•10:54
Adevaratii crestini evita cat pot starea de fericire, sau altfel spus, fug de ea ca de dracu’. Atunci cand fericirea e pe-aproape simt ca sunt in pericol sa pacatuiasca. Motivul se afla chiar in credinta lor: ei sunt convinsi ca cu cat sunt mai nefericiti cu atat sunt mai aproape de Dumnezeu, ca Dumnezeu nu vrea sa fim fericiti. Isus a fost nefericit deci crestinii trebuie sa fie la fel. Fericirea se atinge prin pacat.
Exact opus filozofiei epicureiste. Crezi sau ai cunoscut pe cineva care crede ca fericirea e un pacat?
3 comments:
Am fost si eu un crestin nefericit. Sau ma rog incercam sa-mi cenzurez reactiile specifice starii de fericire. Cred ca este obligatoriu sa fii nefericit ca si crestin. "Fiecare are crucea lui", "Viata e o incercare" etc.
Cat despre altii oameni... mare parte femeile care accepta sa fie batute de sotii alcoolici considera ca e o datorie crestineasca sa poarte aceasta "cruce".
Eh, creştinismul se declară singura cale de a obţine "fericirea adevărată" (whatever the fuck that means!), dar evident că nu pe lumea asta. Şi imaginea cea mai vehiculată este că fericirea se obţine când ajung în Rai, şi stai acolo pentru eternitate "înălţând cântece de slavă Domnului" şi sporindu-ţi, bineînţeles (!), fericirea priving la cum se chinuie cei din iad. Şarmant!
De fapt, toată dogma creştină se poate reduce în esenţă la supunerea faţă de legi sociale eneolitice şi suprimarea plăcerii sub orice formă, decretate în numele divinităţii.
Si as vrea sa-i cant cantece de slava Tiranului pentru ca...?? Mai bine in iad oricum toata lumea misto e acolo.