Se discuta mult despre demnitatea embrionului, despre dreptul la viata al celor ne-nascuti, despre avort. In toata polemica Biserica are punctul sau de vedere asupra momentului introducerii sufletului in corp de catre Dumnezeu. Credinciosii sustin ca pana nu se produce ‘insufletirea’ nu putem vorbi de o persoana umana adevarata. Interesant este ca religiosii nu se pun de acord asupra momentului in care se produce fenomenul insufletirii, existand diferente de opinie nu numai intre religii diferite dar chiar si in cadrul aceleiasi religii.

Musulmanii spun ca sufletul este introdus candva intre ziua 40ª si 120a. La crestini, problema este mult mai complicata. Dezbaterea e veche si incepe odata cu Origen care credea ca Dumnezeu a creat sufletul la inceput, opinie care contrazice insasi Geneza in care se afirma:

“Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Facerea 2:7)

Adica, se spune clar ca Dumnezeu a creat mai intai corpul si apoi l-a insufletit. Dar acest fapt creaza alte contradictii de exemplu cu privire la pacatul originar. Lui Tertulian i se parea ca rezolvase problema sustinand ca sufletul se transmite din tata in fiu prin intermediul spermei, dar pozitia sa a fost calificata imediat drept eretica pentru ca presupunea o origine materiala a sufletului.

Sf. Augustin a trebuit sa se infrunte cu pelagienii care negau transmiterea pacatului originar. Oricum doctrina sa in privinta sufletului este extrem de confuza. Sf Toma din Aquino a rezolvat problema pacatului originar cu eleganta spunand ca acesta se transmite odata cu sperma la fel ca o contagiere naturala (Summa theologica), dar aceasta nu are nimic de-a face cu transmiterea sufletului rational. Sufletul este creat pentru ca nu poate depinde de materia corporala.

Rezumand pe scurt, pentru Toma vegetalele au suflet vegetativ care la animale este absorbit in sufletul senzitiv, in timp ce la om sufletul vegetativ si cel senzitiv sunt absorbite de sufletul rational, cel care inzestreaza fiinta umana cu inteligenta si o transforma in persoana. In viziunea lui Toma Dumnezeu introduce sufletul numai atunci cand fatul a dobandit treptat mai intai suflet vegetativ si apoi suflet senzitiv. Numai atunci, intr-un corp deja format se creaza sufletul rational. Embrionul are numai suflet senzitiv. In Summa theologica se spune ca embrionii nu vor participa la inviere inainte de a li se fi introdus sufletul rational. Adica dupa Judecata Finala, atunci cand corpurile tuturor mortilor vor invia, atunci cand se vor bucura de frumusete si de intregime chiar si cei care s-au nascut morti sau malformati, in aceasta inviere a trupurilor, embrionii nu vor participa pentru ca nu au suflet si deci nu sunt inca fiinte umane.

Pretinsa aparare a vietii cu caracter evident fundamentalist, afirmatia ca embrionul este deja o fiinta umana pentru ca are potentialul de a deveni in viitor, contrazice deci doctrina tomista si are o consecinta importanta: desfiinteaza saltul evolutiv esential de la sufletul vegetativ, la cel senzitiv si apoi la cel rational si deci la om. Viata are atunci aceeasi valoare in orice forma ar exista ea - planta, animal, om. Apararea vietii trebuie sa aiba aceeasi vigoare indiferent de manifestarea acesteia - este o crima nu numai ejacularea fara scop procreativ, dar si simplul fapt de a manca pui, de a omora muste, ca sa nu mai vorbim de respectul pe care trebuie sa-l avem fata de vegetale. Pentru a fi coerenti, militantii pro-life ar trebui sa poarte pe langa pancartele cu “Nu avortului”, masti de tifon pentru a evita uciderea microorganismelor prin aspirarea lor.




Citeste si God unsure as to when human life begins