Cu cativa ani in urma, Francisco Ayala, biologul evolutionist si genetician de la Universitatea din California, fost preot Dominican, scria un articol in care facea o analiza interesanta a raportului dintre stiinta si religie. In acest articol Ayala sprijinea teoria evolutiei, intr-un moment cheie in care Consiliul Educatiei din Kansas (SUA) elimina din programul scolar studiul cosmologiei si teoria evolutiei. In acelasi timp, afirma ca stiinta si religia pot coexista in pace, armonie si respect reciproc, pentru ca cele doua ‘domenii’ sunt complet separate.

Este o greseala sa confundam Biblia cu un manual elementar de astronomie, geologie sau biologie…Stiinta cauta explicatii materiale pentru procesele naturale, dar nu are nimic definitiv de spus despre realitatile care nu fac obiectul campului sau de studiu…Cunoasterea stiintifica nu poate contrazice credintele religioase, pentru ca stiinta nu are nimic de spus nici pro nici contra realitatilor religioase sau a valorilor religiei”

Prin pozitia sa, Ayala se alatura altor oameni de stiinta ca Stephen Jay Gould si Ken Miller care desi apara valorile stiintei, simt in acelasi timp nevoia sa protejeze religia considerand fiecare in felul sau, ca religia transcende stiinta si nu poate fi amenintata de progresul surpinzator pe care l-a inregistrat aceasta in ultimii ani. Dupa parerea acestora, religia are o importanta sociala decisiva prin rolul sau moralizator, de ‘balsam’ al suferintelor vietii si consolator in fata inexorabilitatii mortii.

Toti acesti aparatori ai stiintei si religiei in mod simultan, par sa ignore ca religiile monoteiste in aviditatea lor de a cuprinde tot universul, au incercat sa atace si sa limiteze stiinta ori de cate ori aceasta parea sa-i contrazica dogmele. Adevarul pe care nu-l recunosc acestia, este ca stiinta este un pericol continuu pentru integritatea dogmelor religioase. Papa Ioan Paul al II lea spunea:

Biblia ne vorbeste despre originile universului si structura sa nu pentru a ne furniza un tratat stiintific, ci pentru a stabili relatia corecta intre om, Dumnezeu si univers. Sfintele Scripturi spun doar ca lumea a fost creata de Dumnezeu, si pentru a demonstra acest adevar, se exprima in termenii cosmologiei proprii epocii celor care le-au scris. Cartile sfinte vor doar sa le spuna oamenilor ca lumea a fost creata spre binele omenirii si pentru gloria lui Dumnezeu. Orice alta afirmatie cu privire la originea si compozitia universului nu are nimic de-a face cu intentiile Bibliei, care nu pretinde sa ne invete ce este cerul, ci cum se ajunge la Cer.

Reiese din aceste afirmatii ca si de pe pozitia de impaciuitor al religiei cu stiinta, Papa impune inevitabil explicatii religioase ale lumii, generand in acest fel un conflict intre ‘adevarul’ revelat si dovezile stiintifice. Mai mult, este evident ca religia nu pretinde sa ne prezinte un Dumnezeu metaforic, ci o serie de ‘adevaruri’ de netagaduit. Nu putini sunt cei care cred in miracolul nasterii dintr-o virgina, cred in ingeri, diavoli, nemurirea sufleturlui, si nu sunt dispusi sa accepte toate astea ca fiind metafore sau alegorii, ci adevaruri. Oricare ar fi pretentia religiilor, fizica, cosmologia, genetica, biologia, au atacat involuntar ‘adevarurile’ cartilor lor religioase, si este stiut ca de multe ori credinciosii au reactionat. Daca in trecut religia detinea monopolul explicatiilor asupra universului, originii omului si a ereditatii, pe masura ce stiinta a adus noi explicatii, Biserica a inceput sa piarda teren. Pentru a supravietui, acolo unde stiinta este pretuita, religia a trebuit sa se ‘adapteze’ noilor timpuri capatand un caracter mai ‘civilizat’. Dar acolo unde nu a intalnit o mare opozitie rationala, si-a conservat caracterul sau primitiv.

Care ar trebui sa fie locul ocupat de religie in secolul 21?

Cei care isi dau seama de efectele negative ale irationalitatii mentinute de religiile monoteiste, de consecintele nefaste ale actiunilor celor care pun religia inainte de orice discriminand si chiar exterminand pe cei care nu impartasesc aceleasi dogme, isi doresc pe buna dreptate ca religiile teiste sa dispara. Mi se pare insa mai interesanta transformarea mentalitatii umane prin educatie, cultivarea ratiunii, a gandirii critice si a stiintei, astfel incat toate ‘adevarurile’ absolute impuse azi de marile religii, sa fie percepute intr-o buna zi ca simple mituri, povesti moralizatoare a caror frumusete trezeste sensibilitatea umana, inscrise in cartea de istorie a mitologiei.

Francisco Ayala on the perfect compatibility of God and Evolution
The Christian Man's Evolution: How Darwinism and Faith Can Coexist