Citind ‘House of Meetings’- cartea lui Martin Amis publicata in 2006, mi-a atras atentia felul in care descrie Amis “trasaturile nationale” ale vecinilor rusi:

“detasare fata de scrupule si responsabilitati, apararea energica nu numai a opiniilor ireconciliabile ci si a celor care se exclud reciproc, slabiciunea pentru cinism si umorul mizeriei, tendinta de a vorbi cu atat mai multa pasiune cu cat sunt mai nesinceri si setea de argumentare abstracta (abstracta pana la extremul pretentiozitatii) in momentele cele mai nepotrivite - de exemplu in toiul evadarii dintr-o inchisoare, in momentele critice ale unei epidemii de holera sau in etapa cea mai funebra a foametei din vremea Teroarei.“

M-a cuprins brusc o extraordinara senzatie de familiaritate combinata cu echivoc, ca si cum din intamplare as fi dat peste poza unei rude apropiate pe care numele ar fi fost notat gresit. Dupa o secunda am inteles ca ceea ce citisem era cel mai concis si reusit portret al romanului pe care mi l-as putea imagina.