•13:02
“Nu trebuie sa ne ingrijoreze ca renuntarea la religie va conduce la declin moral. Multi oameni lipsiti de credinta religioasa traiesc vieti exemplare din punct de vedere moral (eu de exemplu) si desi religia a inspirat uneori standarde etice admirabile, de multe alte ori a fost cauza celor mai ingrozitoare crime. Oricum, credinta intr-un creator omnipotent si omniscient nu are implicatii morale per se - inca trebuie sa decidem daca este drept sa ii urmam poruncile. …Tinerii care au explodat avioanele in cladirile din SUA sau cei care au explodat bombe in multimea de oameni din Londra si Madrid sau Tel Aviv …chiar daca credeau ca indeplineau poruncile lui Dumnezeu, faceau rau ascultandu-le”
Citat din Without God, un eseu excelent scris de Steven Weinberg, despre conflictul stiinta - religie
8 comments:
Ar mai afi o parte aici.
Daca educi copilul ca ortodox ii explici ca toti suntem niste pacatosi, ca si el e plin de pacate, incepand cu pacatul primordial, ca mosteneste toate pacatele parintilor... etc si ca e "savarsit in pacat".
Daca educi copilul dupa legile morale, pornesti intotdeauna de la lucruri bune, corecte si ii explici despre "prezumtia de nevinovatie"....
Ce e normal sa alegi?
Eu cred ca corect (sau recomandabil, nu normal) este sa nu-i bagam in cap unui copil toate aberatiile religioase despre pacatul primordial etc. Fundamental este sa nu-i conditionam copilului modul de a gandi, sa nu-i inducem prejudecati, temeri absurde, artificiale s.a.m.d.
:) pai eu zic ca nici un om lucid nu ar alege incorect pentru copilul sau, ca daca are un dram de judecata, normal e sa aleaga corect pentru binele copilului lui. Dar una e teoria si alta e demonstratia.
off-topic : dupa nastere a venit un amic sa ne repare centrala. M-a vazut si a intrebat daca ala mic e botezat si daca mie mi s-a citit Sf. Maslu. Cand a auzit ca nu, a zis ca nu intra in camera copilului sa nu-i faca vreun rau si nu se uita nici la mine. Cica nu trebuia sa dam ochii cu lumea pana nu faceam asa ceva.
I-am zis de greco-catolici - ca la ei se boteaza copilul cand e mare, dar tot nu l-am scos dintr-ale lui...
Am mai patit odata o faza, ca tot vorbeam cu o colega la faculta si am chemat-o pe la noi si mi-a zis ca maica-sa i-a zis sa nu intre in casele oamenilor ce traiesc impreuna fara incuviintarea popii. Cumva era molipsitor pacatu' :))
Intre timp ne-am casatorit si a trecut pe la noi. (probabil ne-a iertat Dumnezeu)
Uneori am senzatia ca am ramas printre putinii oameni care n-au luat-o pe ulei...
BlindGirl, din cele ce povestesti despre lumea din jurul tau, e intr-adeavar ciudat cum de "n-ai luat-o pe ulei" :)
Hm. Asta-mi aduce aminte de o întâmplare cu unul din cei mai buni prieteni ai mei. La puţin timp după ce-l cunoscusem, în timpul unei discuţii, mi-a spus că nu e botezat (avea vreo 17 ani pe atunci). Cu oarece stânjeneală, pe care eu am remarcat-o. "Aşa, şi? Să-ţi fie de bine! Ce credeai, că-ţi fac vânt pe geam?!" l-am întrebat, şi apoi l-am luat la bani mărunţi. Mi-a zis că evită să pomenească detaliul, fiindcă a avut oarece experienţe negative, inclusiv personaje care i-au promis o sfântă mamă de bătaie (se ştie doar că "bătaia e ruptă din rai") dacă-l mai prind împreună cu preapurele lor progenituri.
Ar trebui să ne gândim dacă nu cumva lipsa de moralitate, datorată şi unor păreri ca a dumneavoastră, lipsa de educaţie de toate felurile, care în parte ni se datorează şi nouă, celor care ne băgăm capul în nisip în momentele cruciale, lipsa de credinţă ce se datorează celor care au fost atraşi pe drumuri „mortale” sufleteşte şi trupeşte etc. etc. au dus la aceste efecte devastatoare în societatea actuală.
Există o „poveste” în care necuratul îl întreabă pe DUMNEZEU dacă poate încerca acea credinţă minimă şi minimalistă la un moment dat, iar acesta îi permite , prin prisma momentului de cotitură în care omul,sufletul respectiv se află, iar dacă acela se îndoieşte, nu ia prima hotărâre ce-i vine în cap, căci aceea este cea bună, cade în ispită, coborând în cercul „păcatului „. Doreşti să fii de partea ispititorului cu aceste păreri proprii sau preluate de la cei deja „pierduţi” sau doreşti o cale dreaptă , fără pată.
. Minciunile, spuse cu un glas apăsat de către un terţ, sentenţios, reprezintă, atunci când le simţi ca atare însă nu poţi riposta, întunericul în care încearcă să te scufunde, pentru propriu-i interes acea persoană.
Iluminările sunt spontane, parcă autoimpuse de propria conştiinţă care, evrika , a găsit singură răspunsul.
Aceleaşi afirmaţii , ce se dovedesc pe zi ce trece reale ,în toate cazurile, şi cele de mai sus, şi asta spus de către savanţi, medici , oameni de ştiinţă ce au studiat tot ce se putea studia până în acest moment , în toate domeniile şi care au ajuns la concluzia că:- aşa ceva nu poate exista - fără o conştiinţă superioară, care să aranjeze totul până la ultima consecinţă. De aici rezultă şi concluzia clară a inexistenţei întâmplării. Ura , în toate cazurile este reprezentată de frica dispariţiei iubirii, a posibilităţii dispariţiei încrederii în celălalt. V-aţi gândit vreodată să nu minţiţi şi aţi pus acest gând în practică? În totalitate?! Vă rog din suflet să o faceţi . Nu vă va părea rău, o garantez, chiar dacă la început va fi greu, ezitant, poticnit. Rezultatul este garantat. Veţi dormi liniştit noaptea, stresul se va reduce până la dispariţie, ridurile vor dispărea fără botox, liniştea sufletească va fi maximă însă activitatea mentală va izbucni cu forţe nebănuite.-
.Cu stimă şi înţelegere
Scurtu
Ar trebui să ne gândim dacă nu cumva lipsa de moralitate, datorată şi unor păreri ca a dumneavoastră, lipsa de educaţie de toate felurile, care în parte ni se datorează şi nouă, celor care ne băgăm capul în nisip în momentele cruciale, lipsa de credinţă ce se datorează celor care au fost atraşi pe drumuri „mortale” sufleteşte şi trupeşte etc. etc. au dus la efecte devastatoare în societatea actuală.Savanţi, medici , oameni de ştiinţă ce au studiat tot ce se putea studia până în acest moment , în toate domeniile au ajuns la concluzia că:- Aşa ceva nu poate exista - fără o conştiinţă superioară, care să aranjeze totul până la ultima consecinţă.
Scurtu
@ Admin.
L-ai citat pe Steven Weinberg.Dar dumneata ce parere ai ?
Vrei doar sa testezi orientarile si credintele altora fara sa ai curajul de a-ti marturisi propria conceptie?
Daca studiezi ce anume ii invata pe adeptii ei fiecare din marile religii ai sa vezi din care credinte provine intoleranta. Te las sa afli. Copilul trebuie hranit la inceput cu lapte, apoi cand ii cresc dinti i se da treptat hrana mai consistenta iar cand devine barbat poate sa zdrobeasca si oase in masle. Asa si cu educatia copilului: nu ii poti vorbi de la inceput despre lucruri pe care mintea lui nu le pricepe, asa cum nu poate invata sa faca integrale cand inca nu tine bine pixul in mana. Hai sa nu divagam . Daca parintii sunt atei isi cresc copiii in aceeasi conceptie. Daca parintii sunt religiosi ii cresc in religia pe care ei o considera ca valoare de transmis copiilor. Relativizarea valorilor morale de aici a pornit: ca fiecare crede ce vrea despre bine si rau, dupa capul si pasiunile lui interne. Betivul ce zice: nimic in viata nu-i mai important ca vodca.