In general lumea nu apreciaza stiinta asa cum ar trebui. In UK guvernul sustine o campanie pentru promovarea stiintei - Science: so what? so everything. Au si o pagina cu noutati, evenimente, informatii despre felul in care ne influenteaza stiinta viata de zi cu zi, interviuri cu oameni de stiinta etc. O initiativa demna de lauda. Pe cand guvernul Romaniei?

5000 de ani de religie in 90 secunde

Inainte de Darwin a fost Lamark, naturalistul francez care a propus teoria conform careia un organism poate transmite descendentilor sai caractere dobandite pe parcursul vietii. Exemplul clasic este cel al girafelor care au gatul lung prin intinderea progresiva a acestuia pe parcursul a mai multor generatii succesive pentru a ajunge mai bine la hrana. Desi darwinismul a castigat teren, lamarkismul a persistat pana in secolul 20 mai ales in URSS unde a fost reinviat ca Lisenkoism.

La inceputul sec. 20, un biolog austriac fost muzician care renuntase la muzica pentru stiinta - Paul Kammerer - sustinea puternic lamarkismul afirmand ca observase acest tip de mostenire la diferite organisme. Dovada sa cea mai puternica era Alytes obstetricans sau broasca moasa cu care Kammerer a experimentat peste 8 ani. Aceste broaste sunt speciale pentru ca se imperecheaza pe uscat; masculul transporta apoi ouale lipite de picioare. Plasandu-le intr-un mediu arid si supra-incalzit, Kammerer a fortat broastele sa se imperecheze si sa depuna ouale in apa. In aceste conditii un mare procent din oua mureau, dar 3-5% din supravietuitori isi pierdusera obiceiurile terestre ale parintilor. Chiar si in conditii normale acestia prefera sa copuleze si sa-si depuna ouale in apa iar unii masculi prezinta (dupa 2-3 generatii) o noua caracteristica comuna broastelor care traiesc in apa - “pernute nuptiale” - ingrosari ale membrelor anterioare de culoare inchisa, care-i ajuta pe masculi sa apuce femela umeda si alunecoasa in timpul copulatiei. Kammerer credea ca aceasta este o dovada in favoarea evolutiei lamarkiste.

In 1926 Kammerer a fost acuzat de frauda: un herpetolog publica un articol in Nature in care pretindea ca Kammerer injectase cerneala intr-o broasca pentru a-si sustine teoria. Sase saptamani mai tarziu, Kammerer se sinucide. Toata cercetarea sa stiintifica ajunge la gunoi iar numele sau este pus pe lista infamiei stiintifice. Doar in URSS a continuat sa fie considerat un erou.

Iata insa ca un articol publicat recent in Journal of Experimental Zoology in care se reanalizeaza experimentele lui Kammerer, sustine nu numai ca acesta nu a manipulat experimentele, mai mult, ca a fost primul care a demonstrat ca mediul inconjurator imprima modificari in organism care se transmit din generatie in generatie. Cu alte cuvinte, Kammerer a descris pentru prima data fenomenul caruia Conrad Waddington i-a pus nume abia in 1942: epigenetica.

Autorul articolului (Alexander Vargas) propune un model preliminar bazat pe cunoasterea actuala despre epigenetica pentru a explica experimentele cu broastele moase. Astfel ilustreaza cum in contextul actual se poate da o explicatie a ceea ce in epoca lui Kammerer parea un mister de neinteles. Azi stim ca secventa de ADN nu este totul. Metilarea ADN-lui poate avea drept consecinta reducerea expresiei genei respective. Factori ambientali pot induce metilarea ADN-lui ceea ce poate da aparenta evolutiei de tip lamarkian.

Se pare ca Kammerer a avut ghinionul sa dea peste ereditatea non-Mendeliana intr-o epoca in care insasi genetica Mendeliana incepea sa fie acceptata. Sa speram ca timpul il va pune la locul pe care-l merita.

Te-ai intrebat vreodata daca mai sunt si alti atei, agnostici si liber-cugetatori? Nu esti singurul, iata doar cativa dintre ei: celebritati, actori, scriitori, oameni de stiinta si altii.

Seamana pisica ta cu Adolf Hitler? Te scoli in fiecare noapte intr-un lac de sudoare intrebandu-te daca va invada Polonia? Ridica labuta dreapta in timp ce scoate un sunet care seamna in mod suspect cu “Sieg Miau”? Atunci acest website te va interesa.
Cu ce se ocupa unii! Inca n-am gasit un website cu animale care sa semene cu Stalin sau cu Ceausescu…

Etica crestina este perversa, bazata pe frica de moarte, pe adorarea mizeriei si cultul suferintei prin logica imitarii Pasiunii lui Hristos. Cum poate cineva sa apere o asemenea pozitie?

De ce sa condamnam dorintele? Ele sunt afectiuni naturale ale trupului, inclinatii blande ale Naturii. Sa ne mentinem in cadrul logicii crestine: daca dorintele exista, Dumnezeu le-a pus in corpul omului. Cum ar putea el sa inzestreze omul cu dorinte si sa-i pretinda sa le deteste? Sa abandonam aceasta logica: Dumnezeu nu exista, doar natura a pus aceste dorinte in trupul omului avand bune motive - perpetuarea speciilor, continuitatea omenirii.

Natura dicteaza: nu poti dori ceea ce este impotriva ei. Daca oamenii practica castitatea negandu-si orice fel de sexualitate, lumea este destinata sa piara. In privinta sexualitatii omul trebuie sa se supuna legilor si obiceiurilor tarii sale: astfel nu va accepta incestul sau endogamia.

Azi nu ne surprinde o astfel de pozitie din partea unui non-teist. E surprinzator insa sa aflam ca ideile de mai sus apartin unui om care a trait intre sec. 17-18 cu atat mai mult cu cat acesta a fost un preot catolic. Jean Meslier (1664 – 1729) si-a expus pozitia sa ateista intr-un eseu - testament in care denunta toate religiile. In Testamentul sau Meslier l-a repudiat atat pe Dumnezeul crestin cat si pe cel al deistilor. Neaga existenta sufletului si considera ca religiile sunt inventii ale elitelor conducatoare. Voltaire scria ca “orice om cinstit ar trebui sa aiba Testamentul acestuia in buzunar”. Iar Michel Onfray spune ca Meslier este filozoful care a scris pentru prima data o intreaga carte despre ateism. Cartea a aparut in 1729 dupa moartea lui Meslier, desi acesta a dedicat mare parte din viata ca s-o scrie. Recent a fost tradusa din franceza in limba engleza.

sursa Pharyngula

Michael Shermer povesteste in Skepticblog despre aventura sa in “frumoasa tara a vampirului Dracula” si a “sugatorului de suflete” Ceausescu. Considera Romania o tara de oameni “exceptional de prietenosi” in care toata lumea vorbeste bine engleza. I-a placut Clujul (pe care el il pronunta Kloog) si mai putin Bucurestiul care i s-a parut prea plin de masini. L-a impresionat cat de mult se fumeaza in Romania fiind intampinat pretutindeni de mirosul acru de fum din aer. Cel mai negativ a fost impresionat de influenta religiei in stiinta si educatie si de marele procent de indivizi (99,99%) care se declara ortodocsi. Hmm, nu a avut suficient timp sa-si dea seama ca romanii sunt oportunisti si asa cum azi majoritatea se declara credinciosi in ortodoxie, la fel se declarau in regimul anterior credinciosi in “zborul spre comunism si societatea multilateral dezvoltata”.

Asa am aflat ca Shermer a fost invitat in Romania de Gheorghe Stratan, fizician si istoric al stiintei de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, cel care a tradus in romaneste carti semnate de Shermer, Dawkins, Dennett, Mayr si Sagan. In Bucuresti a fost invitat sa dea o conferinta de catre Asociatia Umanista din Romania. Doi dintre organizatori "cu nume romane" - Ovidiu si Remus - l-au acompaniat in plimbarile prin oras ocazie cu care a vizitat Casa Poporului si a gustat berea Ursus si sarmalele in foi de vitza.
In fine, se pare ca "aventura" i-a placut.

Un cititor (Armand K.) a lasat acest comentariu:

Cât despre partea cu teocraţia... Când ai:

-- biserica finanţată de stat şi beneficiară, direct sau prin reprezentanţii ei, a unei serii întregi de favoruri şi tratamente preferenţiale;

-- politicienii care ling poala popilor;

-- popii care nu numai că sunt consultaţi cu privire la tot felul de probleme ce n-au nici în clin nici în mânecă cu organizaţia lor, dar iau decizii asupra a ce se predă în şcoli;

-- de 10 ori mai multe biserici construite într-un an decât şcoli şi spitale la un loc;
se poate spune că trăieşti într-o teocraţie de facto, chiar dacă nu de jure.

De acord Armand K. Dar ca sa fim si mai exacti, Romania este o cleptocraţie clico-ortodoxa, ceea ce se traduce prin „clica hotilor de la Putere mana in mana cu Biserica Ortodoxa". O buna reteta pentru distrugerea unei societati.

Un video care sintetizeaza excelent argumentele rationale anti-teiste. Credinciosii nu au nici un argument rational pe baza caruia sa impuna acceptarea sau sa pedepseasca neacceptarea fanteziilor lor supranaturale de catre ceilalti. Asta trebuie sa fie locul religiei: la nivel intim si personal respectand dreptul celorlalti de a le impartasi sau nu credintele bullshitare.




Via AtheistMedia

Ultimul film al cineastului Alexandru Amenabar (Agora) ilustreaza povestea Hipatiei, frumoasa filozoafa neoplatonista din sec. 4, asasinata de un grup de crestini fanatici in orasul sau natal Alexandria. Este in acelasi timp povestea crestinilor care incetand sa mai fie persecutati, devin persecutori, un aspect mai putin reflectat in filmografie dupa spusele lui Amenabar.

Matematiciana, astronoama, directoarea unei scoli frecventate de pagani si crestini artistocrati laolalta, Hipatia a fost o femeie respectata chiar si de cei care nu-i impartaseau ideile. A fost victima epocii tumultoase pe care a trait-o in care politica se amesteca cu religia si in care inclusiv crestinii care impartaseau diferite credinte se omorau intre ei.

Filmul nu este riguros din punct de vedere istoric, exista un amestec de fictiune si realitate, aceasta din urma fiind reflectata de foarte putine surse istorice existente. 4 surse principale (plus cateva de mai mica importanta) ne vorbesc de Hipatia: Lexiconul Suda, un paragraf din Istoria ecleziastica a lui Socrate Scolasticul, un extras din Cronica lui Ioan - episcopul copt din Nikiu, si scrisorile lui Sinesius din Cirena - un elev al Hipatiei.



Erau timpuri dificile pentru pagani, crestinismul se impunea in Alexandria (aflat in acel moment sub control roman). Hipatia avea multi dusmani crestini. Atitudinea ei a dus la acuzatia de conspiratie impotriva liderului crestin din Alexandria (Chiril). Un grup de fanatici religiosi au folosit motivul pentru a o asasina in mod violent in timp ce se intorcea acasa. Dupa ce i s-au smuls hainele, a fost taiata in bucati iar resturile sale au fost plimbate prin tot orasul in semn de triumf. Sursele directe relateaza intamplarea cu mici diferente. Asa o descrie Socrate Scolasticul:

Cazuse victima invidiei politice care domina acele timpuri. Pentru ca ea se intalnise de multe ori cu Oreste, a fost acuzata in mod calomnios printre crestini ca fiind motivul pentru care acesta nu se reconcilia cu episcopul. Unii dintre ei, care il aveau ca lider pe un maestru numit Petru, au luat-o la goana impinsi de o dorinta salbatica si fanatica, au sarit asupra ei cand ea se intorcea acasa si au dus-o la biserica numita Cezarion, unde au dezbracat-o complet si au omorat-o cu bucati de ceramica. Dupa ce i-au taiat corpul in bucati, i-au dus resturile la Cenarion unde le-au ars.
(Socrate Scolasticul, Istoria ecleziasta)

Din scrisorile lui Sinesius reiese ca Hipatia era foarte interesata si de mecanica si de tehnologia practica. Scrisorile includ proiectele multor instrumente printre care un astrolab plan pentru masurarea pozitiei stelelor, planetelor si a Soarelui. Un aparat pentru distilarea apei, un hidroscop si un hidrometru gradat pentru masurarea greutatii specifice a lichidelor.

Chiril a invins. Opozitia pagana a pierdut teren. Balanta Alexandriei se inclinase in cele din urma in favoarea comunitatii crestine dupa un secol de lupte. Dar paganismul nu a fost anihilat complet si protestul pagan, desi mai putin ferm, a lasat urme si in secolele care au urmat.

Nu exista nici o mentiune istorica cu privire la Isus intr-un document pagan inainte de sec 2. Aceasta este facuta pentru prima data in mod indirect intr-o scrisoare adresata de Pliniu cel Tanar, guvernatorul provinciei romane Bitinia (NV Turciei actuale), imparatului roman Traian (112 e.n). In timpul sederii sale in Bitinia, Pliniu cel Tanar a corespondat intens cu Traian. Copii ale acestor scrisori au supravietuit pana azi, pastrate in mare parte de crestini care le considera o dovada a raspandirii Crestinismului in acea perioada si mai ales a persecutiei acestora de catre romani. In pagina “Persecutii impotriva crestinilor” se gaseste printre altele o mentiune la scrisoarea lui Pliniu catre Traian din care spun ei se deduce ca Traian “cu toate ca era drept şi cinstit, a fost un persecutor al creştinilor” si ca “in concluzie creştinii nu erau pedepsiţi datorita faptului că încălcau legile ci datorită numelui de creştin”.

Adevar sau mania persecutiei? O lectura atenta a acestor scrisori, arata ca lucrurile nu erau chiar asa cum le prezinta azi crestinii. Romanii erau in primul rand preocupati de ordine si respectarea vechii legi care interzice orice adunare neaprobata cu scopul primordial de a evita revoltele sociale. Crestinii incalcau aceasta lege straveche a statului si se adunau pe ascuns pentru a practica ritualuri obscure. Pliniu era guvernatorul unei provincii romane si ca atare era datoria sa asigure aplicarea legilor Imperiului in zona respectiva. Neavand experienta in privinta crestinilor, ii cere sfatul lui Traian. Raspunsul acestuia impresioneaza prin bun simt si cumpatare. Pe de alta parte romanii erau foarte toleranti cu alte religii tolerante chiar adoptau zei straini. Ce-i deranja la crestinism era intoleranta si lipsa de recunoastere a zeilor lor importanti. E remarcabil tupeul crestinilor care-i acuza azi pe romani de intoleranta cand religia crestina este impreuna cu celelalte mari religii monoteiste intoleranta prin definitie. Odata cu monoteismul a aparut in Roma un tip de intoleranta care nu exista initial. E o mare diferenta intre atitudinea lui Traian si pasiunea Inchizitiei pentru acuzatiile anonime.

Scrisoarea lui Pliniu cel Tanar catre Traian:

Este deja un obicei invariabil sa recurg la intelepciunea voastra ori de cate ori am vreo indoiala; cine altcineva este mai capabil sa-mi inlature ignoranta? Cum nu am fost prezent niciodata la judecata celor care profeseaza Crestinismul, nu am cunostinta nici despre natura abaterilor lor nici despre masurile pentru pedepsirea acestora. Nu stiu de exemplu daca pedeapsa trebuie aplicata in aceeasi masura copiilor cat si adultilor, sau nu trebuie facuta deosebire dupa varsta; daca recunoasterea si lamentarea greselii le da dreptul la iertare sau daca cine este crestin nu poate face nimic sa-si rascumpere greseala. Daca se pedepsesc numai abaterile inerente credintei crestine sau insasi practicarea crestinismului. Am mari indoieli in privinta acestor aspecte. Pana acum metoda pe care am aplicat-o fata de cei acuzati in fata mea ca Crestini este aceasta: ii intreb daca sunt Crestini. Daca recunosc, repet intrebarea de doua ori si-i amenint cu pedeapsa. Daca persista, ordonez sa fie pedepsiti imediat; pentru ca am convingerea ca indiferent de natura credintelor lor, incapatanarea trebuie sa fie corectata. In cazul cetatenilor romani care manifestau aceeasi incapatanare, am dispus ca acestia sa fie trimisi la Roma. Dar aceste abateri se inmultesc chiar daca sunt pedepsite (asa cum se intampla deobicei).

Am primit scrisori anonime in care multi sunt acuzati de a fi crestini. Am ordonat sa fie eliberati cei care au negat formal, au repetat dupa mine o invocare a zeilor si au adus sacrificii in fata statuii voastre (care a fost adusa impreuna cu cele ale zeilor in acest scop); unii chiar au injurat numele lui Hristos. Printre cei acuzati de martori in persoana se afla unii care au recunoscut initial ca sunt crestini dar imediat dupa aceea au negat. Restul au recunoscut ca au fost crestini (acum 3 sau mai multi ani, cativa cu 20 de ani in urma) dar nu mai sunt, renuntand la aceasta greseala. Toti iti slavesc statuia si blesteama numele lui Hristos. Isi recunosc vina sau greseala de a se fi adunat intr-o zi anume inainte de a se lumina de ziua pentru a se ruga lui Hristos ca unui zeu si de a se uni toti prin acelasi juramant, dar fara scopuri rele, de a nu comite furt, adulter, de a nu-si calca niciodata cuvantul si de a nu trada increderea acordata. Apoi au obiceiul de a se separa si de a se aduna iar pentru a manca impeuna. Au renuntat insa la acest obicei dupa publicarea edictului meu prin care conform comenzilor voastre am interzis orice fel de adunare. Dupa aceasta am considerat foarte necesara aflarea adevarului torturand doua femei sclave despre care am aflat ca slujeau in ritualurile lor religioase. Dar tot ce am putut afla sunt dovezi ale unei forme absurde si extravagante de superstitie.

Asa incat am considerat oportuna suspendarea cercetarilor pentru a-ti cere sfatul fiind aceasta o situatie care merita parerea voastra, mai ales pentru ca se pare ca multa lume se afla in primejdia de a fi acuzata de acest pericol care deja s-a extins si se pare ca va continua sa se extinda la persoane de toate varstele si rangurile si chiar la ambele sexe. De fapt aceasta superstitie contagioasa nu este limitata numai la orase ci s-a raspandit ca o infectie la sate si zonele din imprejurimi. Totusi, mi se pare ca inca poate fi stavilita. Cel putin templele care odata se golisera, au inceput din nou sa fie frecventate; iar ritualurile intrerupte un timp, au revenit. Peste tot se cauta victime, care inainte aveau putini cumparatori. Din toate astea este usor de presupus numarul celor care ar reveni pe calea cea buna daca s-ar acorda o iertare generala celor care recunosc si isi lamenteaza greseala.

Raspunsul lui Traian:

Ai facut bine, dragul meu Secundtis, ca ai cercetat acuzatiile pe care le-ai primit impotriva Crestinilor. E imposibil de stabilit o lege generala valabila pentru fiecare caz in parte. Nu trebuie sa faci nici o investigatie activa impotriva crestinilor, daca ei sunt adusi inaintea ta si vina lor este demonstrata, trebuie sa fie pedepsiti. Cu exceptia ca atunci cand ei neaga ca sunt Crestini si demonstreaza clar ca nu sunt prin invocarea zeilor nostri, atunci (exceptand alte motive de suspiciune) iarta-i. Scrisorile anonime nu trebuie luate in seama oricare ar fi acuzatiile pe care le contin. Produc un precedent periculos cu totul strain de spiritul timpurilor noastre.

Demn de remarcat este ca la inceputul sec. 2 multi dintre functionarii Imperiului Roman stiau foarte putin despre crestinism. Cel putin scrisorile de fata sunt o dovada (in opozitie cu ceea ce sustin azi crestinii) ca Crestinismul nu era inca foarte raspandit in acea perioada.

Scrisorile lui Pliniu cel Tanar

Isus a fost doar un preot reformator evreu la fel de exclusivist ca ceilalti evrei, care nu avea nici un interes sa faca prozelitism in afara grupului restrans al evreilor. Problemele sale cu Roma nu erau de natura religioasa (a persecutat vreodata Roma pe cineva pe tema religiei?) ci politice. Isus se credea mesia. Ei bine, acest mesia este dupa cum spune legenda, un fel de erou evreu care va stabili un imperiu evreiesc pana la sfarsitul lumii. Nu este un zeu si nicidecum fiul Dumnezeului Unic. Mesia a fost obiectul multor profetii evreiesti iar Isus a reprezentat cu grija fiecare din cerintele profetice pentru a semana cu acest erou (cum se spunea ca Mesia va intra in Ierusalem calare pe un magar, asa a facut si el etc.) Dar lucrurile n-au mers bine. Lumea nu l-a ajutat. Zeul sau l-a abandonat. A recurs atunci la violenta. Cu un mare grup de rebeli a ocupat templul anuntand ca venise cu spada. Trebuia sa obtina prin propriile puteri ceea ce zeul sau nu-i oferea. Asa ca in cele din urma nu era nici zeu nici macar mesia ci un rebel care a incercat sa se incoroneze singur ca Rege al Evreilor. Pe buna dreptate guvernatorul l-a executat.
(Iulian Apostatul. Gore Vidal)

Iulian Apostatul
Iulian Apostatul (II)

"Patru luni dupa premiera mondiala de la Cannes, Amintiri din Epoca de Aur ajunge in salile din Romania. Pelicula va rula sub forma a doua filme separate care vor fi proiectate in cinematografe la distanta de o luna. Prima parte a filmului: Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!, va putea fi vazuta incepand din 25 septembrie in Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Bacau si Pitesti iar partea a doua, Dragoste in timpul liber va incepe din 23 octombrie. Amintiri din Epoca de Aur ecranizeaza cele mai comice legende urbane romanesti din anii 80 si pana azi."



Cei care simt nostalgie pentru Iepoca de Aur pot gasi in Latrecut o multime de amintiri care sa le trezeasca memoria. Despre cozile interminabile:


Bauturi suspecte:

Bananele care se coceau pe ziarul Scanteia


Pe cand erau elevi


si-si faceau lectiile la lumina lampii de gaz sau la lumanare (deh, se facea ieconomie)



si multe altele...

Nu se spunea ca pisicilor le e frica de apa?

A Scientific Creation Story

In “God delusion” (Cap. 4 De ce e aproape sigur ca Dumnezeu nu exista), Dawkins scrie ca argumentul improbabilitatii (sub infatisarea traditionala a argumentului designului inteligent DI) este azi unul dintre argumentele cele mai populare oferite de teisti in favoarea existentei lui Dumnezeu. Argumentul improbabilitatii (designului sau AD) afirma ca complexitatea nu poate proveni "din pura intamplare" ci implica un designer si in general are forma:

1. complexitatea implica un designer
2. universul este complex
3. deci, universul are un designer

In Biblie, designerul este Dumnezeu (Yahve) cel care a creat Universul, omul si fiecare specie de vietuitoare in parte. Dawkins specifica in cartea sa ca se refera la Dumnezeul biblic. Desi filozofi ca D. Hume au inteles inainte de Darwin ca improbabilitatea/complexitatea vietii nu implica designul inteligent, ei nu puteau oferi o alternativa. Darwinismul insa a schimbat radical lucrurile.
Dawkins sintetizeaza ceea ce numeste “argumentul principal al cartii” sale, in 6 puncte:

1. De secole una din marile probleme intelectuale a fost explicarea modului in care a aparut complexa si improbabila aparenta de design in Univers.
2. Marea tentatie a fost aceea de a atribui aparenta de design, designului insusi.
3. Tentatia e falsa pentru ca ipoteza designerului genereaza imediat o noua problema: cine a proiectat designerul? Cum problema a inceput prin a explica improbabilitatea statistica, in mod evident postularea a ceva si mai improbabil nu e o solutie.
4. Evolutia prin selectie naturala este explicatia cea mai puternica si ingenioasa
5. Nu avem o explicatie echivalenta in fizica.
6. Nu trebuie sa pierdem speranta ca intr-o zi vom avea o explicatie mai buna in fizica, cel putin la fel de puternica ca darwinismul in biologie.

Daca se accepta argumentul, premiza religiei - Ipoteza lui Dumnezeu - nu se sustine. Este aproape sigur ca Dumnezeu nu exista, incheie Dawkins. Afirmatia sa a starnit mare animozitate printre apologetii crestini care s-au pus imediat pe treaba. Consecinta, o multime de articole si carti care incearca sa demonteze argumentele lui Dawkins. In general recurg la sofisme care nu urmaresc sa scoata la lumina adevarul ci doar sa impresioneze un public care nu are nici macar o minima cultura stiintifica sau antrenament in gandirea critica. Aceste personaje sunt replica contemporana a sofistilor greciei clasice care-si castigau painea in agora (piata publica) facand pariu ca sunt capabili sa demonstreze orice afirmatie oricat de absurda.

William Lane Craig, filozof si teolog american, este un fervent aparator al religiei crestine. Supranumit cel mai tare apologet crestin din ultimii 50 de ani, Craig participa cu entuziasm in dezbaterile cu ateii faimosi dispusi sa o faca (de exemplu Christopher Hitchens). Craig ataca argumentul lui Dawkins afirmand in primul rand ca concluzia acestuia privind existenta lui Dumnezeu nu este o consecinta a celor 6 puncte. Cel mult, spune el, concluzia poate fi ca nu putem deduce existenta lui Dzeu pornind de la aparenta de design a Universului. Dar acest lucru este compatibil cu existenta lui Dumnzeu, adauga.



Argumentul designului in forma sa initiala se refera la lumea vie si afirma explicit ca complexitatea acesteia este o dovada puternica a existentei unui creator divin (designer). Teoria selectiei naturale, care descrie mecanismul natural prin care a aparut marea diversitate a lumii vii, ofera ca sub-produs justificarea aparentei de design si “scop” in lumea vie fara sa aiba nevoie sa postuleze un designer. In mod clar demonteaza afirmatiile Bibliei conform carora toate speciile de vietuitoare au fost create de Dumnezeu separat si invariabile. Craig nu poate nega ca cercetarea stiintifica a lasat fara nici o baza conceptul traditional, biblic al designerului. Sau cum spune Dawkins, aproape sigur ca Dumnezeu (cel definit prin atributele din Biblie) nu exista.

Craig ataca in continuare punctul 3 al argumentului lui Dawkins spunand ca pentru a stabili care este cea mai buna explicatie nu e nevoie de o explicatie a explicatiei.

Aici Craig distorsioneaza intentionat pozitia adversarului (straw man). Dawkins nu se refera la nevoia unei explicatii a explicatiei ci la puterea explicativa a unei explicatii. Intre doua explicatii, cea mai buna este cea care are cea mai mare putere explicativa. Pe baza acestui criteriu, teoria selectiei naturale este net superioara "designului inteligent" ID - explica fenomene pe care ipoteza designerului ID nu le explica, este testabila, predictiva, exista o enorma cantitate de dovezi in favoarea sa, etc. In plus este mai economica decat ID, adica nu are nevoie sa postuleze entitati aditionale (designer) pentru a avea putere explicativa. Afirmand ca Dzeu sau o fiinta transcedentala a creat pamantul, viata pe pamant sau big bangul nu creste puterea explicativa nici predictiva a ipotezei ID.
Un exemplu istoric: conform teoriei flogistului, arderea elibereaza substanta numita flogist; conform teoriei lui Lavoisier, prin ardere substantele se combina cu oxigenul ceea ce explica observatia ca greutatea corpurilor prin ardere creste (in loc sa scada cum prevede teoria flogistului). Pentru a explica acelasi aspect, adeptii teoriei flogistului trebuie sa postuleze ca flogistul are greutate negativa. Din cauza ca teoria oxigenului explica datele observate fara nevoia de a presupune acest lucru, este cea mai buna explicatie. Ipoteza designerului nu explica de fapt nimic, in schimb ridica noi intrebari complexe - cine l-a proiectat pe designer, care e natura sa, etc.

Craig vrea sa ilustreze lipsa necesitatii unei explicatii a explicatiei printr-o serie de exemple irelevante: daca arheologii ar descoperi obiecte care par varfuri de sageti si resturi de vase de lut, ar fi justificat sa traga concluzia ca acestea sunt produsul activitatii umane si nu a sedimentarii sau metamorfozei, chiar daca nu pot explica cine erau acesti oameni si de unde veneau. Craig vrea sa sugereze ca in ciuda necunoasterii designerului, exista exemple in care deducem ca a existat un designer. Exemplele lui sunt irelevante pentru ca in toate cazurile deducem un tip bine cunoscut de designer: omul. Toate aceste obiecte pe care le dau creationistii ca exemplu au caracteristici care sugereaza clar nu numai cine este autorul dar si care este utilitatea pentru care au fost produse. In plus, ele nu sunt organisme vii, nu se reproduc si nu pot evolua. Spre deosebire de Intelligent Design, arheologia se bazeaza pe o vasta cantitate de studii observationale si pe arheologia experimentala. Varfurile de sageti din piatra au fost recunoscute ca produse umane numai dupa studii exhaustive.

Marii aparatori crestini ai ID sunt in realitate sofisti in sensul modern al cuvantului: folosesc cu viclenie argumente ilogice pentru a insela adversarul.

Se pare ca filmul Creation despre viata lui Charles Darwin nu va fi proiectat in SUA, tara libertatii. In urma sondajelor numai 39% din americani cred ca teoria evolutiei este valabila, iar distribuitorii se tem ca vanzarea filmului va fi un esec.
Movieguide.org in care filmele sunt criticate dintr-o perspectiva crestina, il descrie pe Darwin ca pe parintele eugeniei, un rasist, fanatic naturalist al sec 19 care l-a influentat pe Hitler in toate atrocitatile pe care le-a comis. Remarcabil faptul ca filmul artistic despre Darwin nu va fi proiectat in America, in schimb documentarul manipulator a lui Ben Stein (Expelled: No Intelligence Allowed) a fost distribuit fara probleme. David Attenborough a denuntat de multe ori ca in multe state americane minunatele sale documentare de la BBC au fost cenzurate, eliminandu-se comentariile despre evolutie si erele geologice.

Nu de mult Sputnikul i-a surprins pe americani in plina faza antievolutionista si antistiintifica. In acele momente si-au incarcat rapid bateriile ratiunii de frica - brusc au inceput sa incurajeze stiinta la toate nivelurile. A fost o lectie pentru americani, dar memoria e scurta.


Excelentul website al filmului Creation
O critica interesanta a filmului de Eugenie Scott in Panda's Thumb

Asa cum era de asteptat, vizita lui Shermer la Bucuresti nu a facut multe valuri. S-ar putea spune ca in general a trecut neobservata - cartea prezentata si conferinta data la Universitatea din Bucuresti au trezit entuziasmul catorva deja “convertiti” la scepticism. Cum spune Shermer (Twitter): “in Romania 99,99% sunt teisti, restul au venit la conferinta mea”.

Cativa creationisti ofensati s-au grabit totusi sa protesteze pe Internet despre “indrazneala marelui ‘telectual american de a ne lumina pe noi românii, cum să ne educăm în spirit ateist copiii”. Si sugandu-si jalnic inspiratia din zdreanta uscata a mumiei naeionesciene afirma, in armonie cu gandirea unica a Romaniei de azi: “Noi, românii suntem creştini (măcar nominal). Dacă vii la noi, respectă credinţa noastră şi nu ne dicta tu cum să ne educăm copiii. Dacă nu, calea bună Mr.Shermer! Nu amesteca creştinii cu scepticii şi ateii!”
Cata dreptate are credinciosul nostru! Poti amesteca crestinii cu musulmanii, cu evreii, cu hindusii, cu copiii prescolari, si in general cu toti cei care isi structureaza viata in jurul basmelor mai mult sau mai putin sangeroase. Cum sa-i amesteci cu scepticii si cu ateii?

Alt of pravoslavnic este ca “dialogul a fost unidirecţional” si ca ar fi fost corect sa fie invitat si suporterul designului inteligent (DI), W. Dembski. A fost clar de la inceput ca Shermer urma sa-si prezinte cartea tradusa in limba romana “De ce cred oamenii in bazaconii” si sa dea conferinte in Bucuresti si Cluj cu titlul “De ce conteaza Darwin, argumente impotriva designului inteligent” in cadrul simpozionului international "EVOLUŢIONISMUL ASTĂZI" dedicat aniversării a 200 de ani de la naşterea lui Charles DARWIN şi a 150 de ani de la apariţia lucrării "Despre originea speciilor" . Nu s-a vorbit nicaieri de vreun dialog sau dezbatere pe temele de mai sus. Este bine stiut ca dezbaterile cu creationistii de cele mai multe ori nu duc la nici un rezultat. Cum bine remarca S. J. Gould,

“Dezbaterea este o forma artistica care consta in castigarea de argumente, nu in descoperirea adevarului. Exista anumite reguli si tehnici care in realitate nu au nimic de-a face cu stabilirea faptelor, la care ei (creationistii) sunt foarte buni.”

Cam in toate dezbaterile cu evolutionistii, suporterii DI s-au declarat invingatori, chiar si atunci cand sentinta data de un judecator a fost clara: “DI nu este o alternativa stiintifica valida a evolutiei si nu poate fi predat la orele de stiinta. Nu-i altceva decat progenitura creationismului” (sentinta judecatorului John E. Jones III in cazul Dover). Ken Miller, biologul teist care a depus marturie impotriva DI in procesul Dover a spus despre designul inteligent: “nu numai ca nu este stiinta, este ani-stiinta”.

Din punct de vedere academic (exceptand discutiile in unele departamente de filozofie), DI este invizibil si atrage atentia doar pentru ca provoaca interminabile dispute politice cu privire la educatia stiintifica in special in SUA. Ambitia DI este sa fie recunoscut ca opozitie intelectuala a evolutionismului. Din pacate pentru ei argumentele pe care le aduc nu reusesc sa construiasca o alternativa stiintifica corecta, opozitia lor fiind bazata in primul rand pe o colectie de asa zise “esecuri ale darwinismului”. Nu exista nici o criza in biologia evolutiva.

Cat despre Dembski matematicianul miscarii DI, acesta este hotarat cu orice pret sa submineze mecanismele evolutiei si sa demonteze teoria descendentului comun. Totusi 150 de ani dupa Darwin, Dembski nu are nimic mai bun de afirmat decat: “timpul lasa deschisa posibilitatea descendentului comun desi din motive diferite de mecanismul darwinian”. El sustine ca matematica lui demonstreaza ca organismele biologice au fost proiectate de o fiinta inteligenta, “argumente” intampinate cu un enorm entuziasm in cadrul miscarii DI in mare parte pentru ca publicul neavizat este usor impresionat cand vede un pic de matematica. Cine cauta in Mathematical Review Database online, in care se listeaza toate publicatiile notabile in matematica, va afla ca William Dembski nu a publicat nici un articol in vreo revista specializata in teoria probabilitatilor aplicate, nici unul in vreo revista peer-reviewed specializata in teoria informatiei, si a publicat doar un articol peer-reviewed in tot restul revistelor de matematica. Conceptele formulate de acesta (complexitate specificata, etc) sunt incoerente.

Oricat de acceptata ar fi o teorie stiintifica, oamenii de stiinta o supun neincetat testelor empirice, si fiecare din ele are oricand sansa sa o elimine sau sa o modifice. Dembski (si suporterii DI in general) afirma ca nu va inceta niciodata sa lupte pentru a demonstra valabilitatea creationismului, cu alte cuvinte nu admite ca ar fi falsificabil si deci stiintific. A cunoaste dinainte raspunsul si a fi imun la dovezile contrare este semnatura unei atitudini anti-stiintifice.


Bonus:
- Dezbaterea Shermer - Dembski in Bridgewater (Panda's Thumb)
- Lectura lui M Shermer, "Why Darwin matters"
- Judgment Day - Intelligent Design on Trial (in care Ken Miller apara magistral teoria evolutiei impotriva atacurilor creationiste):

Primul ministru britanic Gordon Brown, a cerut scuze pentru atitudinea homofoba pe care au avut-o autoritatile tarii sale fata de cunoscutul matematician Alan Turing (1912-1954). Turing, care s-a sinucis la un an dupa ce a fost condamnat si castrat chimic pentru homosexualitate, este considerat pionier in domeniul informaticii si inteligentei artificiale si a lucrat in timpul Razboiului II Mondial la descifrarea codurilor naziste. Prin toata activitatea sa a contribuit decisiv la invingerea Germaniei lui Hitler.

Comunicatul lui Brown se datoreaza unei cereri semnate de peste 30000 de persoane in Internet (printre care R. Dawkins) prin care se solicitau scuze oficiale postume pentru cazul Turing. In comunicat Brown afirma ca atitudinea fata de Turing a fost nedreapta si ingrozitoare si admite ca fara contributia sa istoria ar fi putut foarte bine sa fie complet diferita.

Peter Thatchell din grupul apararii drepturilor homosexualilor ‘Outrage’ a felicitat atitudinea lui Brown dar a remarcat ca inca cel putin 100000 de britanici care au avut o soarta similara merita scuze publice.

Turing a fost condamnat pentru ‘indecenta’, acelasi tratament pe care-l primise Oscar Wilde jumatate de secol in urma. A acceptat sa primeasca tratamentul hormonal destinat sa-i inhibe tendintele homosexuale. Publicitatea in jurul cazului, interdictia de a calatori in SUA si schimbarile fizice datorate tratamentului hormonal l-au impins spre sinucidere la numai 41 de ani. O statuie inaugurata in 2001 in Sackville Park (Manchester) aminteste de acest geniu al secolului 20 - Turing asezat pe o banca cu marul otravit cu cianura cu care s-a sinucis. Se spune ca logotipul de la Apple este tot un omagiu adus lui Turing - un mar din care a fost muscata doar o mica bucata.

Citind ‘House of Meetings’- cartea lui Martin Amis publicata in 2006, mi-a atras atentia felul in care descrie Amis “trasaturile nationale” ale vecinilor rusi:

“detasare fata de scrupule si responsabilitati, apararea energica nu numai a opiniilor ireconciliabile ci si a celor care se exclud reciproc, slabiciunea pentru cinism si umorul mizeriei, tendinta de a vorbi cu atat mai multa pasiune cu cat sunt mai nesinceri si setea de argumentare abstracta (abstracta pana la extremul pretentiozitatii) in momentele cele mai nepotrivite - de exemplu in toiul evadarii dintr-o inchisoare, in momentele critice ale unei epidemii de holera sau in etapa cea mai funebra a foametei din vremea Teroarei.“

M-a cuprins brusc o extraordinara senzatie de familiaritate combinata cu echivoc, ca si cum din intamplare as fi dat peste poza unei rude apropiate pe care numele ar fi fost notat gresit. Dupa o secunda am inteles ca ceea ce citisem era cel mai concis si reusit portret al romanului pe care mi l-as putea imagina.

Aparatorii marilor religii sustin ca acestea sunt absolut necesare pentru ca aduc oamenilor confortul si linistea spirituala necesare. Lasand la o parte faptul ca exista alte cai prin care oamenii pot gasi confort si pace spirituala, omenirea a platit un pret prea inalt in schimbul unui confort iluzoriu. Iata numai cateva exemple:


- nenumarate razboaie sangeroase in numele Zeului (mare parte a razboaielor din istoria omenirii au la baza dispute religioase)

- teroarea inutila indusa copiilor care sunt speriati de mici cu tortura eterna

- cenzura violenta a libertatii de gandire si de exprimare

- instaurarea unei moralitati bazate pe frica si ascultare oarba in locul celei bazate pe ratiune si constiinta

- promovarea teocratiilor

- promovarea rasismului

- promovarea sexismului

- opozitie fata de drepturile umane

- opozitie fata de stiinta si cunoastere

- promovarea ingorantei in detrimentul curiozitatii si a cunoasterii (sau cum spune Dawkins: “religia ne invata sa fim satisfacuti cu neintelegerea lumii”)

- demonizarea ratiunii si a spiritului critic

- degradarea femeii, inradacinarea conceptiei ca aceasta este inferioara barbatului etc ("It looks to me as if being brought up with a belief in the literal truth of a misogynistic document like the Bible can inculcate the evil idea that women are possessions, and that marriage is an act of handing over a woman’s bill of sale to a man. I thought a wife was a partner, not a slave."

PZ Myers)

Religia este “constiinta inversata a lumii” care ridica la rang de virtute capacitatea umana de a imbratisa credinte absurde si nejustificate, in absenta oricarei dovezi care sa le sprijine sau chiar in pofida dovezilor contrare, pentru a obtine in schimb o stare iluzorie de fericire. Criticarea credintelor religioase este inca tabu. A fi crestin se vrea sinonim cu a fi o persoana morala, un exemplu de bunatate, empatie si iubire. Simpla credinta in supranatural atrage automat respectul celorlalti oricare ar fi defectele religiosului, in timp ce lipsa credintei in Dumnezeu inca atrage ura si dispret, oricare ar fi calitatile necredinciosului.

"România nu va putea fi niciodată un membru complet dezvoltat al lumii moderne dacă în şcoli este predată o ştiinţă medievală", Michael Shermer


Michael Shermer fundatorul revistei Skeptic magazine, director executiv al Societatii Scepticilor, columnist al revistei Scientific American, profesor de economie la Universitatea Claremont Graduate, psiholog, doctor in istoria stiintei printre multe altele, este in vizita in Romania unde azi a tinut o conferinta la Universitatea din Bucuresti cu titlul „Why Darwin Matters, Evolution and the case against inteligent design”.
HotNews.ro publica o intalnire online cu Shermer, in care putem citi parerea sa despre Romania:

Bine ai venit in Romania Dr. Shermer
Ce parere ai despre aceasta tara in care teoria lui Darwin a fost scoasa din scolile publice dar in care copiii studiaza religia timp de 12 ani?
Ce ar trebui sa faca scepticii, agnosticii, ateii din Romania intr-o tara in care preotii sunt platiti de stat (inclusiv din banii nostri) si toti politicienii afiseaza cat de credinciosi sunt si voteaza tot timpul sa se dea bani bisericilor?
Cum faci ca oamenii sa aprecieze mai mult stiinta decat religia?
Multumesc


Michael Shermer: Am fost socat cand am vazut un manual de biologie de liceu in Romania. Am o fata de 17 ani care studiaza biologia anul asta, si manualul ei este la ani lumina departare de manualele romanesti. Romania are nevoie sa-si actualizeze educatia stiintifica imediat si drastic, si cel mai important are nevoie sa iasa din afacerea religioasa. Daca vrei religie, MERGI LA BISERICA. Daca vrei educatie MERGI LA SCOALA. Nu amesteca religia cu scoala. Nu amesteca religia cu educatia. Romania va ramane etern inglodata intr-o existenta medievala ca o pseudo-teocratie cu indoctrinare religioasa similara celei primite secole in urma inainte de aparitia stiintei.


Interviu cu M Shermer in Romania
Fragmente din interviu

* Am descoperit ca educatia stiintifica este predata la un nivel rudimentar, am fost socat de cat de multe referiri la religie sunt in manulele scolare. E gresit, daca vrei religie te duci la biserica, daca vrei stiinta, te duci la scoala. N-ar trebui amestecate, nu este loc pentru amandoua in scoala.
* Ma aflu in Romania pentru a promova stiinta, educatia stiintifica si sa incerc sa grabesc schimbarile care trebuie sa se produca in sistemul educational.
* Guvernul trebuie sa se ocupe de treburile politice, sa faca legi bune, sa vegheze sa fie respectate. De ce se implica in treburi legate de religie? N-ar trebui sa construiasca biserici, cei care se ocupa de biserica ar trebui sa stranga bani si sa construiasca biserici.
* Aveti o religie dominanta in Romania, ortodoxia, si se poate sa va convina faptul ca guvernul da bani pentru constructia de biserici. Dar daca islamul va deveni religie dominanta in Romania?
* Sa nu ne pacalim, nu exista educatie stiintifica in Romania, exista indoctrinare religioasa. Romania este eminamente o teocratie, la fel ca societatile din evul mediu, sau ca Iranul si Irak-ul.
* Viitorul oricarei democratii moderne consta in stiinta si tehnologie, in inginerie, in matematica.
* Daca predati in continuare religie cum veti putea inainta in stiinta?
* Veniti in America, faceti cunostiinta cu cei care se ocupa de educatia stiintifica Caltech, la universitatile mari americane si o sa vedeti ce li se preda.
* Stiinta ar trebui pretuita pentru ceea ce face, e practica, e de folos. Avem teoria germenilor care provoaca boli. Nu ne mai ducem la vraci sa puna lipitori pe noi, sau nu mai apelam la tratamente care se practicau in Evul Mediu.
* De ce sa folosesti religia la tot cand ai stiinta? Este prostesc.

"Rautatea cu care un crestin adevarat incearca sa-si distruga dusmanii este unica in lume. Nici o alta religie nu a considerat necesara distrugerea celor care nu impartasesc aceleasi credinte. In cel mai rau caz credinta celorlalti poate amuza sau dezgusta - de exemplu egiptenii si zeii lor animale. Totusi, cine se inchina Taurului nu incearca sa-i asasineze pe cei care se inchina zeului Sarpe, nici sa-i converteasca cu forta la credinta in Taur. Intensitatea si amplitudinea raului pe care Crestinismul l-a adus lumii nu caracterizeaza nici o alta religie."

Iulian Apostatul (Gore Vidal)
Vezi si Iulian Apostatul

The Bible’s Buried Secrets (Secretele Ingropate ale Bibliei) este un documentar subtitrat in engleza de doua ore de la NOVA care examineaza dovezile privind originea si elaborarea Bibliei. Recomandat. Se poate vedea online aici