In prezent majoritatea expertilor biblici sunt de acord ca Evangheliile nu au fost scrise de autorii pe seama carora au fost puse. Titlurile: Evanghelia dupa Matei, Marcu, Luca si Ioan, reflecta credinta traditionala ca acestea au fost scrise de doi discipoli ai lui Isus - Matei si Ioan, si de doi prieteni ai apostolilor: Marcu si Luca. Dar nu exista nicio dovada care sa sustina aceasta supozitie.

In primul rand este interesant de observat ca un discipol X care ar fi descris evenimentele la care a fost martor, nu ar fi intitulat lucrarea ‘Evanghelia dupa X’ ci ar fi ales oricare alt titlu. ‘Evanghelia dupa X’ este titlul dat de altcineva cu scopul de a explica cui crede ca-i apartine versiunea respectiva. Pe de alta parte, daca doi martori directi ar fi autorii acestor lucrari, cum se explica diferentele importante in esenta mesajului pe care-l transmit?

Prima referinta relevanta cu privire la autorii Evangheliilor apare aproape 100 de ani dupa scrierea acestora. In 185 e.n. Irenaeus sustinea ca exista doar 4 Evanghelii inspirate de Dumnezeu si scrise de Matei, Marcu, Luca si Ioan. Irenaeus avea motive bine intemeiate ca cititorii sa accepte autoritatea lor apostolica - in acea perioada aveau loc dezbateri intense cu privire la adevarata doctrina: existau indivizi autodenumiti crestini care credeau ca exista doi Dumnezei diferiti - cel al Vechiului si cel al Noului Testament; alti crestini credeau ca exista 12 zei, altii 30. Unii din acesti crestini credeau ca Vechiul Testament a fost inspirat de un zeu malign si ca Creatorul este un dusman al lui Isus. Desi azi aceste credinte par bizare, ele erau imbratisate de mii de indivizi pe vremea lui Irenaeus. Dar si mai interesant este ca toti acestia aveau dovezi pentru credinta lor: scrieri cu pretentia de a fi apartinut apostolilor lui Isus. In secolele 2 si 3 exista o multime de Evanghelii apostolice, majoritatea scrise anonim.

Asa ca nu-i de mirare ca primele referinte la autorii Evangheliilor apar ca urmare a proliferarii scrierilor asa zis ‘eretice’. Dar analiza finala conduce la o singura concluzie: nu avem dovezi suficiente pentru a atribui Evangheliile vreunui autor concret. Ele au fost scrise de autori anonimi care in mod evident nu au fost martori ai evenimentelor descrise. Mai mult, niciunul din autori nu pretinde ca a fost martor direct al celor consemnate. Matei este scris complet la persoana a 3ª, despre ceea ce “ei” - Isus si discipolii - au facut. Chiar si cand este mentionat evenimentul in care Matei este chemat ca discipol, vorbeste despre “el” nu despre “mine”:

Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El. (Matei 9:9)

Nimic nu sugereaza ca autorul vorbeste despre el insusi.
Acelasi lucru este valabil pentru celelalte Evanghelii. La sfarsitul Evangheliei dupa Ioan, autorul vorbeste despre 'ucenicul care marturiseste’:

Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată. (Ioan 21:24)

De multe ori acest pasaj a fost folosit pentru a sugera faptul ca autorul pretinde sa fi fost martor al evenimentelor povestite. Totusi o lectura atenta si obiectiva arata ca autorul nu pretinde prin afirmatia de mai sus ca el insusi a fost martor direct, ci arata clar ca face distinctia intre sursa sa de informatie: “ucenicul care marturiseste” si el insusi “stim ca marturia lui e adevarata”. Dar oricum acest lucru nu este relevant. Chiar daca autorii ar fi fost martori directi ai evenimentelor, nimic nu garanteaza obiectivitatea povestirilor lor.

Concluzii: autorii Evangheliilor canonice sunt anonimi care nu au fost martori directi ai evenimentelor povestite decenii dupa perioada in care sustin ca s-ar fi intamplat.



Jesus, Apocalyptic prophet of the new millenium, Bart Ehrman.
Jesus, Interrupted, Bart Ehrman
The Lost Christianities