Dumnezeu? Ce bun esti. Daca ar trebui sa insiram faptele bune pe care le-ai facut, nu am termina niciodata.

Dumnezeu? Tu esti stapanul. Tu esti cel drept, Tu esti cel care incurajeaza binele si pedepseste raul.

Dumnezeu? Datorita Tie am avut o viata buna inainte, am fost rasfatata, am avut lucruri frumoase pe care altii nu le aveau.

Dumnezeu? Dupa toate astea iti cer doar un singur lucru: da-mi-i inapoi pe parintii mei, saracii mei parinti, protejeaza-i (chiar mai tare decat ma protejezi pe mine) ca sa pot sa-i vad iar cat mai curand.

Fa ca se se intoarca. Ah! Am avut o mama atat de buna si un tata asa de bun! Cred atat de mult in Tine si-ti multumesc anticipat.”

Nascuta in 1933 in Nice (Franta), Liliane Gerenstein i-a scris la varsta de 11 ani aceasta scrisoare lui Dumnezeu, cateva zile inainte de a fi deportata impreuna cu copiii din Izieu si ucisa imediat la Auschwitz. Dintre cei 44 de copii rapiti de nazisti la Izieu, nu a supravietuit niciunul.