de culaci era respingator: nu aveau personalitate, nici suflet, puţeau, erau toti sifilitici, si – cel mai important – erau dusmai ai poporului care exploatau munca altora...dar daca-i priveai atent pe acei actvisti vedeai ca erau oameni obisnuiti, ca toti ceilalti: multi dintre ei erau niste mucosi si nu lipseau canaliile.

Acele cuvinte incepusera sa ma afecteze si pe mine, atat de tanara. La adunari si cursuri de instructie speciala ne vorbeau de culaci. La radio, cinema, scriitorii si insusi Stalin repetau acelasi lucru: culacii erau paraziti, ardeau granele, omorau copiii. Declarau deschis: furia maselor trebuia ațâțata asupra lor, blestematii trebuiau distrusi ca clasa...

Si eu am inceput sa cad prada vrajii, eram tot mai convinsa ca toate nenorocirile veneau de la culaci si ca eliminarea lor completa ar fi adus vremuri fericite pentru tarani. Nu meritau nici un fel de mila, nu erau fiinte umane nici macar nu se stia carei rase ii apartineau. Asa ca m-am facut activista. Printre activisti erau tot felul de oameni: cei care-i urau pe paraziti si erau de partea taranilor saraci, cei care profitau de situatie ca sa faca afaceri. Dar cei mai multi erau cei care executau ordine: tipi care si-ar fi omorat proprii parinti ca sa indeplineasca instructiunile. Cei mai abjecti nu erau cei care credeau ca eliminarea culacilor ar fi condus la o viata fericita – bestiile feroce nu sunt cele mai ingrozitoare – ci cei care faceau afaceri varsand sange, cei care vorbeau de constiinta in gura mare in timp ce faceau socoteli si pradau. Distrugeau vieti din interes, pentru fleacuri, pentru o pereche de ghete. Sa distrugi viata cuiva era atat de usor, scrie impotriva lui fara sa semnezi macar, scrie ca are oameni care lucreaza pentru el, are trei vaci si un culac. Eu vedeam toate astea si ma tulburau desigur, dar in fond nu sufeream: m-ar fi deranjat desigur daca in kolhoz nu sacrificau vitele dupa reguli, dar asta nu-mi producea insomnie.

... chiar nu-ti amintesti ce mi-ai raspuns? Eu n-am sa uit niciodata vorbele tale. Te intrebasem cum au putut nemtii sa omoare copii evrei in camerele de gaz. Cum puteau trai cu asta? Si tu mi-ai spus: “Pedeapsa calaului e asta: nu-si considera victima umana si el insusi inceteaza sa mai fie om; omoara omul din el, se transforma in propriul sau calau; dar oricat ai distruge victima ea continua sa fie o fiinta umana pentru toata eternitatea” Iti amintesti?

Acum inteleg de ce m-am dus sa lucrez ca bucatareasa. Nu mai vroiam sa fiu presedinta de kolhoz. Dar ti-am mai spus asta.

Acum, cand imi amintesc deculacizarea, vad totul diferit. Vraja a disparut si acum vad fiintele umane. De ce m-am insensibilizat in asa masura? Cat au suferit oamenii aia, cum s-au purtat cu ei! Dar atunci spuneam: nu sunt oameni, sunt culaci. Si-mi amintesc, si ma gandesc, cine a inventat acest cuvant: culac? Lenin? Cat au suferit. Ca sa-i omori era nevoie sa declari: culacii nu sunt oameni. Da, la fel ca nemtii care spuneau ca evreii nu sunt oameni. La fel au spus Lenin si Stalin: culacii nu sunt oameni. Dar ce minciuna! Oameni! Erau toti oameni! Abia acum am inceput sa inteleg: erau toti oameni!

Asa ca in 1930 au inceput deculacizarea familiilor. Furia cea mai mare s-a dezlantuit in februarie – martie. Ne indemnau sa nu ramana niciun culac in district pana la vremea semanatului asa incat viata sa poata lua o noua directie. Noi spuneam: “o sa fie prima primavara kolhoziana”.

Activistii s-au ocupat sa-i expulzeze...Din satul nostru i-au obligat sa plece pe jos. Si-au luat cu ei doar lucruri de dormit, ceva haine. Era atata noroi ca le smulgea ghetele din picioare. Mergeau in sir intorcandu-se sa-si mai vada odata casa, inca simtind in corp caldura sobelor. Cum sufereau! In casele alea se nascusera, in ele isi maritasera fetele. Ii obligasera sa plece in graba, lasand soba aprinsa, cu ciorba pe foc si laptele neterminat pe masa. Cosurile inca fumegau. Femeile plangeau dar le era frica sa se caiasca cu voce tare. Iar noua nu ne pasa. Aveam un singur lucru in cap: sa fim activisti. Ii hartuiam ca pe o turma de gaste...

Intre timp in centrul districtului inchisorile erau pline. Da, si ce fel de inchisoare este cea din centrul districtului? O cusca. Plina de lume: din fiecare sat venea o coloana. Cinematograful, teatrul, cluburile, totul era ocupat de detinuti. Dar ii tineau putin. Ii impingeau spre gara unde ii asteptau vagoane goale de tren de marfa. Ii impingeau ca pe niste asasini: batrani, femei cu copii, fara taţi – pe ei ii luasera in iarna. Si lumea susotea: “ii dau afara pe culaci”, de parca erau lupi. Si unii strigau: “blestematilor”, iar ei ramaneau incremeniti, nu plangeau...

Ii transportau in vagoane de marfa inchise...bolnavii mureau, nu ajungeau la destinatie. Escorta era militara. Nu erau rai, doar ii considerau vite...
Credeam ca nu exista sorta mai rea ca a culacilor. Cat de tare greseam! ...Acum venea pedeapsa foametei...

Ce se intamplase? Dupa deculacizare, suprafata de pamant cultivata scazuse in mod considerabil y randamentul scazuse. Dar raporturile spuneau ca fara culaci viata noastra inflorise brusc... Aparent totul era in ordine: Moscova stabilea cote de productie pe regiuni, reginile, pe districte. In satul nostru se stabilise o cota pe care nu am fi putut s-o indeplinim nici in 10 ani. In sovietul rural chiar si cei care nu beau incepusera sa bea ca sa-si potoleasca frica. Se vedea ca Moscova avea toate sperantele in Ucraina. Si impotriva Ucrainei se dezlantuia mai tarziu ura, discursul bine cunoscut: nu ai indeplinit planul, esti un culac ascuns...trantori. Culacii au fost eliminati dar spirtul lor, nu. Mintea ucrainienilor inca mai era dominata de proprietatea privata.

Cine a semnat ordinul de asasinat in masa? Stalin? Un asa ordin nu se daduse niciodata in Rusia...un ordin care spunea: omorati de foame taranii din Ucraina, Don, Kuban, omorati-i pe ei si pe fii lor...

Din toamna lumea incepuse sa se alimenteze cu cartofi, dar in curand s-au terminat. De Craciun incepusera sa sacrifice vitele. Dar erau doar piele si os. Gainile fusesera omorate deja, desigur. Carnea s-a terminat repede, nu mai era picatura de lapte, in tot satul nu gaseai un ou. Si ce era si mai rau, nu era paine. In sat confiscasera toate granele. Nu era nici samanta de plantat in primavara: confiscasera pana si ultimul bob de rezerva...In familiile mai numeroase nu mai ramasese nimic de mancare.
Groaza ii incoltise. Mamele isi priveau copiii si incepeau sa strige de frica. Tipau ca si cum le-ar fi intrat un sarpe in casa. Sarpele era moartea, foamea. Ce sa faca? Taranii nu se gandeau la altceva decat la mancare... Copiii incepeau sa planga in case inca de dimineata. Cer paine. Si mamele, ce le pot da? Zapada? Nimeni nu-i ajuta. De la Partid primesc un singur raspuns: “Trebuia sa fi muncit, nu sa stea cu bratele incrucisate” sau “Cautati in casa, in sat, ati ascuns grane pentru trei ani”.
In iarna inca nu se putea vorbi de foamete adevarata. Erau slabiti, sigur, burtile le erau pline de coji de cartof dar inca nu erau umflati. Au inceput sa scoata de sub zapada ghinde, le uscau si faceau faina. Cu ea faceau paine, sau mai exact biscuiti. Erau mai negri ca painea de secara. Curand s-au terminat si ghindele, padurea de stejari era mica si trei sate s-au dus sa le culeaga acolo. De la oras venise un delegat al Partidului care a zis: “Uite-i pe parazitii astia! In loc sa munceasca dezgroapa ghinde cu mainile goale”...

Cand incepuse sa se topeasca zapada, satul era ingropat pana la gat in foamete. Copiii tipa, nu mai dorm, cer paine toata noaptea. Lumea are feţele pamantii, ochii tulburi, de betiv. Merg ca somnambulii incercand pamantul cu picioarele, se tin de pereti. Incep sa mearga mai putin, sa stea mai mult intinsi. Si au tot timpul impresia ca aud fluieratul unui tren: e Stalin care trimite faina sa salveze copiii...
Pe atunci nu mai ramasesera pisici nici caini, ii omorasera. Si asta ca nu era usor sa-i prinzi, animalelor le era frica de oameni, a caror ochi devenisera salbatici. Lumea ii gatea, dar erau numai piele si tendoane uscate. Din capete faceau gelatina.
Zapada se topise deja cand lumea a inceput sa se umfle. Era edemul foamei: feţe umflate, picioare ca pernele, apa in burta, urinau tot timpul pe ei, nu aveau timp sa iasa sa faca afara. Iar copiii: capete grele, gaturi subtiri de barza, schelete infasurate in piele. Duceau tot la gura: prindeau soareci, sobolani, vipere, randunici, furnici, rame...

Inainte sa-si piarda toata puterea, traversau campul pe jos pana la calea ferata, nu la gara, acolo erau paznici care nu-i lasau sa se apropie, ci direct la calea ferata. Si cand trecea expresul Kiev-Odesa se aruncau in genunchi si tipau: “Paine! Paine!” Uneori pasagerii le aruncau bucati de paine, resturi... Dar mai tarziu s-a dat un ordin: cand trenul trecea in zonele foametei, paznicii trebuiau sa inchida ferestrele si sa traga perdelele. Pasagerii nu aveau voie sa se apropie de fereastra. In rest, taranii nu mai aveau forta sa ajunga la calea ferata, nici macar sa se tarasca afara din casa...

(Totul curge. Vasili Grossman)

Brazilian Pygmy Gecko cu David Attenborough

Plante carnivore - Venus fly trap cu David Attenborough

Mi-e simpatic Dan Aykroyd, si vazand publicitatea "virala" pe care si-a facut-o in 2009 la vodka pe care o vinde in cranii de sticla nu pot sa nu ma intreb daca in spatele seriozitatii cu care vorbeste de "lumea invizibila", "spiritul pur" si alte tampenii paranormale nu se ascunde de fapt o gluma. Din pacate, se pare ca nu.


Crystal Head Vodka

:)

Daca este adevarata stirea aparuta in The New York Times, in Corea de Nord Ministrul Finantelor din Partidul Muncitoresc, Park Nam-gi, a fost impuscat pentru ca a esuat in reforma sa monetara care a generat inflatie si alte conflicte economice. Se pare ca Park a fost impuscat in Pyongyang sub acuzatia de a fi “adus economia tarii la ruina in mod planificat”. Destul de ciudat daca tinem cont de faptul ca exact asta face in general comunismul. Cetatenii nu-l cred vinovat pe Park de acuzatia adusa si-l considera o victima politica. Ziaristii din Corea de Sud sustin ca Park fusese “concediat” in februarie dupa ce preturile in Corea de Nord crescusera imens impotriva dorintei regimului de a le stabiliza si de a eradica piata “la negru”.

N-ar fi surprinzator sa fie asa, in 1997 Corea de Nord il executase public pe secretarul Partidului Muncitoresc insarcinat cu Agricultura, Seo Kwan-hee, sub acuzatia de spionaj, dupa nemultumirea generala produsa de foametea comunista.

The Vice Guide to Norh Korea este un documentar socant. Desi pare filmat in URSS pe vremea lui Stalin, reporterii s-au infiltrat si au filmat pe ascuns in 2009. Cu riscul vietii.



12 parti

Iată câteva întrebări care m-au bântuit ani de zile. Cât de mulţi predicatori cred cu adevarat ceea ce spun de la amvon? Ştim că în fiecare an unii clerici abandonează, incapabili de a-si mai face datoria cu convingere. Aceasta nu poate fi niciodata o decizie luata cu usurinta, si multi dintre ei au continuat ani de zile in functie inainte de a da marele pas. Sunt ei varful icebergului? Separa aceasta profunda ipocrizie multi pastori de turma lor? Cum este sa fii un predicator ne-credincios? Cum se impaca scepticismul lor privat cu obligatiile pozitiei pe care o detin?

Cu câţiva ani în urmă, am inceput sa caut răspunsuri în colaborare cu Linda LaScola, lucrătoare sociala cu multi ani de experienţă în calitate de cercetător calitativ. I-am spus despre interviurile pe care le-am facut unor oameni profund religiosi in timp ce scriam cartea mea “Breaking the Spell" (2006), si despre surprinderea mea ca mulţi dintre ei erau dornici să-mi spună, în mod confidenţial, ca nu credeau un cuvant din doctrinele credintei careia isi daruisera viata. Era acest lucru adevarat si despre clericul hirotonit? Cu ajutorul meu si al unei reţele de consilieri, LaScola a identificat o serie de indivizi curajosi, toti pastori protestanti cu congregaţii, pe care i-a intervievat în profunzime, şi desigur, confidential.

Preachers who are not Believers - Daniel Dennett, Linda LaScola


Just watch. This is news that will provoke protests and complaints and lots of excuses. I hope it also encourages more ministers to come out of the closet and face reality, instead of making it their profession to obscure the truth. (PZ. Mayers in Pharyngula)

Non-believing clergy: Now what shall we do?

Intr-un articol aparut in The Guardian, Lewis Wolpert vorbeste despre o carte in care autorul acuza industria farmaceutica de manipulare in privinta depresiei si a medicamentelor antidepresive:

"Gary Greenberg este un psihoterapeut care a participat la studiul clinic al unui antidepresiv, intr-un moment in care era uşor deprimat. Fusese diagnosticat cu depresie severa, s-a facut bine şi a constatat că pastila lui era un placebo. Acum a publicat o carte care conţine un atac major impotriva antidepresivelor, şi invinovateste companiile de medicamente pentru publicitatea falsă in privinta efectelor lor pozitive. Este de asemenea foarte critic in privinta conceptului de depresie în sine.

Are dreptate ca multe studii clinice aleatoare nu au reuşit să demonstreze eficacitatea antidepresivelor - in comparatie cu un placebo - în tratarea depresiei. Cu toate acestea, ignoră dovezile in favoarea faptului ca acestea ajuta in depresia severă. El acuză industria farmaceutica ca acopera numeroase efecte secundare cum efectul lor asupra performantei sexuale. În plus, afirma că industria a susţinut cu succes o campanie pentru a-i convinge pe medici şi pe public in general ca suferă în număr foarte mare de o boală numită depresie când, de fapt, e mai probabil sa nu fie asa. Numai cineva care nu a fost grav deprimat ar putea accepta asa ceva. El sugerează că cei care beneficiază de antidepresivele care ridica nivelul serotoninei ar putea fi considrati de fapt ca sufera de deficit de Prozac. Teza sa principală pare sa fie că depresia nu este o boală."

Functioneaza antidepresivele? In ultima vreme apar din ce in ce mai multe critici la adresa producatorilor de antidepresive care sustin ca in realitate acestea nu sunt mai eficiente decat un placebo.

Pe 20 Februarie 1835 in jurul orei 11:00 un cutremur de 8,2 zguduia Chile. Durata sa a fost de aproape 2 minute si in numai 6 secunde distrugea cea mai mare parte a orasului Concepcion inclusiv Catedrala. Darwin se afla in acel moment pe tarm aproape de Valdivia la 200 de mile mai la sud de Concepcion. Astfel consemna in jurnalul sau:

“Eram pe tarm si ma intinsesem sa ma odihnesc. (Cutremurul) a venit brusc si a durat doua minute (dar mi s-a parut mult mai mult). Ne-a zguduit foarte puternic; atat mie cat si servitorului meu ni s-a parut ca miscarea ondulatorie venea dinspre Est. Nu era greu sa te tii pe picioare dar miscarea m-a ametit. ..Un cutremur ca acesta distruge deodata cele mai vechi asociatii; lumea, emblema a tot ceea ce este solid...

Darwin ajungea pe 4 martie la Concepcion unde constata efectele cutremurului. Dincolo de devastare, descopera un spectacol fascinant pentru ochiul scrutator al omului de stiinta.

Este ingrozitor si in acelasi timp cel mai interesant spectacol pe care l-am vazut vreodata”

Interesant cum Darwin combina propriile sale observatii cu cele ale localnicilor pentru a explica fenomenul. Descoperise ca trei vulcani de pe coasta chiliana intrasera in eruptie aproape simultan cu cutremurul. Deasemeni observa ca datorita cutremurului coasta se modificase in raport cu nivelul marii. Insula Sfanta Maria se ridicase 3 m. Toate aceste observatii impreuna cu multe dovezi stranse in calatoriile sale i-au confirmat teoria ca Pamantul se afla intr-o continua si lenta modificare. In Chile a avut ocazia sa constate acest lucru cu proprii sai ochi ceea ce l-a facut sa se intrebe cum reusesc fiintele vii sa se adapteze unei lumi in continua modificare. Raspunsul sau s-a concretizat in cele din urma in teoria evolutiei.

Project Reason

0

Deobicei introduci o ecuatie si calculatorul iti genereaza graficul. IGC face exact invers,genereaza ecuatia care are ca grafic textul pe care i-l dai. De exemplu asta este ecuatia care are ca grafic numele acestui blog.




Incearca si tu: Inverse Graphing Calculator

Nu ma omor dupa seriale dar sunt cateva care mi-au placut in mod deosebit. De exemplu “Six feet under” , serialul produs de Alan Ball, pe care l-am revazut recent . Se deosebeste de orice drama familiala prin felul in care abordeaza mortalitatea umana: din perspectiva celor care o au prezenta zilnic – familia Fisher administreaza o intreprindere de servicii funerare in Los Angeles care este in acelasi timp casa in care locuieste – Fisher & Sons.

“...cand esti inconjurat de moarte simti nevoia sa ai experiente de o anumita intensitate care sa aiba rol de contragreutate... “ Alan Balls

Prezenta mortii este o chemare pentru viata. Iti aminteste sa traiesti cat mai intens pentru ca poti muri in orice moment. In 1922 un ziar francez intreba o serie de personalitati de vaza care credeau ca ar fi fost reactia oamenilor daca s-ar fi demonstrat stiintific ca sfarsitul lumii era iminent. Marcel Proust raspundea: “Cred ca viata ni s-ar parea brusc minunata daca am fi sub amenintarea iminenta a mortii. “

Cum spuneau marii filozofi cea mai mare bariera in calea fericirii suntem noi insine cu gandirea noastra gresita. Ori uitam de moarte ori suntem ingroziti de aceasta.

“Tea time” este considerat in general un obicei pur britanic. Pe de alta parte lumea se gandeste la vaci atunci cand aude termenul “frizian”. Dar “tea time” impreuna cu “frizian” reprezinta o traditie mai putin cunoscuta in afara Germaniei unde bautorii de cafea considera “tea” practic sinonim cu “frizian”.

In Frizia Orientala (Ostfriesland) lumea iti raspunde la salut cu: Moin Moin! Gradinile sunt decorate cu ceainice in locul obisnuitilor pitici de gradina, ceea ce transmite importanta ceaiului in aceasta regiune germana.




La ora ceaiului (Teetied) lumea se strange in Fresentstuuv (salonul in stil frizian) in jurul mesei minunat decorate cu vesela de portelan, lingurite de argint si prajiturele de tot felul.



Ceaiul in general negru (din Assam) se bea cu smantana lichida si bucati de zahar "candel" (Kluntjes).


Conform traditiei intai se toarna ceaiul apoi se pune zaharul. Smantana se toarna cu o lingurita de argint speciala lasand sa se prelinga de pe marginea cestii. Astfel se duce mai intati la fund pentru ca apoi sa urce la suprafata ca un nor de spuma. Ceaiul nu se amesteca (ar fi erezie!), numai asa te poti bucura de “trinitatea gustativa”: amareala ceaiului, prospetimea smantanii si dulceata zaharului.



Regula pentru adevaratii gurmanzi este 1,5-2 g de ceai pe ceasca (cantitati care pot fi masurate si cumparate cu precizie in magazinele specializate). Ceainicul trebuie sa fie de portelan sau sticla, in niciun caz metalic. Timpul de asteptare depinde de efectul dorit: 3 minute pentru un efect stimulant, peste 5 minute pentru un efect calmant!

“Wait and see and slowly sip the tea”este o expresie frecventa in Frizia Orientala si descrie un mod de viata in care linistea si confortul sunt valori foarte apreciate in aceasta regiune, mai ales cand afara vremea e urata. Adica mai tot timpul anului.




Ostfriesische Teekultur
East Frisia
Flickr - Eating out

R. Feynman, 1964

In general we look for a new law by the following process. First we guess it. Then we compute the consequences of the guess to see what would be implied if this law that we guessed is right. Then we compare the result of the computation to nature, with experiment or experience, compare it directly with observation, to see if it works. If it disagrees with experiment it is wrong. In that simple statement is the key to science. It does not make any difference how beautiful your guess is. It does not make any difference how smart you are, who made the guess, or what his name is – if it disagrees with experiment it is wrong.

Ai auzit de Uncyclopedia? Este o adevarata comoara atunci cand Wiki nu mai poate fi de ajutor. Exista chiar si o versiune romaneasca, Neciclopedia. Cauta orice cuvant si te vei convinge. De exemplu, strainii pot in sfarsit sa inteleaga acceptia unor cuvinte din "slangul" romanesc:

Muie

successful people are called muisti [muyshti] (muie-performers) in [[Romania]].

The former dictator of Romania, Ceausescu / Nea Nicu / Nea Nae / Ceasca / Pif was considered the leading muist in the country. Worldwide, the name is attributable to personalities like George Bush and Bill Gates.

Famous Quotes

"Muie! Ti-am spus!" - Traian Basescu a.k.a. "Base", refering to A. Nastase (a.k.a. Bombonel), 12.12.2004 after winning second round in Romanian 2004 Presidential Elections.

"... Da-mi place ca ma distrez si ma exprim, sa-i dau la muie lu' Voiculescu!..." - Gigi Becali a.k.a. "Jiji", in an telephonic interview at Antena 1.

"Sa-ti trag la muie!" - Parazitii

"m.U.E." - Constantin Irimia, inspector for european integration, prefecture of Vaslui.

Sau pot invata cum sa compuna o manea in cateva secunde (click ca sa maresti):

Mozart Piano Concerto N.20 K.466

In acest film, o reportera cu camera ascunsa ne dezvaluie metodele de control mintal si spalare a creierului folosite de Organizatia Scientologica din Londra. Putem intelege de ce Scientologia este catalogata drept una din sectele cele mai periculoase actuale. Chiar daca aparent, numarul adeptilor sai este in declin (Defectors Say Church of Scientology Hides Abuse).

"Pe data de 24 februarie a.c., domnul Tudorel Butoi, expert criminalist, a spus pe Realitatea tv că majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare … şi-au provocat agresorii! Că mare parte din victime sunt nişte piţipoance şi femei cu caracter de „leliţă balcanică”! Şi că femeile ar trebuie să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna după aia la poliţie c-au fost violate!"





Clipul a fost premiat la festivalul Euro-Talibanul de Aur, si publicul l-a aclamat entuziasmat pe Sheik-ul Tudor El-Butoi (despre care am mai scris aici) ca pe un campion al Shariei sau Adevaratei Legi. In sfarsit, din randurile ghiaurilor a rasarit un drept-credincios care sa le puna la punct pe lelitele balcanice! Da ce-si inchipuiau ele, ca doar pentru ca li se spune ca sunt cetateni cu drepturi egale inseamna ca trebuie sa si creada? E drept, orice membru al societatii se poate considera protejat de legile tarii, dupa care plimbatul prin parc la orice ora si conditii de iluminare publica, utilizarea liftului gol sau impreuna cu alti pasageri, precum si intratul in vorba cu necunoscuti sunt activitati perfect legale, si oricine profita de asemenea ocazii ca sa-l agresioneze fizic va fi pedepsit ca un criminal ce e.

Da, orice membru, nu orice “membra”. Toate victimele masculine omorate in batai sau injunghiate prin colturi umbroase, batrani furati si omorati prin mahalale, baietei violati prin camine de orfani si adolescenti agresionati sexual prin canalizari sunt onorabile victime pe care cu totii le deplangem. Dar pitipoancele....ah, sunt alta mancare de peste. Pitipoancele astea care au pretentia sa umble pe oriunde umbla cetatenii adevarati si sa faca tot ce fac cetatenii adevarati, nu fac decat sa-si provoace agresorii, asa ca sa nu indrazneasca sa ne deranjeze cu prostii despre violuri si batai, ca daca au patit-o stiu ele pentru ce a fost! Si mai ales ce-i aia sa faci politia si justitia sa piarda timpul cu prostii cand trebuie sa se concentreze pe cazurile in care victimele de pe aleile intunecate sunt cetateni seriosi, adica barbati. Sa speram ca de-acum inainte romanii, iluminati de profunda gandire a Sheik-ului expert criminalist El Butoi vor sti cum sa-si educe si trateze mamele, surorile si fetitele: vreti sa iesiti din casa? va puneti frumos un burka, mergeti cu ochii in pamant sarind de sub un felinar sub altul, si nu vorbiti cu nimeni. Si daca vi se intampla vreo nenorocire, doar voi sunteti de vina, pitipoancelor provocatoare!

Sursa: Blogul lui G. Mankiw

In Noua Zeelanda cineva a scos la licitatie doua stafii capturate in casa sa de catre un “specialist”. Au fost “inchise” in doua sticlute cu apa sfanta. Una din ele este spiritul lui Les Graham, un tip mort prin anii ’20 in respectiva casa. Ii place sa sperie si sa iasa in evidenta dar nu-i prea puternica. Cealalta, s-a ratacit prin casa atunci cand vanzatorul se juca invocand spiritele. Crede ca-i spectrul unei fetite, e puternic si-i place sa miste lucrurile din loc. E posibil ca puterea sa-i creasca daca nu se face nimic impotriva. Dupa capturarea lor, stafiile nu l-au mai deranjat pe om, dovada ca sunt inchise in sticlutele scoase la licitatie. Ca sa scape de ele, s-a gandit sa le vanda, poate le vrea cineva.
E clar ca-i o gluma, dar ... licitatia pornita de la 800 $ a depasit deja 2600 $! Sunt cumparatori oricand si pentru orice. Doar cititi intrebarile, merita. Unele sunt la mishto dar altii il dojenesc serios ca nu lasa stafiile sa se odihneasca in pace. Sau isi pun problema daca e legal sa vinzi stafii :)

PS : This item was sold to another member

• Winning bid: $5,000.00
• Closed: Mon 8 Mar 2010, 9:57 pm

Am fost mare gunoier pe vremuri, caram maculatura si fiare la depozit. Din asta traiam. Aveam un carut cu trei roti si umblam prin cartier carand gunoi. O data am batut recordul, am dus 285 kg de fier. Asa gaseam si reviste aruncate la bloc. Pe urma am prins „Omagiul” lui Ceausescu. Asta e avantajul meu.

...doar n-am stat la gunoaie toata viata.

Am debutat ca sapator la pamant. Am avut o viata ca Ilarion Ciobanu. Stiti ca inainte de a juca in filme a fost hamal in port? In port am fost, la padure am fost, la sapat gropi am fost, am scos si morti de la groapa, scriitor am fost, dar nu de romane. Cu dalta, in litere.

Prin anii 70, lucram in port la Tulcea ca hamal, dar faceam desene la strainii de pe vapoare, pentru ca stiam sa desenez frumos. Imi dadeau tigari pe ele. Unii imi dadeau anumite cadouri.
De fapt, aproape toti vroiau sa fuga din tara. Unii reuseau sa se ascunda pe vapoare. Si eu vroiam sa fug.

Cand lucram in port, la Constanta, m-am dus sa vad un film. Iese un tip din sala si spune: „E nasol.” „Ei, o sa intru totusi”. Dupa ce l-am vazut, am ramas uimit. Era un film extraordinar. Se chema „Esop” (n.red. - 1970, realizat de bulgarul Ranghel Vilceanov) si era despre filosoful grec. „Uite, domne, ratam o ocazie. Ala a fost un dobitoc.” Eu nu sunt influentabil, asta vreau sa spun printre altele.

Am lucrat la Trustul Carpati noua ani, pe urma am lucrat muncitor la gater si mi-am luat de acolo cherestea de brad si am facut un raft simplu. Acolo puneam colajele pe care le lipeam cu Pelicanol, cel mai bun lipici de pe vremea lui Ceausescu.

Cu colajele nu ma gandeam ca o sa ajung departe. Asta era placerea mea. Mi-a zis un frate odata: „Tu faci pozele astea care le lipesti, dar nu ti le vede nimenea.” „Bai, eu am lucrari care sunt interzise. Nu vezi ca e Ceausescu la putere? Poate ca o sa vina candva lumea lor.” Dar nu ma gandeam ca o sa ajung asa.

Daca traiam intr-un mediu mai intelectual... Dar poate nu ajungeam artist. Eminescu sa stiti ca nu si-ar fi scris niciodata operele daca nu traia in mizerie. L-a inspirat viata. Astia, care sunt feciori de bani gata...




Decupez pozele - imaginatie am destula -, si uneori le fac de la sine, fara sa vreau. De exemplu, gasesc o poza cu un personaj. Aaaa, am gasit un burtos frumos, tatuat complet. Si le pun si mesaj colajelor. Eu am fost prost la scoala la matematici si la limba romana, nici acum nu pot vorbi romaneste clar, dar gasesc mesaje in reviste. Am terenul, cum sa spun, o imagine din calendare. De exemplu, era o tarla unde pasteau vacile (cum ar fi vacile elvetiene, pe care le-am vazut cand am mers la Basel) si il bag pe burtos in mijloc.

Il gasesc pe Adrian Paunescu (nu-l agreez pe nesimtitul ala care ii scria poezii lui Ceausescu, nici pe Veceu Tudor – ma scuzati, asa l-am poreclit eu) si il pun calare pe vaca, dar ca pe o banca. Burtos, are jartelele la gat (cand o sa vedeti, o sa va pufneasca rasul). Pe urma, gasesc o contesa ca la teatru, mica si slabuta, care are un ochean ca ala prin care se uita Johnny Depp in „Piratii din Caraibe”. Se uita prin ochean la tatuajele aluia. Mai bag si niste avioane...
stiu pe de rost tot ce decupez. Unele colaje le fac rapid, altele imi dau timp de gandire, uneori si o luna. Pe cele care vad ca-mi dau de furca le las la o parte si deodata, hodoronc-tronc imi vine ideea. Ce decupez se potriveste uneori perfect - sunt norocos in chestia asta. Folosesc avioane, masini, capete de oameni... La un moment dat am gasit niste ofiteri de aviatie cu valizele in mana, zici ca sunt din viata reala.

...sunt in centru. Daca am timp sa ma duc sa dau de mancare la porumbei, ma duc. Mai gasesc paine, o faram frumos. Odata m-am dus la Ateneu si stateau saracii pe sus si i-am fluierat. Stiti cum au venit, cum au tabarat pe mine? Veneau si in brate. Eu iubesc animalele. Imi pare rau ca am taiat o data o gaina.

„Cum dracu’ am ajuns eu aici?”, m-am intrebat. Mi-am adus aminte cum omoram sobolanii la ghena. Ma chema coana Zana, una grasa, pe cand nu eram star ca acum. Glumesc. Mi-am adus aminte: cand m-am dus la Zapodeni, mi-au zis oamenii: „Nea Ioane, aici in Zapodeni esti un star.” Lumea ma respecta.

The world according to Ion B.

4 parti