Legatura stransa intre creier (materia cerebrala) si “minte” a fost de mult demonstrata prin impactul pe care alterarea creierului o are asupra mintii in cazul traumatismelor cerebrale si folosirii drogurilor psihoactive. Hipocrate - “parintele medicinei” - credea ca “sufletul” isi are sediul in creier, asa cum sublinia in “Despre Boala Sacra”, cand se refera la epilepsie:

“Oamenii ar trebui să ştie că bucuriile, râsul, durerile, suferinţele, deznădejde şi vaietele nu vin din alta parte decat din creier. ... Şi datorita acestui organ devenim nebuni si deliranti si tot datorita lui ne asalta temerile şi spaimele, unele in timpul noptii, altele ziua...”

Frontiers in Neuroscience publica un articol foarte interesant care compileaza toate studiile realizate pe pacienti constienti carora li s-au stimulat electric regiuni corticale specifice. E vorba nici mai mult nici mai putin de date stiintifice stranse in ultimii 100 de ani. Aslihan Selimbeyoglu si Josef Parvizi au elaborat astfel un fel de ghid cortical extrem de util.

Stimularea electrica a creierului este o practica clinica de rutina in timpul evaluarii pacientilor cu epilepsie sau anumite cazuri de tumori cerebrale. O metoda care permite trasarea unei “harţi” functionale a regiunilor cerebrale implicate, pe baza careia specialistul stabileste un plan de rezectie fara sa produca alterari senzoriale, motorii sau cognitive. De exemplu in cazul epilepsiei refractara la tratamentul conventional, chirurgul traseaza focarele epileptice si le elimina, oprind astfel complet crizele epileptice. Zonele “trigger” care declanseaza crizele epileptice pot fi insa implicate in functii complexe cum este vorbirea. Chirurgul vrea sa vindece pacientul de epilepsie fara sa-l lase incapabil sa vorbeasca, asa incat realizeaza chirurgia cu pacientrul constient caruia ii cere sa vorbeasca in timp ce stimuleaza zonele pe care vrea sa le inlature. Cand stimularea unei zone il impiedica pe pacient sa vorbeasca, atunci stie ca acea zona nu trebuie lezionata. Iata cateva efecte ale stimularii electrice ale lobilor temporali, redate din articol:

Stimularea structurilor temporale antero-mediale a fost asociata cu senzatii complexe si iluzii cum ar fi sentimentul de irealitate sau familiaritate (déjà vu) sau iluzia starii de vis; sentimente emotionale, cum ar fi sentimentul de singurătate, frica, nevoia de a plânge, furie, anxietate , levitatie, sau luminozitate; şi amintirea experienţelor din trecut.
Stimularea structurilor temporale superioare a fost asociata cu halucinaţii auditive cum ar fi “picuratul apei”, muzica sau voci umane, sau modificări în calitatea stimulilor auditivi. Stimularea regiunii temporale superioare in profunzimea fisurii lui Sylvius şi spre Insula, induce durere sau automatisme cum ar fi mişcare bruscă, privire in gol, lipsă de reacţie, sau mestecat.
Stimularea structurilor temporale inferioare şi mijlocii şi a structurilor temporo-occipitale au fost asociate cu halucinaţii în domeniul vizual, cum ar fi viziunea unei feţe, forme geometrice, culoare sau pierderea claritatii vizuale, macropsie, miscare vizuala, etc... Râsul cu senzaţie de veselie a fost asociat cu stimularea regiunii inferioare temporale stangi în vecinătatea circumvolutiei parahipocampice.

Cu toate astea, ma intreb, cine mai poate azi sa creada ca “mintea” este separata de creier? Mai mult, ca poate sa-i supravietuiasca acestuia...

Update: Bradley Voytek la TEDxBerkeley vorbeste despre cum leziunile cerebrale si neurochirurgia ne dau posibilitatea sa descoperim modul in care functioneaza creierul uman.

La Conferinţa Mondială Ateista "Zeii si Politica" care a avut loc la Copenhaga intre 18-20 iunie 2010, se declară după cum urmează:

1. Recunoastem dreptul nelimitat la libertatea de conştiinţă, religie şi credinţă, şi că libertatea de a practica religia ar trebui să fie limitata doar de necesitatea de a respecta drepturile celorlalţi.

2. Sustinem ca politica ar trebui să fie sprijinita de dovezi şi raţiune, nu de dogmă.

3. Afirmam necesitatea unei societati bazate pe democraţie, drepturile omului şi statul de drept. Istoria a arătat că societăţile cele mai de succes sunt cele mai seculare.

4. Singurul sistem echitabil de guvernare într-o societate democratică se bazează pe secularism: neutralitatea statului în materie de religie sau convingeri, fara favoritisme si fara discriminare.

5. Comportamentul privat, care respectă drepturile altora nu ar trebui să fie obiectul reglementarii juridice sau guvernamentale

6. Afirmam dreptul credincioşilor şi necredincioşilor deopotrivă de a participa la viaţa publică şi dreptul lor la egalitate de tratament în procesul democratic.

7. Afirmăm dreptul la libertatea de exprimare pentru toţi, sub rezerva limitărilor numai astfel cum este prevăzut în dreptul internaţional - legile pe care toate guvernele ar trebui să le respecte şi aplice. Respingem toate legile blasfemiei şi restricţiile privind dreptul de a critica religia sau poziţiile nereligioase.

8. Afirmam principiul o singură lege pentru toţi, cu nici un tratament special pentru comunităţile minoritare, şi ne-competenţa instanţelor religioase pentru soluţionarea litigiilor in materie civilă sau de familie.

9. Respingem orice formă de discriminare la locul de muncă, precum şi prestarea de servicii sociale pe motive de rasă, religie sau convingeri, sex, clasa, casta sau orientare sexuală.

10. Respingem orice atenţie specială acordata religiei, atat în politică cat şi în viaţa publică, şi ne opunem statutului caritabil si scutirii de impozit şi subvenţiior de stat pentru promovarea oricarei religii ca ostila intereselor non-credincioşilor şi celor de alte credinţe. Ne opunem finanţarii acordată de stat pentru şcoli religioase.

11. Sprijinim dreptul la educaţie laică, şi afirmăm nevoia de educaţie în gândirea critică şi distincţia dintre credinţă şi raţiune ca un ghid pentru cunoaştere şi diversitatea de convingeri religioase. Sustinem spiritul gandirii libere si predarea ştiinţei fără interferenţe religioase, şi ne opunem indoctrinarii religioase.

Link

Philosophy is a battle against the bewitchment of our intelligence by means of language. — Ludwig Wittgenstein

Ludwig Wittgenstein (1889-1951) a fost unul din filozofii cei mai influenti ai secolului 20 si dupa parerea mea unul dintre cei mai remarcabili indivizi ai speciei. S-a nascut in Viena intr-o familie extrem de instarita a imperiului Austro-Ungar. Tatal lui detinea practic toata industria de fier si otel din Austria. Influentat de tatal sau, a studiat inginerie, mai intai in Berlin si apoi in Manchester. Mai tarziu, framantat de intrebari filozofice, ajungea la Cambridge (1911) ca sa studieze cu Bertrand Russell. Devine rapid favoritul acestuia, “alesul” lui Russell pentru a gasi solutii problemelor nerezolvate ale filozofiei logicii. In 1913 pleaca din Cambridge izolandu-se in Norvegia in speranta ca singuratatea il va ajuta sa se concentreze. Dupa un an de meditatie asupra problemelor logicii, se intoarce la Viena cand incepe primul razboi mondial.

Se inroleaza voluntar in armata austriaca iar spre sfarsitul razboiului este luat prizonier de italieni. Intre timp scrisese pe front Tractatus Logico-Philosophicus, care va fi publicat abia in 1921 (dupa ce fusese respins repetat de diferite edituri probabil pentru ca nicio minte nu era pregatita sa-l inteleaga). Crezand ca in aceasta lucrare rezolvase toate problemele filozofice, renunta la filozofie si devine invatator de scoala rurala. Decide sa traiasca numai din banii pe care ii castiga prin propriile forte si renunta la averea colosala mostenita de la tatal sau. Dupa o scurta perioada ca invatator (deasemeni infructuoasa si mizerabila), in 1926 se face arhitect pentru scurt timp fiind implicat in proiectarea si constructia unei case pentru sora lui Gretl. Aceasta casa inca exista in Kundmanngasse si este un monument de austeritate, caracterizat fiind de rigoare, claritate si precizie (era un admirator al lui Adolf Loos, arhitectul modernist vienez).

In 1929 revine la Cambridge pentru a-si relua activitatea in filozofie, convins de data asta ca Tractatus nu ofera de fapt solutia la toate problemele filozofiei. Din 1929 pana la moartea sa in 1951, Wittgenstein imagineaza o noua metoda de a face filozofie, fara precedent in istoria gandirii. Un mod de a aborda filozofia in care incearca sa ramana fidel ideii din Tractatus ca filozofia nu poate fi o stiinta sau ceva care seamana cu stiinta. Filozofia, spune Wittgenstein, nu este un corp doctrinal, ci o activitate – aceea de a clarifica confuziile datorate “vrajii” limbajului. Acest concept este de fapt contributia sa cea mai importanta si mai radicala in filozofie.




2, 3, 4, 5

Conform sistemului iranian bazat pe legea islamica, cand un barbat vrea sa divorteze isi poate parasi femeia oricand are chef. Daca o femeie vrea sa se separe insa de barbat, singura baza legala care ii da dreptul sa ceara divortul este impotenta sau incapacitatea acestuia de a o sustine economic. Dar chiar si in conditiile astea lupta e greu de castigat. Abuzul fizic si psihic, adulterul sau o alta sotie nu sunt motive suficiente care sa-i permita sa ceara separarea legala. Documentarul arata care sunt procedeele normale de divort intr-o instanţā iraniana.
Legea nefiind de partea lor, lupta pe care sunt nevoite femeile sa o duca pentru a-si apara drepturile le-a dezvoltat se pare un fel de istetime si hotarare cu care reusesc sa-l domine pe macho-ului iranian.

In caz ca asteptati nerabdatori urmarea "execrabilului atentat", va aduc vesti bune: statuia lui Isus al Marii Puteri a fost restaurata cat se poate de rapid si si-a reluat locul de seama in biserica. Credinciosii plang de bucurie ca pot sa-i pupe din nou partile de lemn Domnului. Si ca sa nu mai fie deranjati in veci, i-au angajat statuii "body guards" care vegheaza atenti gata sa-si dea chiar si viata pentru o buna cauza. Sevilia s-a intors la "normalitate", asa cum puteti vedea in imaginile de mai jos:




Cat despre energumenul agresor, stirile nu sunt prea clare. Se pare ca dupa ce a fost internat in spital, a fost pus in libertate si dat uitarii. Daca credeati cumva ca este un ateu suparat pe religie, va inselati. Individul este unul din cei mai credinciosi, suparat ca lumea nu respecta dorintele domnului, mai ales aceea de "a nu face chip cioplit". Dar cui ii pasa?

"If I have seen further it is only by standing on the shoulders of giants" Isaac Newton

In istoria stiintei, Revolutia Stiintifica a fost o perioada de schimbari substantiale in modul de gandire. Noile idei in fizica, astronomie, anatomie umana, chimie si biologie au condus la respingerea doctrinelor care au dominat Evul Mediu. “The genius of Britain” este un documentar produs de BBC in care se recunoaste meritul britanicilor care au contribuit la modelarea lumii moderne. Si acest lucru o fac oameni de stiinta remarcabili contemporani: Stephen Hawking, Richard Dawkins, David Attenborough, Robert Winston, Jim Al-Khalili si altii. In primul episod aflam povestea incredibila a unui grup de prieteni, colegi si rivali (Robert Boyle, Christopher Wren, Robert Hooke, Edmond Halley si Isaac Newton) care prin curiozitate, gandire riguroasa si genialitate au descoperit si elaborat teorii care au demolat practic tot ceea ce se credea ca se stia despre lume. Evenimentele sunt povestite in contextul iernii anului 1664 in care un obiect isi face misterios aparitia pe cer.



Episodul 1: 2, 3, 4, 5
Episodul 2: 1, 2, 3, 4, 5

Daca te emotioneaza mecanica masurarii timpului si treci prin Viena, nu uita sa vizitezi una din cele mai vechi case ale orasului – Harfenhaus (casa harpistului) care gazduieste o colectie de vreo 1000 de ceasuri din sec. 15 si pana in prezent: ceasuri solare, orologii de catedrale, ceasuri de buzunar cu arc decorate ca minunate bibelouri de portelan, ceasuri cu pendul si pana la ceasurile cu rubine pe care le purtau bunicii. Remarcabil este ceasul astronomic construit intre 1760 si 1769 de un calugar augustin - David Ruetschmann sau Frater David (prima fotografie) - calibrat pana in anul 9999. Multe dintre ele sunt in stare de functionare, ticaind disciplinate sute de ani dupa ce mintile si mainile abile ce le-au construit au disparut.

Ar trebui sa scriu, ca sa fie pe intelesul tuturor, ca : Adrian Paunescu simtindu-se batran, bolnav si dat la o parte, a publicat o scrisoare adresata “urmasilor sai”. Dar am sa scriu, asa cum simt: un Zombi malformat alcatuit in parti egale din Nerusinare, Oportunism, Josnicie fudula si Egocentrism nemasurat deghizat in “patriotism”, simtindu-se batran, bolnav si dat la o parte, a publicat o scrisoare adresata “urmasilor sai”.

Pentru multi din cei care am avut ghinionul sa-i fim concetateni, daca pot fi numiti concetateni sclavul dispretuit si curtezanul favorit, insusi numele acestui personaj este o ofensa, un atentat impotriva a tot ce poate fi inteles ca demnitate umana. Adrian Paunescu este numele bolii de care a suferit societatea in care multi am avut ghinionul sa ne nastem si sa crestem. Adrian Paunescu este numele parazitozei care te face sa numesti umilintele “grija fata de om”, indobitocirea “educatie”, crimele si criminalii “binefaceri si Mari Conducatori”, iubirea propriilor privilegii “iubire de tara”, fanatismul sarac cu duhul “patriotism”. Putini au fost cei care au intruchipat mai bine decat el, in anii scatologiei ceausiste, cele mai respingatoare caracteristici ale oportunismului romanesc. Iar acum, ca o apoteoza a indecentei, emite epistole care sa-i asigure un loc in istorie. Da, in istoria infamiei...

In istoria metazoarelor terestre, furnicile au avut in cele din urma un succes remarcabil. Desi se pare ca nu a fost mereu asa. Pentru prima data furnicile apar in registrul fosil la mijlocul Cretacicului si timp de 60-80 milioane de ani au ocupat o pozitie modesta in biosfera terestra. E. O. Wilson a fost primul care a examinat o furnica din Cretacic - Sphecomyrma freyi – imortalizata in capcana ei de chihlimbar. Furnica din imagine este cea mai veche cunoscuta pana in prezent. Traia in emisfera nordica a supercontinentului Laurasia acum aproximativ 80 de milioane de ani. Prezinta caractere proprii de furnici cat si de viespi si este o fosila de tranzitie care dovedesde legatura intre furnicile moderne si viespile aculeate. Are glanda metapleurala, un torax de marime redusa si nu are aripi (caracteristic furnicilor); in schimb are mandibula scurta si doar doi dinti, iar picioarele prezinta spini tibiali dubli in forma de pieptane (caracteristic viespilor).

Wulffmorgenthaler

Live a good life. If there are gods and they are just, then they will not care how devout you have been, but will welcome you based on the virtues you have lived by. If there are gods, but unjust, then you should not want to worship them. If there are no gods, then you will be gone, but...will have lived a noble life that will live on in the memories of your loved ones.”

(Traieste-ti viata bine. Dacă zeii exista şi sunt drepti, atunci nu le va pasa cat de mult i-ai venerat ci cat de virtuos ti-ai trait viata. Daca exista zei si sunt nedrepti, atunci nu ar trebui sa vrei sa-i venerezi. Daca nu exista zei, vei dispare, dar ... vei fi trait o viata nobila care va supravietui in memoria celor pe care-i iubesti)

Un citat excelent atribuit oriunde dai peste el in Internet lui Marcus Aurelius, dar nicaieri nu se specifica sursa. Este un fel de invers al pariului lui Pascal atat de vehiculat de credinciosi. Totusi, am dubii serioase ca citatul ii apartine imparatului roman, cel putin in Meditatiile sale nu apare. Mai degraba sunt cuvintele puse in gura personajului Marcus Aurelius interpretat de Richard Harris in Gladiator.

Sevilia, orasul considerat odinioara Babilonul Spaniei, ales de Beaumarchais ca scenariu ideal pentru celebra sa comedie si care a dat nastere miticului Don Juan, se afla zilele astea in stare de şoc. Motivul? Dupa slujba de ieri de la 20.30, in timpul puparii picioarelor statuii lui Isus, "un individ s-a napustit asupra acesteia" si dupa ce i-a sfasiat straiele si i-a tras cateva suturi bune, i-a smuls bratul drept. Desigur, nu-i o statuie oarecare, e vorba de o sculptura din sec. 17 reprezentandu-l pe Isus “al Marii Puteri”, opera lui Juan de Mesa venerata de mii de credinciosi. Doi politisti aflati in biserica au reusit in cele din urma sa-l imobilizeze pe agresor care a fost transportat urgent la sectia cea mai apropiata.

Deocamdata omul este arestat, sa speram ca nu va fi ars pe rug. Biserica a fost inchisa ceea ce a accentuat gradul de indignare al bunilor crestini care intrebati fiind despre incident se tanguie amarnic si lamenteaza amputarea bratului Domnului ca un fapt extrem de grav ce “raneste profund sentimentul religios al lumii catolice si a fratilor credinciosi Domnului din Sevilia”. Faimoasa iubire crestina a aproapelui ca pe sine insusi straluceste prin absenta, suferinta si cosmarul interior care au putut motiva “raufacatorul” nu trezesc nici cel mai mic interes cucoanelor corpulente ce se smiorcaie cum nu s-au smiorcait in fata mortii nici unui concetatean. Tot ce le intereseaza e sa-si vada cat mai repede idolul restaurat pentru ca sa-si reia astfel rutina puparii picioarelor de lemn care deschid portile Raiului sau te fac sa visezi numerele castigatoare la loterie .

Bacteriile se reproduc prin fisiune binara, un proces de reproducere asexuata in care o bacterie se divide dand nastere la doua copii identice. Prin acest proces descendentii nu sunt dotati practic de variabilitate genetica. Stim insa ca bacteriile sunt capabile sa evolueze rapid avand o capacitate de adaptare unica in natura. Si acest lucru se datoreaza unui mod de transfer de material genetic numit conjugare. O bacterie numita donor isi copiaza o portiune din ADN si o transfera altei bacterii (receptor). Schimbul de ADN se stabileste prin structuri proteice numite pili.

In imagine se observa doua bacterii unite printr-un astfel de pilus. Dupa contact, bacteriile se separa. Conjugarea se considera uneori, desi incorect, ca o versiune limitata de sex bacterian. Poate avea loc intre bacterii de specii diferite si este extrem de importanta in evolutia bacteriilor, adaugand informatie noua deobicei utila, receptorului. Prin acest mecansim de exemplu, o bacterie poate dobandi temuta rezistenta la antibiotice.

De curand, intr-una din librariile europene in care am placerea sa ma pierd din cand in cand, mi-a atras atentia reproducerea unei picturi renascentiste de pe coperta unei carti mici, aparent neinsemnata. Pictura era “Camatarii” de Quentin Massys iar autorul cartii, un apreciat istoric italian al economiei - Carlo Cipolla. Rasfoind-o sumar am constatat ca Cipolla relateaza cu umor o serie de incidente nefaste fara sa piarda catuşi de puţin rigoarea istorica. O face insuşindu-şi lema lui Horaţiu “Ridentem dicere verum quid vetat?” (Ce ne impiedica sa spunem adevarul razand?). Fara sa stau la indoiala, am cumparat-o.

Cu un stil inconfundabil, Cipolla recupereaza din penumbra istoriei unul din episoadele cele mai instructive si distractive (pentru noi) ale secolului 17: cel in care “actorii” sunt ludovicul francez (moneda), Ludovic 14 (regele Soare), nobilimea din Liguria cu drept de a bate moneda, imperiul Otoman (in special turcoaicele) si tot felul de speculanti si aventurieri. Ludovicii au fost emisi in 1650 in monetarii regale din Franta cu asa o mare calitate incat in 1656 ajunsesera sa produca in Turcia o adevarata obsesie pentru obtinerea lor. Femeile se bateau sa-si faca cercei cu ludovici iar cele care isi permiteau isi faceau salbe si bratari sau ii coseau pe haine. Ludovicii devenisera o marfa in sine, si foarte solicitata. Cresterea brusca a cererii a urcat valoarea de schimb, si daca un scud se schimba oficial pe 12 ludovici, femeile turce erau dispuse sa dea un scud pentru 8, 7 si chiar 6 ludovici.

Tentatia escrocheriei era inevitabila – de ce sa nu batem o moneda de calitate mai joasa, cu mai mult cupru si mai putin argint pentru inocentii de turci, s-au gandit unii. Dar pentru asta era necesar sa ceara ajutorul nobililor cu dreptul de a bate moneda, iar primii care au fost contactati au fost printesa de Dombes si printul de Orange care si-au deschis monetariile si au fabricat imitatii de ludovici cu numele lor. La inceput imitatiile erau destul de bune, dar cu timpul din monetarii incepeau sa iasa ludovici de calitate din ce in ce mai proasta. Se deschid din ce in ce mai multe monetarii care emit masiv ludovicii la care visau turcoaicele. Cine primea un ludovic nu avea nici cea mai mica idee de cat argint continea iar turcii se multumeau doar sa-i aiba, asa ca a trecut ceva timp pana s-a descoperit escrocheria. Cei care isi inchiriau monetariile traficantilor incepeau sa aiba mustrari de constiinta pe care teologii se grabeau sa le calmeze spunand ca vina e a celui ce se lasa inselat, mai ales ca turcii foloseau moneda ca “podoaba”.

Adevarata amploare a fraudei a inceput sa se cunoasca doi ani mai tarziu, bomba fiind explodata de englezii din Livorno. Englezii aveau un bilant comercial favorabil cu Orientul Apropiat si deci primeau monede dar spre deosebire de turci, vroiau sa cunoasca calitatea acestora. Asa si-au dat seama ca majoritatea ludovicilor contineau mai putin de a treia parte din argintul pe care trebuiau sa-l contina. Turcii au transferat imediat protestul englezilor catre francezi acuzand guvernul de falsificator si in 1661 regele Frantei interzicea in sfarsit emisiunea de ludovici. Sultanul a ordonat sa nu se mai primeasca ludovici, in Constantinopol se taiau maini si picioare de turci, evrei si armeni inocenti care intr-un fel sau altul se vazusera implicati in comertul cu moneda toxica. A avut insa marinimia (sau simtul practic, avand in vedere ca nu putea pune mana pe ei) de a nu ordona tragerea in ţeapa a adevaratilor vinovati.

Frauda luase proportii atat de importante incat nu era usor sa i se puna capat in scurt timp. In plus in monetariile din Liguria care se bucura de imunitate legala, continuau sa se bata ludovici. Nu se stie exact cati ludovici au inundat Turcia intre 1655 si 1670, dar e cert ca numai monetaria din Loano a emis peste 800 000 de bucati. Cu toate eforturile guvernului otoman, acesta nu putea impiedica ca ludovicii, depreciati la maxim, sa fie refuzati de toata lumea. Economia otomana, care avea deja o mare carenţa de moneda de argint, s-a trezit ca aceasta era aproape in totalitate falsa. Criza devenea din ce in ce mai grava, pretul alimentelor se dublase, oamenii nu aveau bani nici de paine. Tara era plina de ludovici pe care nimeni nu-i vroia iar zbieretele sultanului erau zadarnice. In martie 1669 a izbucnit in Constantinopol o rascoala populara. Agitatia atinsese culmi neasteptate asa ca Inalta Poarta a considerat ca era momentul sa intervina emitant un comunicat prin care retragea ludovicii din circulatie. Acestia erau topiti iar argintul inapoiat respectivilor proprietari. Cu acest comunicat se sfarsea una din cele mai mari escrocherii din istoria economica europeana.

Lasa tot ce faci, priveste si relaxeaza-te:

Autor: Martin Perscheid

„Biblioteca se apara singura, e de nepatruns precum adevarul pe care il gazduieste, amagitoare precum minciunile pe care le pastreaza. Labirint al mintii, ea este deopotriva un labirint pamantesc. Poti sa intri, dar nu poti sa mai iesi.” (Umberto Eco, Numele trandafirului)

Imaginati-va ca vi se spune ca bolile sunt doar o iluzie, ca exista tehnici si filozofii curative care le pot elimina. Avand o oarecare cultura si stiind de existenta agentilor infectiosi si cate ceva despre etiopatogenia bolilor infectioase, stiind ca infarctul este ceva fizic si nu doar o stare de spirit, stiind ca exista gene care predispun la boli cum sunt cancerul, Alzheimer, etc. nu veti fi inselati asa usor.

Sau poate ca da. Omul rationalizeaza mult in fata disperarii. De curand cineva imi marturisea ca o ruda a sa care sufera de o boala incurabila a cazut prada medicinei alternative pentru ca cea conventionala nu este suficient de eficienta. Desi rational intelege ca medicina alternativa nu functioneaza, nu poate evita sa spere intr-un miracol care trebuie cautat pe orice cale. O asemenea disperare este usor de inteles dar partea proasta este ca in disperarea sa e posibil sa piarda timpul (si de multe ori o gramada de bani) necesar pentru a incerca sa se vindece cu adevarat. Si bineinteles, e inadmisibil ca cei care traiesc inselandu-i pe cei disperati sa se bucure de totala impunitate.

Bucurandu-se de vidul legal si de complezenta celor care ar trebui de fapt sa-i denunte pentru escrocherie, au aparut in ultima vreme ca ciupercile dupa ploaie vanzatori cu diploma in "medicina" cuantica, relativista, energetica si alte mii de practici obscure. Cuvantul "capcana" este "energie". Pe care, fara sa catadicseasca macar sa incerce sa inteleaga ce este, o impart in negativa si pozitiva! Si multi sunt gata sa inchida ochii in fata unui fapt obiectiv: in prezent nu exista dovezi concludente ca vindecarea pe baza de "energie" ar fi mai eficienta decat efectul placebo. Toate aceste idei despre energii negative si pozitive provin din negurile istoriei cand nu se stia mai nimic despre fiziopatologia bolilor. Cu sute de ani in urma nu se stia nimic despre bacterii, virusuri sau genetica. Cercetarea stiintifica a fost singura care a permis ca azi sa stim mult mai mult despre cauzele reale ale bolilor. Desigur, inca nu cunoastem totul despre boli nici nu putem sa le prevenim sau vindecam pe toate.

E adevarat ca de multe ori limitarile tehnice si umane ale sistemului de asistenta medicala sunt frustrante atat pentru medic cat si pentru pacient. In astfel de cazuri eforturile societatii trebuie indreptate catre imbunatatirea sistemului de sanatate, pentru ca solutia nu este in niciun caz medicina "alternativa", mai ales cand este vorba de boli grave. Asa cum, atunci cand un astrofizician obtine un rezultat eronat in calculele sale nu recurge la "astrofizica alternativa" (astrologie?) in disperare de cauza. Este trist ca ignoranta si disperarea sunt portitele prin care se strecoara toti acesti vanzatori de miracole. Si ca nu sunt pedepsiti pe masura.

Articole relationate:
Homeopatia reloaded
Homeopatia - testul
Interviu cu profesorul Michael Baum
Homeopatia inofensiva?

Muzeul de Istorie Naturala din Viena gazduieste pana in octombrie 2010 o expozitie monografica dedicata lui Darwin. Arhitectura muzeului inaugurat in 1889 este scenariul ideal pentru o calatorie in timp care recreaza viata lui Darwin inclusiv voiajul sau pe Beagle si subliniaza importanta teoriei evolutiei. O teorie care a revolutionat modul in care gandim si viziunea noastra despre lume. Exista panouri care se refera la creationism si la impactul teoriei evolutiei asupra religiei. De exemplu (vezi prezentarea) se poate citi:

“Creationism? Fara comentarii. Fundamentalistii religiosi cred cu incapatinare in fabricarea lumii cu cateva mii de ani in urma. “Intelligent Design” este ceva mai inteligent.

Creationismul lumii tinere este o stupiditate. Nu merita niciun comentariu. “Intelligent Design” accepta evolutia, dar ghidata de interventia divina. Principalul argument este “complexitatea ireductibila” care sustine ca organele complexe nu pot sa apara in mod gradat. Am demonstrat ca aceasta afirmatie este falsa (vezi de exemplu evolutia ochiului).

“Jucatorul de golf orb” este o comparatie folosita de anti-evolutionisti pentru a ilustra imposibilitatea aparitiei aleatorie a vietii (un subiect la care teoria evolutiei de fapt nu se refera!). Dupa spusele acestora, aceasta ar fi ca un jucator de golf orb care ar atinge tinta intr-o singura lovitura. Din pacate pentru ei, mai multi jucatori orbi de golf au reusit aceasta performanta...”

...cu "apostoli" ai stiintei.





Sursa: Atheist Movies

Success award winners in Aydin Dogan International Caricature Competition 2010.
Sursa: Atheist movies

Va mai amintiti de Neda?
Iranul incearca din rasputeri sa impiedice accesul la un nou film despre Neda Agha-Soltan, tanara impuscata mortal in timpul protestelor care au urmat alegerilor prezidentiale din vara trecuta. Filmul de 70 de minute a devenit viral in Iran si poate fi vazut integral in Youtube. Neda a devenit simbolul luptei pentru democratie in Iran.



Film about Iranian protest victim Neda Agha-Soltan beats regime's censors

1. Fals: Evoluţia este o teorie despre originea vieţii

Corect: Teoria evolutiei se referea la modul in care viata s-a modificat dupa aparitia sa. Stiinta studiaza si este interesata de conditiile in care a aparut viata pe Pamant, dar aceste consideratii nu formeaza obiectul teoriei evolutiei. Indiferent de cum a aparut viata, aceasta s-a diversificat, iar evolutia este centrata pe aceste procese.



2. Fals: Evolutia este o teorie in declin pentru ca oamenii de ştiinţa si-au pierdut increderea in ea.

Corect: Oamenii de ştiinţa nu mai dezbat evolutia in sine (considerata o certitudine, un fapt). Ceea ce dezbat este felul in care are loc evolutia. Dezbat procesele si mecanismele evolutive. Antievolutionistii interpreteaza gresit aceste dezbateri si trag concluzia ca ele se refera la existenta evolutiei, ceea ce este fals.



3. Fals: Evoluţia inseamna ca viata s-a modificat “din intamplare”.

Corect: “Intamplarea” este un factor important in evolutie, dar exista si mecanisme evoluţioniste ne-aleatorii. Mutatia aleatorie este sursa primara a variabilitatii genetice, dar selectia naturala, procesul prin care unele din variante supravietuiesc in timp ce altele nu, nu este aleatorie. De exemplu, unele animale acvatice au mai multe sanse sa supravietuiasca si sa se reproduca daca se deplaseaza rapid prin apa. Indivizii care supravietuiesc si se reproduc in mediul lor vor avea mai multi descendenti (cu aceleasi caractere) in generatiile viitoare. Aceasta este selectie ne-aleatorie.

4. Fals: Lacunele in registrul fosil infirma teoria evolutiei

Corect: faptul ca anumite fosile de tranzitie nu s-au pastrat nu dezminte evolutia. Biologii evolutionisti nu se asteapta sa fie descoperite toate formele tranzitionale si isi dau seama ca multe specii nu lasa fosile deloc. Multe organisme nu fosilizeaza si conditiile necesare formarii fosilelor nu sunt atat de frecvente. De aceea, stiinta prezice chiar ca vor fi lacune in registrul fosil pentru multe schimbari evolutive.



5. Fals: evolutia duce la comportament imoral. Daca copiii sunt invatati ca sunt animale, se vor comporta ca animalele.

Corect: asocierea comportamentului imoral cu teoria evolutiei este lipsita de sens. Moralitatea nu este bazata pe cum esti ci pe cum trebuie sa fii. Oamenii sunt membri ai regnului animal si a admite acest lucru nu inseamna sa te comporti automat ca o furnica, ca un melc sau catel. "A se comporta ca un animal" este o figura de stil echivalenta cu a se comporta in mod needucat ceea ce ramane circumscris comportamentului uman fara legatura cu faptele obiective biologice.



6. Fals: evolutia sustine ideea “might makes right” (dreptatea e mereu a celui puternic) si rationalizeaza opresiunea unor oameni de catre altii.

Corect: In sec. 19-20 a aparut filozofia numita “Darwinism social” printr-o incercare gresita de a aplica biologia evolutiva la societate. Potrivit acesteia (pasamite pe baza selectiei naturale), este moral ca societatea sa-i lase pe cei slabi si mai putin adaptati sa moara. Aceasta aplicare gresita a stiintei a fost folosita de fapt pentru a servi interese politice si sociale. Darwinismul social a fost respins in timp ce evolutia biologica a rezistat verificarii in timp.


Sursa: Universitatea din Berkeley

Vezi si: Se 'trage' omul din maimuta?

...in viziunea creationista. Cat de stiintific!

Multe capitale europene au trebuit sa asiste la vociferarile si alahakbarurile cu ocazia incidentului naval din Orientul (mult prea) apropiat. Islamistii turci care au organizat convoiul si-au atins, cu colaborarea unui guvern israelian inept, toate scopurile pe care si le propusesera: poza de victima, intarirea pozitiei internationale a hamas-ului (care are in programul politic exterminarea evreilor asa cum e recomandata in coran) si subminarea Israelului si a aliatilor sai. Si mai ales, ca premiu special, un nou castig la puncte in fata fortelor laice ale societatii turcesti.

Guvernul islamist turcesc are o ocazie de aur sa se erijeze in marele erou al islamului, dand lectii de morala si numindu-i cu gura mare pe altii criminali. Varsa lacrimi islamice de crocodil pentru palestinienii din Gaza, dar Turcia n-a varsat timp de 100 de ani nici o singura lacrima pentru milionul de cetateni proprii care au fost asasinati pentru ca erau de etnia si religia gresita (crestina). Nici dupa 100 de ani Turcia nu recunoaste Genocidul Armenilor si santajeaza cu represalii orice alt stat care isi permite sa o faca (Romania nu a avut inca curajul sa-l recunoasca in pofida preacrestinilor ei cetateni). Acelasi stat nu gaseste nici o piedica morala in a-si persecuta minoritatea kurda si oponentii politici. Si nu a ezitat sa-i atace si sa-i bombardeze nici pe kurzii de peste granita cu Irakul. Vorba aia, de ce sa-mi fac griji de gunoiul din ochiul meu, cand pot sa ma indignez de cel al vecinului?

Ce s-ar face oare toti islamistii aflati in razboi cu laicismul din propriile tari fara mina de aur a existentei Israelului? Ar trebui sa-l inventeze! Si ca sa nu creada turcii ca daca ţipā mai tare ne vor convinge pe toti ca sunt un model de moralitate si vom uita de Genocidul Armean, puteti vedea mai jos documentarul: