Slate. Great shots of tough times

‘Tous les Matins du Monde’ este un film care capteaza magistral pasiunea si dragostea pentru muzica la sfarsitul sec. 17, in viata si opera lui Marin Marais si a maestrului sau, M. de Sainte Colombe. Banda sonora este interpretata de Jordi Savall, astazi maestrul indiscutabil al violei da gamba, si de orchestra sa ‘Le Concert des Nations’. Fotografia reda pana la cel mai mic detaliu nuantele epocii descrise. Iata cateva secvente muzicale:

‘Une jeune fillette’, melodie populara.



‘Marche pour la cérémonie des Turcs’ (J.B. Lully)



‘Improvisation sur les Folies’ Banda sonora, Jordi Savall.



L'Arabesque (M. Marais)

Au obtinut ce au vrut. Consiliul Drepturilor Omului din cadrul ONU a aprobat in cele din urma propunerea venita din partea unei majoritati de tari islamice de a promova legi care sa pedepseasca critica anti-religioasa, mai ales anti-Islam. Propunerea a fost reinnoita strategic in aceeasi perioada in care principalul promotor al rezolutiei, guvernul Pakistanului, a incheiat un acord cu talibanii locali pentru a inchide scolile de fete si de a instaura legea Shariei intr-o regiune situata la numai cativa km de capitala (Islamabad).

Din cele 47 tari membre, 23 au votat pentru si s-au abtinut 13. S-au opus reprezentantii tarilor occidentale. Sub pretextul tolerantei universale, Consiliul a dat in fond un ultimatum libertatii de exprimare. Din acest moment, si in numele drepturilor omului, legislatorii din toata lumea pot sa inceapa sa ia in serios ideea ca ceea ce merita protectie speciala sunt opiniile si sistemele de credinte, nu persoanele.





Nu spune niciun cuvant, Cristopher Hitchens

wulffmorgenthaler

“Cati ani ani?”
“Am sapte ani si jumatate, exact”
“Nu-i nevoie sa adaugi ‘exact’ - observa Regina. Te cred si fara asta. Acum o sa-ti dau ceva de crezut. Eu am exact o suta si unu ani, cinci luni si o zi.”
“Asta nu pot s-o cred” zise Alisa
“Nu poti?” Zise Regina cu mila. “Mai incearca: rasufla adanc si inchide ochii.”
Alisa rase:
“Degeaba incerc. Nu se pot crede lucruri imposibile”
“Se vede ca n-ai antrenament” - riposta Regina. “Cand eu eram de varsta ta, faceam exercitiul asta o ora si jumatate pe zi. Chiar inainte de micul dejun ajungeam uneori sa cred si cate sase lucruri imposibile dintr-o data.” (Alisa in Lumea Oglinzii, Lewis Carroll)


Mandria Reginei Albe este o trasatura a multor credinciosi pasionati. Orice fraier, ar spune un fundamentalist, e capabil sa creada lucruri posbile (justificabile), dar iti trebuie efort si talent sa crezi lucruri imposiblie. Realitatea este exact pe dos: pentru a ajunge la concluzii corecte, e nevoie de efort. Gandirea corecta nu este spontana, se obtine prin educatie. Pentru a lua decizii, oamenii se bazeaza de cele mai multe ori pe concluziile altora, pe instinct sau pe experienta. Niciuna din ele nu este o cale sigura spre adevar: nu avem nici o garantie ca concluziile celorlalti sunt corecte, instinctul este failibil iar experienta este in general insuficienta.

Care este unealta adecvata pentru o gandire corecta? Logica.

Lewis Carroll, pe langa autorul faimoaselor povesti a fost un matematician versat in logica simbolica. Chiar si in povestile Alisei intalnim o multime de jocuri de limbaj si logica. Tara Minunilor este populata de fiinte cu moduri bizare de gandire care aparent pot justifica orice absurditate folosind argumente complexe. Alice invata sa discearna nonsensul in toate aceste peripetii. Cum bine remarca Lewis Caroll, logica are o importanta fundamentala in viata noastra:


Stapaneste mecanismul logicii, si vei avea o activitate mintala mereu la indemana si utila in orice situatie. Iti va limpezi gandirea, iti va oferi capacitatea de a descifra orice problema si obisnuinta de a-ti ordona ideile. Dar cel mai valoros, iti va da puterea de a detecta erori de gandire si de a demonta argumentele ilogice pe care le vei intalni la tot pasul in carti, ziare, vorbire si chiar in predici, care cu atata usurinta ii amagesc pe cei care nu s-au obosit niciodata sa-si insuseasca aceasta fascinanta Arta. Incearca. Asta-i tot ce-ti cer!

(Logica Simbolica)

Moftangiul este patriot hotărât, naţionalist exclusiv, român până în măduva oaselor! toată lumea trebuie s-o ştie!
Guvernamental, sau, când din nenorocire nu se poate asta, opozant, moftangiul felicită Rrromânia în cazul întâi, o deplânge în cazul al doilea, în ambele cazuri o iubeşte până la nebunie. De aceea, el urăşte cu furie tot ce nu e român, tot ce nu e naţional.
El stimează agricultura, dar visează o industrie mare naţională, care să ne scape de tributul ce-l dăm străinilor: ceea ce-l înspăimântă este o cucerire a Rrromâniei pe terenul economic de către infamii de străini, ajutaţi de copiii vitregi ai ţărişoarii lui!
E om de partid, câtă vreme nu-i vorba decât de vederi asupra politicii interioare. Îndată însă ce e vorba de a ne prezenta faţă cu străinii, el crede că toţi românii trebuie să uite micile pasiuni şi, dându-şi mâna frăţeşte, să păşească strâns uniţi faţă cu primejdia economică, politică, socială şi culturală a Naţiunii! Inimicul comun este străinul! jos Străinismul!! sus Rrromânismul!!!
Oricine gândeşte altfel... e un trădător!
Moftangiul se găseşte în toate clasele sociale; speţa lui furnică pe toate căile de comunicaţie (afară de rare excepţii, cu bilet gratuit) şi e incuibată din cele mai mândre palaturi până în cea mai modestă odaie de hôtel garni.
Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi sărac sau bogat, prost ori deştept, nerod ori de spirit, tânăr, bătrân, de un sex sau de altul sau de amândouă, el a fost, este şi va fi rrromân adevărat... Să te păzească Dumnezeu să ataci Rrromânia lui oricât de pe departe, căci moftangiul român e aci gata sa te zdrobească.

Fragment din Moftangii de I.L. Caragiale

Ion Luca Caragiale a criticat deschis antisemitismul reprezentat de miscarile nationaliste in crestere (A. C. Cuza). Intr-o epoca in care comunitatii evreiesti din Romania i se nega emanciparea, Caragiale a militat pentru integrarea sa deplina in societatea romaneasca si pentru extinderea drepturilor civile catre toti rezidentii din Romania. Lucrarea sa “Romanii verzi” publicata in “Moftul roman”, este o excelenta satira a programului noii societati nationaliste:


Spiritul de asociatie, trebuie sa constatam cu bucurie, a luat un mare avint la noi. Numarul deosebitelor societati romane, pe fata sau secrete, este astazi aproape incalculabil.

Romanul cit traieste trebuie sa fie membru in mai multe societati; ba ceva mai mult, sunt romani care, chiar inainte de nastere, sunt membri in "Cornelia, societatea mamelor romane pentru ajutorul mutual in caz de nastere"; iar altii, chiar dupa ce mor, continua a fi membri activi in societatea de ingropaciune mutuala; in schimbul unei neinsemnate cotizatiuni, orice membru, la caz, Doamne fereste, de moarte, are dreptul a fi ingropat cu muzica.

Ca orice roman, am cautat si eu sa fac parte din cit mai multe societati. Pina mai zilele trecute, eram membru la opt; astazi, gratie staruintelor celebrului meu amic, eminentul pedagog Mariu Chicos Rostogan, am onoare a fi membru la noua. A noua, cea din urma, imi pare mie ca este societatea cea mai binevenita; ea raspunde la o mare si arzatoare necesitate nationala. Cititorul se va convinge indata cit de urgenta nevoie aveam de infiintarea noii noastre societati. Dar sa lasam pe promotorul infiintarii acestei societati sa vorbeasca...

"Noi, romanii verzi, purcedem de la urmatoarele principii sanatoase
de progres national:

A iubi neamul sau e peste putinta din partea aceluia care nu uraste
celelalte neamuri.

Un neam nu poate avea vrajmasi in propriile sale defecte;
vrajmasii lui sunt numai si numai calitatile altor neamuri.

De aceea, un neam nu trebuie sa-si piarda vremea a se gindi cum
sa-si indrepteze defectele si cum sa-si cultive calitatile; el
are altceva mai profitabil de facut: sa le numere defectele si sa
le ponegreasca sau de-a dreptul sa le tagaduiasca altora calitatile.

Prin urmare, un neam trebuie sa aiba vecinic groaza de celelalte,
deoarece existenta unuia n-are alta conditie decit compromiterea
completa a altuia.

De aci, necesitatea imperioasa a exclusivismului national celui mai
extrem.

Barbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa,
creste la sinul lor niste monstri, cari jumatate vor iubi pina
la nebunie neamul in mijlocul caruia au vazut lumina, iar jumatate
il vor uri cu inversunare.

Sa fereasca Dumnezeul strabunilor nostri pe orice roman sau orice
romanca sa dea nastere la asa specimene teratologice!

Acestea sunt principiile care ne-au calauzit cind am pus bazele
noii noastre societati.

Noua noastra societate este chemata sa destepte spiritul public
national, solidarizind pe toti romeanii; de aceea speram, nu!
nu speram, suntem siguri ca toti romanii - si cind zicem toti
romanii, intelegem nu pe toti levantinii, care se dau drept
romani, ci pe romanii adevarati - se vor grabi sa se-nscrie
impreuna cu familiile lor in rindurile noastre. "

Dupa aceasta esentiala expunere de motive, ne grabim a da aici,
in strimtul spatiu de care dispunem, citeva extracte din STATUTELE SOCIETATII "ROMANII VERZI"

Despre numele, membrii si emblema societatii

Art. 1 - Se infiinteaza in Romania o Societate Romana cu
numele de "Romanii Verzi".

Art. 2 - Oricine poate face parte din aceasta societate, fara
deosebire de sex, etate sau de culoare politica, daca este roman
sau romanca verde.

Art. 3 - Emblema societatii va fi un roman verde zdrobind falnic sub
calciiul sau sarpele strainismului, care scrisneste si tipa.

Cap. II
Despre datoriile membrilor societatii in genere

Art. 4 - Membrii de orice sex si etate ai societatii "Romanii
Verzi" sunt datori sa urasca tot ce e strain si tot ce e de la
strain, tot ce nu e roman verde sau tot ce nu e de la roman verde.

Urmeaza apoi mai multe articole unde se enumera cu de-amanuntul tot
ce nu este verde romanesc si care trebuie sistematic respins de
orice membru al societatii, ca, de exemplu, sentimentele
neromanesti, tendinte si idealuri neromanesti, arta
neromaneasca, idei si spirit neromanesti.

Apoi :

Art. 9 - Se excepteaza de la aceasta regula capitalurile neromanesti.


Statutele prevad infiintarea unui organ de publicitate al
societatii, cu titlul de Romanul Verde, pus sub
directiunea unui comitet de 40 membri, iar comitetul sub
presedintia eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan.

In acest comitet nu vor putea figura mai mult de jumatate membri
nevirstnici.

Ziarul Romanul Verde va fi redactat de toti membrii
societatii: fiecare membru, indiferent de virsta sau sex, va fi
dator a colabora macar o data la luna cu un articol de fond.

Se-ntelege de la sine ce idei e chemat sa propage Romanul Verde.
Mai departe, statutele arata ca indata ce societatea
"Romanii Verzi" va numara o suta de membri, se va declara
constituita si va proceda la alegerea comitetului.


Cap. III
Despre datoriile membrilor minori ai societatii


Art. 30 - Membrii minori ai societatii, indiferent de etate si de
sex, sunt datori a fi cit se poate mai curati.

Art. 31 - Ei sunt datori a asculta pe parintii lor de ambe sexe,
de preferinta pe acei cari sunt membri activi ai societatii.

Art. 32 - Acei cari urmeaza la scoala nu pot, sub nici un cuvint,
sa se joace cu conscolari straini; ei trebuie sa se joace numai
cu conscolari romani verzi, de preferinta cu membrii activi ai
societatii.

Art. 33 - Membrii minori ai societatii sunt obligati a obtinea
note bune numai la profesorii romani verzi, de preferinta la acei
cari sunt membri activi in societate.


Cap. IV
Despre datoriile membrilor de sex feminin


Art. 40 - Membrele societatii sunt datoare sa fie virtuoase ca
niste matroane romane.

Art. 41 - Membrele societatii sunt datoare sa devina bune mame
romane.

Art. 42 - Ele sunt datoare a naste copii sanatosi dupa preceptul
strabun: “mens sana in corpore sano”.

Art. 43 - Membrele societatii cari sunt inca june domnisoare
sunt datoare sa se marite numai cu romani verzi, de preferinta
dintre membrii activi ai societatii.

Art. 44 - La cazul cind o juna domnisoara s-ar marita cu un
roman verde, care insa nu face parte din societate, este datoare
a-l inscrie imediat printre membrii activi.

Art. 45 - Indata ce o membra devine mama, ea este datoare sa-si
inscrie imediat copilul in societatea "Romanilor Verzi".

Art. 46 - Membrele societatii sunt datoare a-si boteza copiii cu
nume strabune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala,
ca Cornelia, ca Catone etc.

Art. 47 - Membrele mame sunt datoare sa dea copiilor lor o educatiune
materna in limba materna. Sub nici un cuvint apoi, nu-i slobod
sa incredinteze educatiunea copiilor la alte guvernante decit
romance verzi.

Art. 48 - Ele sunt datoare a da singure sa suga copiilor,
alaptindu-i in acelasi timp cu sentimente si idei de roman verde,
conform statutelor de fata.

Art. 49 - In cazul cind un membru nu ar avea lapte sau,
intimplator, nu i-ar fi sfircul mamelelor perforat, sau s-ar
gidila prea tare, sub nici un cuvint nu va putea lua o doica
straina, care ar da copilului sa suga lapte strain, alaptindu-l
in acelasi timp cu sentimente si idei straine; ci va fi datoare sa
ia o doica romanca verde, de preferinta o membra activa a
societatii.


In capitolul despre membrii de sex masculin ai societatii, statutele impun aceleasi obligatiuni si tatilor ca si mamelor, afara, se-ntelege, de obligatiunile privitoare la alaptare.

Se intelege ca orice abatere de la indatoririle statutelor atrage dupa sine: intiia oara un avertisment, a doua oara o amenda si a treia oara excluderea, in sedinta plenara, a membrului vinovat, din societatea "Romanilor Verzi" si declararea lui ca strain
de neam.

Abaterea de la indatoririle privitoare la alaptare atrage dupa sine de la intiia oara pedeapsa excluderii.

(Ion Luca Caragiale , Moftul roman, 6 mai 1901)

Declaratiile facute de Papa Joseph Ratzinger in prima sa vizita in Africa, i-a ingrozit pe toti cei angajati in campaniile contra AIDS.

“AIDS nu poate fi invins prin distribuirea prezervativelor - acest lucru doar accentueaza problema”

Aceasta declaratie este facuta in contextul cifrelor alarmante: peste 22 milioane de persoane in Africa sunt infectate cu HIV (virusul care produce AIDS) de un lider religios ale carui opinii sunt considerate incontestabile. In fond nu face decat sa contrazica dovezile empirice solide care sustin contrariul - prezervativul reduce considerabil riscul infectarii cu HIV. Kevin Osborne, consilier in privinta HIV, spunea:

Toate dovezile arata ca predicarea abstinentei sexuale si a fidelitatii nu va rezolva problema. Trebuie sa se tina cont de realitatea acestor oameni, mai ales in tarile pe care le viziteaza, cum sunt Angola, lovita puternic de epidemie”.

Declaratiile Papei reprezinta un pas urias inapoi in campania pentru educatia sanitara globala. Este pur si simplu un act contraproductiv menit sa creasca procentul de infectati in Africa si pretutindeni. The New York Times a declarat ca Papa nu merita credibilitate atata timp cat distorsioneaza evidenta stiintifica. Iar revista Times a publicat caricatura de mai sus, despre care arhiepiscopul din Westminster, Murphy O’Connor, comenta:

M-a surprins modul lipsit de bun gust in care a fost caricaturizat Papa Benedict XVI. Nici o publicatie nu ar trebui sa arate un asemenea dispret fata de o persoana atat de stimata de o imensa populatie de crestini din toata lumea. Este inacceptabil…”

Cu alte cuvinte spune dumnealui ca daca Papa este stimat de multa lume, TOATA lumea trebuie sa-i accepte si sa-i stimeze afirmatiile false. Murphy nu face altceva decat sa apeleze la argumentum ad populum, un argument vicios prin care se ajunge in mod gresit la concluzia ca o propozitie este adevarata doar pentru ca multa lume crede ca-i adevarta. Un fel de-a spune: ‘daca multi cred ca-i asa, asa este’.

Pe de alta parte, comentariul in Washington Post a lui Robert McElvaine care se identifica drept Catolic, este remarcabil:

Benedict XVI isi incepe vizita in Africa spunandu-le oamenilor de pe continentul decimat de AIDS ca distribuirea prezervativelor ‘agraveaza problema’ raspandirii infectarii. Sunt Catolic dar ideea ca acest om este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant mi se pare absurda. “

Absurd si stupid cat incape.

Daca nu ai inteles de ce economia planetara se afla in 'cadere libera', inca mai ai ocazia cu acest video. Din pacate este doar in engleza.

Un cleric cuvios nu pierdea nici o ocazie sa-i imprime fiului sau in minte ideea ca Dumnezeu are grija de toate fiintele; ca pana si vrabia muribunda ii atrage atentia si ca bunatatea sa plina de dragoste se afla in toate operele sale. Intamplarea face ca intr-o zi, sa intalneasca un cocostarc in cautare de mancare. Bunul om ii arata fiului sau cat de perfect este facuta pasarea ca sa supravietuiasca in acest mod.

“Vezi”, ii spune, “cum picioarele sale sunt facute sa mearga prin apa! Ce cioc lung si subtire are! Observa cat de bine isi indoaie picioarele atunci cind calca sau le ridica din apa! Nu produce nici cea mai mica unda. In acest fel este capabil sa se apropie de peşte fara ca acesta sa-si dea seama. Fiule, e imposibil sa privim pasarea asta fara sa recunoastem in ea bunatatea lui Dumnezeu care prin minunatul sau desen i-a oferit pasarii mijloacele de subzistenta.”

“Da”, raspunse fiul, “cred ca vad bunatatea lui Dumnezeu, cel putin in privinta cocostarcului; dar nu crezi tata ca alcatuirea asta este cam aspra pentru peste?”



…toti acesti religiosi nu vad decat creatie peste tot si interventie inteligenta in orice. Ei insista ca universul a fost creat... Ne indica stralucirea soarelui, florile, ploile din Aprilie, si tot ce este frumos si util in lume. Dar s-au gandit ei vreodata ca un cancer se dezvolta la fel de “frumos” ca cel mai rosu trandafir? …Prin ce minunat mecanism se hraneste cancerul din carnea delicata din jur, crescand incet dar sigur pe seama ei! …Vazut la microscop este un miracol de ordine si frumusete… E posibil sa ne indoim ca universul este creat si ca creatorul acestui minunat cancer este atotputernic, ingenios si bun?

…Ni se spune ca universul a fos desenat si creat, si ca este absurd sa presupunem ca materia a existat etern, in schimb eternitatea creatorului este de la sine inteleasa.


R. Ingersoll, The Gods 1872
Robert Green Ingersoll, opere complete online

Multi crestini considera Biblia cuvantul infailibil a lui Dumnezeu. Putini stiu insa ca Noul Testament nu a ramas nealterat in decursul secolelor. In procesul copierii, scribii au introdus greseli, au eliminat pasaje, altele au fost modificate intentionat sau nu, iar altele au fost adaugate. Un exemplu foarte elocvent este Evanghelia dupa Marcu. In incheierea acestui text se povesteste ca Isus este crucificat si apoi ingropat de Iosif din Arimateea in ziua anterioara Shabatului. In ziua urmatoare, Maria Magdalena impreuna cu alte doua femei se intorc la mormant ca sa-l unga pe Isus asa cum se cuvenea. Dar cand ajung, gasesc ca piatra de la usa mormantului fusese miscata. Inauntru il gasesc pe un tanar imbracat in alb, si se sperie. Acesta le linisteste spunandu-le ca Isus din Nazaret pe care-l cauta a inviat. Apoi le instruieste sa mearga sa le spuna discipolilor ca Isus ii va intalni in Galileea asa cum le spusese. Dar femeile isi iau talpasita si nu spun nimic nimanui pentru ca le era frica.

8. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

Cu acest pasaj se termina in realitate Evanghelia dupa Marcu. Cine deschide Biblia va gasi insa dupa citatul de mai sus inca 12 pasaje care continua povestea: Isus ii apare Mariei Magdalena, care se duce si le spune discipolilor. Acestia nu o cred. Apoi le apare altor doi discipoli si in cele din urma tuturor discipolilor (mai putin Iuda):

…

9. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. 10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. 11. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. 12. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină. 13. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. 15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. 16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. 17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, 18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. 19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. 20. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin. (Biblia Ortodoxa online)

Cele 12 pasaje nu existau in original ci au fost introduse posterior. Dovezile in acest sens sunt solide, incontestabile. Cei care au copiat Evanghelia au considerat probabil ca finalul este prea brusc si au simtit nevoia la un moment dat sa adauge propriul lor final. Pasajele lipsesc din toate copiile anterioare si nu exista nicio referinta anterioara la acestea. Specialistii afirma in plus ca stilul lor este clar diferit de restul textului.
Asta ar trebui sa-i faca pe crestini sa se intrebe: daca Dumnezeu a facut ‘miracolul’ de a-i da omului Biblia, de ce oare nu a facut si miracolul de a prezerva propriul sau cuvant de-a lungul secolelor?

Un video excelent:Bart Ehrman invitat la Colbert report:




Misquoting Jesus, Bart Ehrman.

Un exemplu de umanism, ce-i drept modest si sceptic pentru ca provine din strafundurile experientelor celor mai infioratoare ale secolului XX, este ilustrat in cartea lui Primo Levi, ‘ Mai este acesta un om?’ Prin prisma unui umanism provizoriu, Levi reda propriile sale experiente ca prizonier in lagarul de concentrare de la Auschwitz. Este un umanism provizoriu, pentru ca este foarte usor de pierdut, asa cum li se intampla prizonierilor in lagarul de concentrare :

“Atunci pentru prima oara am inteles ca limbajul nu este prevazut cu cuvintele necesare pentru a exprima aceasta ofensa, demolarea omului. Intr-o clipa, cu o intuitie aproape profetica, realitatea ni s-a revelat: atinsesem fundul. Nu este posibil sa cazi mai jos, nu exista conditie umana mai mizerabila nici nu poate fi conceputa existenta sa. Nimic nu ne mai apartine, ne-au luat hainele, pantofii, chiar si parul. Daca vorbim, nu suntem ascultati, iar daca ar asculta, nu ar intelege. Ne vor lua chiar si numele: iar daca vom dori sa il pastram, va trebui sa gasim forta necesara, sa facem in asa fel incat in spatele numelui, sa ramana ceva din noi…imagineaza-ti un om privat de tot ce iubeste…va fi un om gol, redus la suferinta si necestitati, care si-a uitat demnitatea…”

Tocmai pentru ca in lagarele de concentrare era prea usor de ajuns la dezumanizare, aspiratia de a se mentine uman putea fi inca o valoare, chiar unica valoare de care prizonierul se putea agata:

“Dupa numai o luna instinctul curateniei m-a parasit. Bantuiam fara tinta in spalatorie cand deodata l-am zarit pe Steinlauf, prietenul meu de aproape 50 de ani, gol de la brau in sus frecandu-si de zor gatul si umerii cu putin succes (nu aveam sapun) dar cu multa energie. Steinlauf ma vede si ma saluta, si ma intreaba direct de ce nu ma spal. De ce sa ma spal? Cu ce ar fi mai bine? As multumi pe cineva? As trai o zi, o ora in plus?... Dar Steinlauf m-a intrerupt. Terminase sa se spele si se usca…Si fara sa se opreasca mi-a administrat o adevarata lectie…ca tocmai din cauza ca Lagarul era o imensa masina de a ne transforma in bestii, nu trebuie sa devenim bestii; chiar si in acest loc se poate supravietui, si deci trebuie sa vrem sa supravietuim, ca sa povestim, sa aducem marturie; si ca pentru a supravietui trebuie sa ne salvam macar scheletul, esafodajul, forma civilizata. Suntem sclavi, privati de orice drept, expusi insultelor, condamnati la moarte, dar inca avem o putere pe care trebuie sa o aparam cu toata forta - puterea de a refuza consentimentul. Asa ca trebuie sa ne spalam fata fara sapun si cu apa murdara si sa ne uscam cu jacheta. Trebuie sa ne lustruim pantofii, nu pentru ca asa cere regulamentul ci pentru a ne mentine demnitatea. Trebuie sa mergem drepti, fara sa ne taram picioarele, nu ca omagiu al disciplinei prusiene, ci pentru a ne mentine vii, pentru a nu incepe sa murim.”

Lagarul de la Auschwitz nu si-a dezumanizat doar victimele ci si pe functionarii sai, care pentru a elimina orice posibilitate de identificare cu victimele, au distrus tot ceea ce era cu adevarat uman in ei. In acest infern cele mai simple actiuni aminteau ceea ce inseamna sa fim oameni.

“Povestea relatiei mele cu Lorenzo este si lunga si scurta, si simpla si enigmatica…In termeni concreti se reduce la putin: un lucrator civil italian mi-a adus o bucata de paine si resturile ratiei sale zilnic timp de sase luni; mi-a dat o vesta plina de petice, a scris o carte postala pentru mine si mi-a adus raspunsul. Nu mi-a cerut in schimb nimic si nu a acceptat nici o recompensa, pentru ca era bun si nu credea ca cineva face bine pentru recompense… Cred ca datorita lui Lorenzo am supravietuit, nu atat pentru ajutorul sau material cat pentru ca prin prezenta sa, prin modul sau natural si simplu de a ajuta, mi-a amintit constant ca inca mai exista o lume dreapta in afara noastra, ceva sau cineva inca curat si necorupt. O posibilitate indepartata de bine pentru care merita sa supravietuiesti… Datorita lui Lorenzo nu am uitat ca eu insumi eram un om”.

Cartea lui Levi este un document al umanitatii, un umanism care poate exista, si care poate fi aparat fara iluzii.

Arie de gelozie din Baiazid de Vivaldi. Aria a fost luata de Vivaldi din opera "Merope" (1734) de Francesco Gasparini. Interpreteaza magistral Vivica Genaux.

Sposa son disprezzata,
fida son oltraggiata,
cieli che feci mai?
E pur egl'è il mio cor,
il mio sposo, il mio amor,
la mia speranza.

L'amo ma egl'è infedel
spero ma egl'è crudel,
morir mi lascierai?
O Dio, manca il valor,
e la costanza.

Traducere (Elfrieda Langemann O'Neill) :

I am wife and I am scorned,
I am faithful and I'm outraged.
Heavens, what have I done?
And yet he is my heart,
my husband, my love,
my hope.

I love him, but he is unfaithful,
I hope, but he is cruel,
will he let me die?

O God, valor is missing -
valor and constancy.

Spre surprinderea mea am aflat ca Iran are una din cele mai active comunitati de bloggers din lume. Si asta in pofida faptului ca guvernul se lauda ca blocheaza milioane de websites. In Republica Islamica exista un adevarat razboi on-line: guvernul lupta sa controleze internetul si bloggerii se zbat sa le fenteze filtrele. Cine cauta va gasi pagini iraniene care trateaza orice subiect posibil: de la politca, arta si pana la contacte on-line. Iranienii sunt fascinati de restul lumii si sunt incantati sa contacteze cu strainii. Pentru tinerii educati si manati de curiozitate intr-o tara dominata de asediu mintal, internetul a devenit calea principala de comunicare. Atata timp cat li se interzice sa cante la chitara in public (instrumentul diavolului), sa cante in limba engleza, iar femeile nu au voie sa cante ‘solo’, toate aceste activitati se desfasoara ‘underground’ online.

In ultima vreme insa parlamentul a inceput sa ia in considerare emiterea unei legi care sa impuna pedeapsa capitala bloggerilor care promoveaza "coruptia, prostitutia si apostazia". Bloggerii au inceput sa fie arestati. Este cazul lui Omid Mirsayafi, un blogger de 29 de ani care a fost condamnat la 30 de luni inchisoare pentru ca l-a insultat pe Ayatollahul Ali Khamenei si pe alti lideri teocrati ai tarii. Campania Internationala pentru Drepturile Omului in Iran a declarat ca Mirsayafi a decedat miercurea trecuta in inchisoarea Evin. Avocatul sau a fost informat de functionarii inchisorii ca acesta s-a sinucis. Intr-o teocratie ca Iranul curajul de a-ti exprima liber opiniile poate costa viata.

Vezi si Rezultatele cenzurarii blogului meu persan

Maria (10 ani): Tati, m-am gandit…

Tati: Te spun lui Mami

Maria: Tati, serios. Daca Dumnezeu exista, cred ca stiu de ce a amestecat lucruri atat de rele cu lucruri bune in Biblie.

Tati: Zau, de ce?

Maria: Ca sa vada daca putem sa ne folosim creierul ca sa ne dam seama ce-i bine si ce-i rau, si apoi sa facem numai lucrurile bune…sau daca vom face tot ce e scris ca niste roboti. E un test ca sa vada daca putem sa ne gandim singuri…

Tim Minchin, omagiu pentru iubirea neconditionata a lumii naturale. Unul dintre cele mai inteligente si simpatice pe care le-am intalnit vreodata. 9 min, respira adanc... :)

In prezent majoritatea expertilor biblici sunt de acord ca Evangheliile nu au fost scrise de autorii pe seama carora au fost puse. Titlurile: Evanghelia dupa Matei, Marcu, Luca si Ioan, reflecta credinta traditionala ca acestea au fost scrise de doi discipoli ai lui Isus - Matei si Ioan, si de doi prieteni ai apostolilor: Marcu si Luca. Dar nu exista nicio dovada care sa sustina aceasta supozitie.

In primul rand este interesant de observat ca un discipol X care ar fi descris evenimentele la care a fost martor, nu ar fi intitulat lucrarea ‘Evanghelia dupa X’ ci ar fi ales oricare alt titlu. ‘Evanghelia dupa X’ este titlul dat de altcineva cu scopul de a explica cui crede ca-i apartine versiunea respectiva. Pe de alta parte, daca doi martori directi ar fi autorii acestor lucrari, cum se explica diferentele importante in esenta mesajului pe care-l transmit?

Prima referinta relevanta cu privire la autorii Evangheliilor apare aproape 100 de ani dupa scrierea acestora. In 185 e.n. Irenaeus sustinea ca exista doar 4 Evanghelii inspirate de Dumnezeu si scrise de Matei, Marcu, Luca si Ioan. Irenaeus avea motive bine intemeiate ca cititorii sa accepte autoritatea lor apostolica - in acea perioada aveau loc dezbateri intense cu privire la adevarata doctrina: existau indivizi autodenumiti crestini care credeau ca exista doi Dumnezei diferiti - cel al Vechiului si cel al Noului Testament; alti crestini credeau ca exista 12 zei, altii 30. Unii din acesti crestini credeau ca Vechiul Testament a fost inspirat de un zeu malign si ca Creatorul este un dusman al lui Isus. Desi azi aceste credinte par bizare, ele erau imbratisate de mii de indivizi pe vremea lui Irenaeus. Dar si mai interesant este ca toti acestia aveau dovezi pentru credinta lor: scrieri cu pretentia de a fi apartinut apostolilor lui Isus. In secolele 2 si 3 exista o multime de Evanghelii apostolice, majoritatea scrise anonim.

Asa ca nu-i de mirare ca primele referinte la autorii Evangheliilor apar ca urmare a proliferarii scrierilor asa zis ‘eretice’. Dar analiza finala conduce la o singura concluzie: nu avem dovezi suficiente pentru a atribui Evangheliile vreunui autor concret. Ele au fost scrise de autori anonimi care in mod evident nu au fost martori ai evenimentelor descrise. Mai mult, niciunul din autori nu pretinde ca a fost martor direct al celor consemnate. Matei este scris complet la persoana a 3ª, despre ceea ce “ei” - Isus si discipolii - au facut. Chiar si cand este mentionat evenimentul in care Matei este chemat ca discipol, vorbeste despre “el” nu despre “mine”:

Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El. (Matei 9:9)

Nimic nu sugereaza ca autorul vorbeste despre el insusi.
Acelasi lucru este valabil pentru celelalte Evanghelii. La sfarsitul Evangheliei dupa Ioan, autorul vorbeste despre 'ucenicul care marturiseste’:

Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată. (Ioan 21:24)

De multe ori acest pasaj a fost folosit pentru a sugera faptul ca autorul pretinde sa fi fost martor al evenimentelor povestite. Totusi o lectura atenta si obiectiva arata ca autorul nu pretinde prin afirmatia de mai sus ca el insusi a fost martor direct, ci arata clar ca face distinctia intre sursa sa de informatie: “ucenicul care marturiseste” si el insusi “stim ca marturia lui e adevarata”. Dar oricum acest lucru nu este relevant. Chiar daca autorii ar fi fost martori directi ai evenimentelor, nimic nu garanteaza obiectivitatea povestirilor lor.

Concluzii: autorii Evangheliilor canonice sunt anonimi care nu au fost martori directi ai evenimentelor povestite decenii dupa perioada in care sustin ca s-ar fi intamplat.



Jesus, Apocalyptic prophet of the new millenium, Bart Ehrman.
Jesus, Interrupted, Bart Ehrman
The Lost Christianities

In ce fel ii ajuta Biserica pe cei care au nevoie de sprijin? In Brazilia, arhiepiscopul Jose Cardoso a excomunicat-o pe mama si pe medicii care au practicat un avort unei fetite de 9 ani insarcinata de gemeni in urma violarii repetate de catre tatal sau vitreg. Acesta a recunoscut ca o viola pe fetita de la varsta de 6 ani, si pe sora ei de 14 ani.

Sarcina de 15 saptamani a fost descoperita dupa ce fetita de numai 1,33 m inaltime si 33 kg, a fost internata in spital pentru dureri abdominale grave si ameteli. In Brazilia avortul este permis in cazuri de viol si atunci cand sarcina reprezinta un pericol pentru viata mamei. Medicii considera ca fetita nu ar fi putut duce la bun sfarsit sarcina. Ministrul Sanatatii afirma in legatura cu acest caz:

M-au cutremurat cele doua fapte: ceea ce s-a intamplat cu fetita si pozitia acestui religios care in mod gresit, sustinand ca apara viata, pune in pericol alta viata la fel de importanta.”

Reprosul ministrului nu a schimbat parerea arhiepiscopului care a raspuns:

Nu-mi pare rau ca am declarat excomunicarea. Este datoria mea sa alertez poporul, ca sa aiba teama de legile lui Dumnezeu”

Ce ne-am face oare fara religie care stabileste atat de ‘corect’ criteriile morale? Un exemplu de umanism, ce mai! Umanism ...fata de pedofil, care evident nu a fost excomunicat.

Daca ati fost la Gradina Zoologica si i-ati studiat atent pe “verisorii” nostri cimpanzeii si urangutanii, poate v-ati dat seama de un lucru: maimutele apreciaza ca si omul intimitatea si sunt satule de vizitatori. In general isi vad de treaba lor (adica se cauta de paduchi sau stau pur si simplu cu burta-n sus) intorcand plictisite spatele curiosilor. La Gradina Zoologica Furuvik din Suedia, lucrurile au mers chiar mai departe: Santino de 31 de ani, atractie principala de la varsta de 5 ani, a declarat “razboi” vizitatorilor din 1997. Pana atunci Santino a fost un cimpanzeu docil in pofida multimii de curiosi care nu i-au respectat niciodata intimitatea. Din ’97 insa, a trecut la actiune: a inceput sa stranga calm mormane de pietre pe care le depoziteaza aproape de zona publicului. Pe la ora pranzului cand isi pierde rabdarea, foarte nervos, arunca o ploaie de pietre catre nerusinatii intrusi. In perioada in care Gradina Zoologica este inchisa pentru public, Santino nu mai aduna pietre, ceea ce demonstreaza clar ce anume-l supara.

Comportamentul lui Santino este un pericol pentru vizitatori, dar i-a fascinat pe etologii care l-au studiat cu atentie timp de mai bine de un deceniu. Este clar ca actiunile sale nu sunt motivate de stari emotionale sau fizice imediate cum ar fi foame sau manie, ci de anticiparea unor evenimente viitoare. Planificate cu calm, actiunile includ stransul de pietre dar si confectionarea unor discuri din ciment pe care mai tarziu le foloseste drept ‘proiectile’. Un asemenea comportament implica o avansata stare de constienta si cognitie. Este greu sa nu intelegem comportamentul lui Santino si sa nu impartasim sentimente care in mod evident traverseaza limitele intre specii. Ce poate fi mai uman si mai civilizat decat dorinta de intimitate?

Manualul de Biologie – "Maiestrie si stralucire divina in biosfera" care a starnit pe buna dreptate animozitate in randurile celor care inca isi mai doresc ca Romania sa fie o tara cu adevarat democratica, este un auxiliar didactic adica o carte folosita de profesori ca material ajutator pentru clasa a IX-a, semnat de profesoara de biologie Maria Popa dar si de o gramada de teologi drept care abunda in referiri la Dumnezeu si la creatie:

Cunoştinţele de biologie te vor ajuta să vezi, să auzi, să afirmi că fiecare celulă, fiecare frunză, fiecare insectă sau oricare organism strigă prin limbajul complexităţii: “Dumnezeu m-a creat!”. (…)Numele Dumnezeului nostru se doreşte a fi proslăvit prin acest manual.”

Manualul a fost aprobat in 2002 de MECI cu precizarea de a fi folosit numai de liceele cu profil teologic. In prima etapa asa s-a si intamplat, dar apoi nu s-a mai tinut cont de precizare.
Este clar ca acest manual nu are ce cauta in scolile obisnuite atat pentru continutul sau ne-stiintific cat si pentru statutul sau ilegal - desi pe el scrie: “Avizat de MECI cu nr. 71817”, nu are aprobarea legala a Ministerului Educatiei pentru a fi folosit in scolile obisnuite.

Ministra Ecaterina Andronescu recunoaste insa ca pe piata romaneasca exista foarte multe manuale sau alte auxiliare neavizate de MECI si care sunt totusi folosite in scoli, fara ca Ministerul sa poata face mare lucru. Nu inteleg cum Ministerul nu poate face “mare lucru” in acest sens, de ce mai exista atunci o asemenea institutie care se declara impotenta chiar in cadrul activitatii pe care e destinata s-o controleze? Maine-poimaine vom afla ca elevii invata "stiinta" direct din Vechiul Testament fara ca Ministerul Educatiei sa poata face "mare lucru". Oricum, am incercat sa cumpar manualul on-line si se pare ca deja nu mai este disponibil la vanzare. Sa vedem pentru cat timp.

Fragmente din respectivul manual luate din pagina Asociatiei Umaniste din Romania:

„1. evoluţionismul este fondat nu în ştiinţă, ci într-o credinţă filosofică numită naturalism
2. convingerea că o masă mare de evidenţe verificabile suportă evoluţionismul nu este decât o iluzie.
3. evoluţionismul în sine este o religie. (...)”

Pag. 9:
„Departe deci de a fi neutră, mass-media este de cele mai multe ori exponentul principal – din umbră – al teoriei evoluţioniste. Celebre canale de televiziune, cum ar fi „Discovery Channel” şi „Animal Planet”, prestigioase reviste de ştiinţe ale naturii cum ar fi „Nature” sau „National Geographic”, au devenit instrumente de bază pentru propagarea evouţionismului. Atunci când copiii petrec ore în şir în faţa acestor canale de televiziune, conştientul şi subconştientul lor este bombardat de informaţiile şi terminologia evoluţionistă, pe care cu timpul mintea lor în formare le va asimila ca adevăruri. S-ar părea că toată lumea uită că evoluţionismul nu este cu nimic mai mult decât o simplă teorie. O teorie doar, părerea unor indivizi dintre care cel mai cunoscut este Charles Darwin, care a avut ca scop principal, înlocuirea conceptului biblic creştin al Creaţiei Divine.”

Pag. 11:
„Facem observaţia că la ora actuală disciplinele şcolare nu sunt... fundamentate suficient pe o spiritualitate care să fie în consens cu credinţa creştină. Dimpotrivă, se pot identifica numeroase seturi informaţionale disjuncte, rupte, în contrasens cu valorile religioase (vezi anumite teme din manualele de biologie, geografie, fizică etc).”

Pag. 32:
La capitolul „Virusurile” este scris:
„Fereşte-te de viroze prin:
(...)
- trăirea conform valorilor morale divine: comportament, atitudini, motivaţii etc. Izvorâte din legile şi poruncile divine”.
Apoi, într-un chenar intitulat „Exprimă-ţi convingerile”:
Vizavi de textul alăturat:
Este un moment potrivit să mulţumim Creatorului pentru sistemul de apărare (limfocite etc.) cu care ne-a înzestrat organismul?
Are legătură transmiterea virusului HIV cu păcatul?”. Această întrebare are şi o notă de subsol: „păcatul = sfidarea lui Dumnezeu prin călcarea poruncilor divine.”

Pag. 33:
Într-un chenar initulat „Motiv de meditaţie” este scris că: „Dumnezeu în dragostea şi mila Lui călăuzeşte omul pentru prevenirea virozelor prin:
- împlinirea regulilor exprimate prin Legile Lui
- o viaţă echilibrată şi sănătoasă
- descoperirea unor vaccinuri (antigripal, antihepatic, antipoliomelitic etc).”
Într-un alt chenar „Studiu şi meditaţie” este pusă întrebarea „Pe vremea când Iisus Hristos a fost pe pământ existau viroze? În zilele noastre El mai poate vindeca oamenii de asemenea boli care sunt din ce în ce mai ameninţătoare? Ce ai învăţat tu la ora de religie?”

Pag. 55:
La capitolul Regnul Plante (Plantae):
„Varietatea, armonia, frumuseţea florilor şi utilitatea plantelor constituie motive importante pentru a le îndrăgi şi studia.
Plantele au fost create în ziua a treia a săptămânii de creaţie, conform afirmaţiilor scripturale, toate în aceeaşi zi, indiferent de complexitatea lor.
Stabilitatea genetică (numărul şi structura cromozomilor) a speciilor, planul unitar de structură a plantelor, unicitatea unor caractere, relaţia dintre structură şi funcţie, dintre organism şi mediu, extraordinara lor utilitate, sunt constatări ştiinţifice, care argumentează faptul că plantele au fost create de o fiinţă inteligentă.”

Pag. 56:
„Ce s-ar întâmpla cu cantitatea de oxigen din atmosferă în urma respiraţiei fiinşelor, dacă oxigenul n-ar fi readus în atmosferă prin procesul de fotosinteză? Iată din nou dovada purtării de grijă a Creatorului faţă de creaţia Sa, nu numai în ce priveşte hrănirea organismelor ci şi asigurarea oxigenului pentru respiraţie”.

Pag. 60:
„Atitudini!
Dumnezeu îşi păstrează creaţia în aşa fel încât ea continuă să funcţioneze aşa cum a plănuit El – principiul conservării.
Fii un ispravnic credincios al creaţiei nealterate! (...)”
„Motiv de meditaţie...
Dumnezeu poate fi cunoscut într-o anumită măsură de toţi căutătorii sinceri în ceea ce se numeşte revelaţia generală în natură, istorie şi conştiinţă. Studiul încrengăturii Spermatofita poate fi pentru tine o revelaţie generală (naturală).
Lasa-l pe Dumnezeu să ţi se descopere în acest mod!”

Pag. 63:
„Exprimă-ţi convingerile!
Evoluţioniştii afirmă mai multe ipoteze privind originea angiospermelor. Creştinii privesc şi de această dată crearea angiospermelor, ca o lucrare „măreaţă şi iscusită” a Logosului Creator, bine conturată, cu implicaţii „cosmice” în viaţa cotidiană a omului. Tu ce părere ai?”



Manual de clasa a IXa sustine ca Dumnezeu a creat biologia

Iata un documentar care nu poate fi pierdut. Deborah de 13 ani a fost crescuta de parinti crestini fundamentalisti care au facut tot posibilul ca ea si cei 10 frati ai sai sa creasca izolati de pacatele lumesti. Toti copiii au fost educati acasa de parinti, indoctrinati zilnic in ale Bibliei, fara televizor, in schimb isi selectioneaza programele creationiste preferate prin internet. Tatal fiind intrebat pentru ce-si “antreneaza” copiii, raspunde zambind: “pentru eternitate”.

Daca vreti sa vedeti cum se comporta o persoana careia i s-au practicat 13 ani de spalare religioasa a creierului, vedeti documentarul care dureaza aproximativ 1 ora. Dar merita. Este reprezentarea clara a ceea ce Dawkins numeste “abuz intelectual de minori”, adica a abuza de creierul in formare al propriilor copii pentru a-ti injecta dogmele cele mai infricosatoare - lumea e pacatoasa, Isus a murit pentru salvarea oamenilor, cine nu-l accepta pe Isus va arde in Iad.

Deborah este filmata petrecand un timp in afara familiei, in contact cu lumea reala. Cum se va comporta o asemenea persoana care nu a auzit macar despre idolii muzicali ai generatiei sale?



Vezi cele 6 episoade

Cei care apreciaza libertatea ca valoare sociala, printre care ma consider, au un argument destul de puternic in favoarea separarii statului de religie: laicismul sau secularismul, termeni care desemneaza aceasta separare, asigura neutralitatea statului (implicit a institutiilor educatiei publice si de sanatate) in privinta deciziilor referitoare la religie. Astfel fiecare individ este liber sa creada ce vrea sau sa nu creada, si nu se va simti discriminat pe motive religioase. Un stat laic nu este un stat anti-religios, ci un stat care apara dreptul egal al indivizilor de a imbratisa orice religie cat si dreptul de a nu imbratisa niciuna. Cand aceasta separare nu se produce si statul finanteaza si sprijina in mod discriminatoriu o religie sau cult concret in detrimentul celorlalte, apar indivizi defavorizati, marginalizati sau de clasa inferioara. In acest caz statul nu promoveaza libertatile maxime pentru toti cetatenii ci reprezinta doar un sector al populatiei chiar daca acesta este majoritar.

Argumentul este OK, din pacate e atractiv numai pentru cei care apara libertatea si laicismul, insa nu va convinge in veci un fundamentalist religios care percepe toate aspectele negative ale statului teocratic ca pe adevarate avantaje. “La naiba cu aia cativa care cred tampenii. Romania e o tara ortodoxa, romanii sunt ortodocsi. Vrem icoane in scoli, vrem religie ortodoxa in scoli. Fuck restul! ” Un fundamentalist crestin are alte idealuri decat un individ care apara statul liber, el isi doreste discriminarea, isi doreste ca statul sa finanteze religia dominanta, chiar s-o impuna in scoli si pretutindeni.

Exista insa un alt argument: atunci cand problemele statale se amesteca cu cele religioase, este practic inevitabil sa apara coruptia. Exista multe exemple in istorie, de la Constantin si pana in zilele de azi, in care guvernul a cooptat religia Crestina pentru a-i servi propriile interese, corupand valorile si scopurile religiei in sine. Parintii fundatori ai Statelor Unite, desi nu erau atei, au avut foarte clar acest lucru in minte atunci cand au elaborat Constitutia americana. Adevaratii credinciosi nu-si pot dori ca lumea sa se umple de indivizi ipocriti, falsi credinciosi care urmaresc de fapt interese ascunse si pozitii sociale privilegiate. Religia amestecata cu guvernul va suferi numeroase schimbari la cheremul oportunistilor si a celor insetati de putere. Daca nu doriti ca acest lucru sa se intample, mentineti religia acolo unde ii este locul: in intimitatea caminului si in biserici, si nu in salile de intruniri si negocieri. Este singurul loc unde religia poate sa se mentina libera de coruptie, unde poate sa se mentina integra. Cine iubeste cu adevarat religia, va fi primul care va lupta pentru separarea acesteia de stat, in favoarea unui stat laic.

Doi straini te viziteaza acasa si esti atat de amabil incat ii gazduiesti peste noapte. In aceeasi noapte ei iti marturisesc ca sunt ingeri trimisi la tine cu o misiune de catre Dumnezeu.




Dimineata, vecinii afland de sosirea lor, incearca sa-ti intre in casa cu forta ca sa-i sodomizeze pe invitati.


Ce faci ca sa le aperi sfintele cururi?

a. inchizi usa si chemi politia
b. ii dai afara pe invitati si chemi politia
c. le oferi vecinilor curisoarele fiicelor tale adolescente si virgine ca sa-i lase in pace pe ingeri

Prea des se spune ca morala provine din Biblie. Sau ca Biblia contine invataturi morale valoroase care ne pot indruma si azi. Am mari dubii ca cine este de acord cu aceste afirmatii a inteles cu adevarat preceptele morale ale acestei carti pline de legende din Epoca de Bronz. Sau ca a citit cu adevarat de la cap la coada Biblia si a reflexionat asupra continutului sau. In testul de mai sus, daca nu alegi varianta c, nu esti in ton cu ceea ce sugereaza Biblia. Te surprinde? Pai cum, ai uitat ce spune Biblia?




Verifica daca morala ta este in ton cu invataturile biblice raspunzand intrebarilor pregatite de GoToQuiz. Am o banuiala ca nu...


(Imaginile sunt luate din Truecristian.com)