Scepticismul lui Darwin

Darwin avea spiritul critic si scepticismul necesare omului de stiinta. In autobiografia sa povesteste despre o credinta foarte raspandita in Anglia in acea epoca, pe care el a verificat-o si s-a dovedit a fi falsa. Faptul ca era lipsita de orice baza nu a impiedicat insa ca ea sa fie plasata la loc de vaza printre credintele imbratisate de foarte multa lume.

Un domn (despre care mai tarziu am aflat ca era un bun botanist in zona sa) mi-a scris din regiunile din Est ca sa-mi explice ca anul acela in toate partile semintele de fasole crescusera pe partea gresita a pastaii. I-am raspuns cerandu-i mai multe informatii, pentru ca nu intelegeam la ce se referea. Mult timp nu am primit nici un raspuns. Apoi am vazut in doua ziare diferite, unul publicat in Kent si celalalt in Yorkshire, paragrafe in care se afirma faptul iesit din comun ca “acest an fasolea a crescut pe partea gresita a pastaii”. Asa incat m-am gandit ca o afirmatie atat de generala trebuie sa aiba un fundament. Ca urmare, l-am intrebat pe gradinarul meu, un batran din Kentish, daca auzise ceva despre tema asta, si mi-a raspuns: “Ah, nu, domnule, trebuie sa fie vorba de o greseala, pentru ca fasolea creste pe partea gresita numai in anii bisecti”. Atunci l-am intrebat cum cresteau in anii normali si cum in anii bisecti, dar imediat mi-am dat seama ca nu stia nimic despre cum crestea fasolea in general. Cu toate astea, era foarte convins de ceea ce spunea.

Dupa un timp am primit raspuns de la primul meu corespondent, care cerandu-mi scuze, imi spunea ca nu mi-ar fi scris despre acest lucru daca nu ar fi auzit comentariul de la niste fermieri inteligenti. De la ultima mea scrisoare, imi relata, vorbise cu fiecare in parte dar niciunul nu stia despre ce era vorba. Asa incat o credinta - daca o afirmatie care nu contine o idee definita se poate numi credinta - se raspandise practic prin toata Anglia fara sa existe cea mai mica dovada in favoarea ei.


Darwin, autobiografie (I)

Darwin, autobiografie (II)