Cu 200 de ani in urma, majoritatea filozofilor si a oamenilor de stiinta din lumea occidentala explicau natura pe baza credintei in textele biblice. Acest lucru a inceput sa se schimbe o data cu Iluminismul. Kant sugera ca Sistemul Solar s-a format pornind de la o masa gazoasa, Hutton si apoi Lyell demonstrau ca originea si istoria Pamantului pot fi explicate prin actiunea indelungata a proceselor naturale. Charles Darwin a facut pasul urmator explicand diversitatea lumii vii pe baze naturale. Biblia si Dumnezeu nu mai erau necesare pentru a explica lumea.

Evolutia vietii este o idee presocratica reluata in sec. 18. Publicand in 1859 “Originea Speciilor prin Selectie Naturala”, Darwin ne-a oferit o sinteza atat de perfecta a dovezilor in favoarea faptului ca organismele vii isi au originea intr-un stramos comun, incat de atunci evolutia este considerata un fapt. Nici un biolog evolutionist nu mai dezbate azi evolutia asa cum nu se mai dezbate compozitia atomica a materiei sau faptul ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui. Chiar si Vaticanul a acceptat evolutia ca pe un fapt bine stabilit. In acelasi timp Darwin propunea un mecanism al evolutiei, selectia naturala. Mecanismele evolutiei sunt in continuare dezbatute asa cum trebuie sa se intample in stiinta, dar acest lucru nu contrazice evolutia ca fapt.

De la Darwin si pana astazi teoria evolutiei a suferit modificari importante astfel incat in actualitate nu mai este doar Darwiniana asa cum fizica moderna nu mai este doar Newtoniana. Sinteza Moderna a incorporat noi mecanisme evolutive pe langa selectia naturala. Darwin nu avea notiunea de gena. In timp ce Darwinismul se referea in special la organisme, speciatie si indivizi, Sinteza Moderna se refera la modul in care evolutia actioneaza la nivel de gene, fenotipuri si populatii. Aceasta este o schimbare de perspectiva pe care multi nu reusesc s-o aprecieze, situandu-se astfel pe o pozitie “paralela” in raport cu modul actual de gandire al biologilor evolutionisti. Nu-i de mirare astfel ca mass-media este infestata de opinii anti-evolutioniste lipsite de cel mai mic criteriu stiintific si bun simt, incarcate de virulenta, dispret fata de stiinta si partinitoare in favoarea religiei. Ziarul Cotidianul citeaza din putzul fara fund al “intelepciunii” romanesti, reprezentate de un actor cu pretentii de profet al neamului si un pretins “biolog”:

“Darwin se înşală

Dan Puric: Darwin a greşit-o rău de tot, săracul. El, săracul, a fost de bună-credinţă, dar au greşit cei care au insistat cu teoria sa şi au mers cu ea până în pânzele albe. Într-adevăr, există o evoluţie în cadrul speciei, dar asta nu înseamnă că o specie se poate transforma în altă specie. Petre Ţuţea întreba odată: „Ai fost tu de faţă când a sărit maimuţa din copac şi s-a transformat în om?“. M-a întrebat fiu-meu odată dacă pe om l-a făcut Dumnezeu sau dacă se trage din maimuţă. I-am răspuns: „Tată, pe om l-a făcut Dumnezeu, dar sunt unii care se trag din maimuţă, te iau mâine cu mine la teatru şi ţi-i arăt!“.

Alexandru Iftime, biolog: Eu nu sunt creaţionist, însă nu cred în evoluţionism, pentru că nu există dovezi convingătoare în favoarea teoriei evoluţioniste. Aceasta presupune ca bază că speciile de animale provin dintr-un strămoş comun, adică se transformă dintr-o specie în altă specie, ceea ce nu se confirmă prin date empirice. Izolarea reproductivă are rolul de a diferenţia specia. Animalele domestice, deşi au fost supuse unei selecţii artificiale mult mai dure decât cea naturală, rămân perfect compatibile din punct de vedere reproductiv cu cele sălbatice, vezi calul cu căluţul sălbatic din Mongolia, câinele cu lupul. Am motive să cred că teoria este incorectă, dar ea a prins atât de bine tocmai pentru că oferă o explicaţie coerentă la originea vieţii pe pământ, chiar dacă nu e adevărata explicaţie. De asta este atât de răspândit evoluţionismul. Eu nu simt nevoia să pun o altă explicaţie în locul ei, atâta vreme cât nu am datele necesare. Asta este frumuseţea ştiinţei, lucrează cu ceea ce are.”

Numai un analfabet in domeniul stiintei ca Dan Puric il poate da pe Petre Ţuţea drept exemplu de autoritate in biologia evolutiva. El nu a aflat, “saracul”, ca oamenii de stiinta nu observa concluziile generale ale unei teorii stiintifice, ci consecintele acesteia. Nimeni nu a observat ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui, cu toate astea teoria heliocentrica a lui Copernic a fost acceptata unanim datorita multiplelor confirmari ale consecintelor acestui fapt. Acceptam ca materia este formata din atomi nu pentru ca cineva i-a vazut in mod direct, ci datorita coroborarii observatiilor si experimentelor fizice si chimice. Acelasi lucru se intampla in cadrul biologiei evolutive.

De ce atat de multi indivizi lipsiti de cunostinte minime de biologie evolutiva se cred indreptatiti sa faca comentarii dispretuitoare la adresa teoriei evolutiei? Nu stiu pe nimeni care sa fi fost vreodata la fel de indignat in privinta structurii atomice, a originii stelelor sau a naturii gravitatiei. De ce evolutia starneste o asemenea opozitie?
Raspunsul este religia. Ideea atat de draga sustinuta de religii ca omul este superior fiind creatia speciala a divinitatii. Cei care tin la aceasta iluzie se opun in mod mai mult sau mai putin agresiv oricarei dovezi, pentru ca nu pot accepta ideea pe care o considera jignitoare, ca primatele sunt rudele noastre apropiate. Stiinta a demonstrat ca toate organismele vii sunt la fel de evoluate, toate au supravietuit miliardelor de ani de evolutie din antecesori comuni. Nu exista fiinte superioare nici inferioare, nici ingeri nici zei. Nici macar primatele superioare nu sunt, in pofida denumirii lor, superioare.

Omul (Homo sapiens sapiens) si rudele noastre primatele, nu suntem entitati atat de speciale; am aparut realtiv recent pe scena evolutiva. Asemanarile intre oameni si alte forme de viata sunt mult mai impactante decat diferentele. Legatura noastra cu restul organismelor de pe pamant, ar trebui sa ne trezeasca admiratie, nu repulsie. Stiinta evolutiei merita sa fie inteleasa mult mai bine. Omul nu este creatia speciala a niciunui zeu, ci ‘opera’ a miliarde de ani de evolutie. Pentru cei care considera acest fapt jignitor si inacceptabil, singurele reactii vor fi de dispret fata de stiinta. Pentru altii insa, aceasta este o idee fascinanta care ne stimuleaza sa cunoastem mai mult. Primii se impotrivesc progresului; ultimii, sunt cei care imping lumea inainte.




Se "trage" omul din maimuta?
Religia in secolul 21