Etica crestina este perversa, bazata pe frica de moarte, pe adorarea mizeriei si cultul suferintei prin logica imitarii Pasiunii lui Hristos. Cum poate cineva sa apere o asemenea pozitie?

De ce sa condamnam dorintele? Ele sunt afectiuni naturale ale trupului, inclinatii blande ale Naturii. Sa ne mentinem in cadrul logicii crestine: daca dorintele exista, Dumnezeu le-a pus in corpul omului. Cum ar putea el sa inzestreze omul cu dorinte si sa-i pretinda sa le deteste? Sa abandonam aceasta logica: Dumnezeu nu exista, doar natura a pus aceste dorinte in trupul omului avand bune motive - perpetuarea speciilor, continuitatea omenirii.

Natura dicteaza: nu poti dori ceea ce este impotriva ei. Daca oamenii practica castitatea negandu-si orice fel de sexualitate, lumea este destinata sa piara. In privinta sexualitatii omul trebuie sa se supuna legilor si obiceiurilor tarii sale: astfel nu va accepta incestul sau endogamia.

Azi nu ne surprinde o astfel de pozitie din partea unui non-teist. E surprinzator insa sa aflam ca ideile de mai sus apartin unui om care a trait intre sec. 17-18 cu atat mai mult cu cat acesta a fost un preot catolic. Jean Meslier (1664 – 1729) si-a expus pozitia sa ateista intr-un eseu - testament in care denunta toate religiile. In Testamentul sau Meslier l-a repudiat atat pe Dumnezeul crestin cat si pe cel al deistilor. Neaga existenta sufletului si considera ca religiile sunt inventii ale elitelor conducatoare. Voltaire scria ca “orice om cinstit ar trebui sa aiba Testamentul acestuia in buzunar”. Iar Michel Onfray spune ca Meslier este filozoful care a scris pentru prima data o intreaga carte despre ateism. Cartea a aparut in 1729 dupa moartea lui Meslier, desi acesta a dedicat mare parte din viata ca s-o scrie. Recent a fost tradusa din franceza in limba engleza.