In 1689 Henry Purcell a compus opera Dido si Aeneas inspirandu-se in Aeneida lui Virgiliu, poemul epic despre distrugerea Troiei si fundarea Romei de catre un grup de refugiati ai cetatii cazute. Aeneas, supravietuind incendiului Troiei, navigheaza pe Mediterana impreuna cu Anchises tatal sau si Ascanius, fiul. Trece succesiv prin Tracia, insulele Creta, Delos, Strofade, si chiar si prin Albania. Intr-o zi, plictisit de mare, debarca pe tarmul Africii unde cunoaste o femeie extrem de frumoasa, Dido, insasi regina Cartaginei. Dido, regina vaduva, se indragosteste de el pe loc. Asa incepe o intensa poveste de dragoste in care au intervenit desigur zeii. Afrodita dezlantuie o furtuna violenta in timp ce ambii erau la vanatoare si face ca Dido si Aeneas sa caute adapost in aceeasi pestera, unde va imaginati ce se intampla. Rezultatul este ca Dido il numeste pe Aeneas suveran al Cartaginei si amandoi traiesc fericiti lasandu-se in voia placerilor trupului si neglijand regatul. Pana cand intr-o zi Hermes, cel cu sandalele inaripate, il prinde pe Aeneas privind cu nostalgie spre mare si il determina sa-si indeplineasca destinul sau in Italia. Fara sa stea prea mult pe ganduri Aeneas se desparte de Dido si pleaca. In zadar incearca Dido sa-l opreasca, in cele din urma, disperata, se sinucide.

Acesta este fragmentul din opera lui Purcell - ‘Lamentarea lui Dido’ - in intrepretarea unica a mezzo-sopranei Jennifer Lane. Orchestra canadiana Tafelmusik interpreteaza magistral muzica baroca iar coreograful Mark Morris (Mark Morris Dance Group) danseaza in rolul lui Dido (din cauza asta e nevoie de un oarecare efort sa ne imaginam o Didona frumoasa) intr-un decor clasic, minimalist, in care dansatorii sunt toti desculti si imbracati cu acelasi tip de costum negru si lung pana la glezne lasand sa se distinga Aeneas, singurul cu torsul dezgolit.




Acelasi fragment interpretat de Alison Moyet:


Si de Emma Kirkby:



Care ti-a placut mai mult?