In cartea sa ‘O teorie a justitiei’, John Rawls (1921-2002), fost profesor de filozofie la Universitatea din Harvard, demonstreaza dificultatea de a face judecati sociale “obiective” fara a gresi in avantaj propriu. Pentru a evita acest lucru, spune Rawls, este nevoie de “vălul necunoasterii”.

Rawls era interesat in elaborarea unei teorii a dreptatii sociale si dezvolta in cartea sa ideea “dreptatii si a corectitudinii”. El credea ca se poate ajunge la o teorie corecta a dreptatii sociale numai atunci cand oamenii rationali ajung la ea prin negocieri de tip contractual. Problema este ca daca ne asezam la masa de negociere in conditiile in care ne aflam - unii mai dezavantajati, altii mai avantajati, unii mai urati, altii mai frumosi, unii bogati, altii saraci, unii inteligenti, altii prosti, unii cu ‘pile’ la cei mai puternici, altii fara pile, etc, atunci un numar din cei prezenti vor negocia de pe pozitii avantajate influentand si presionand chiar decizia celorlalti.

Cum se poate evita acest lucru? Printr-un dispozitiv filozofic pe care Rawls l-a numit ‘vălul necunoasterii’. Adevarata dreptate sociala va fi cea hotarata de oamenii rationali in interes propriu, constienti ca vor trai in societatea creata de regulile stabilite de comun acord, care nu stiu insa ce caracteristici personale vor aporta societatii respective (nu-si cunosc rasa, varsta, numele, greutatea, capacitatile intelectuale, pozitia sociala si economica in acel moment etc). Atunci cand nu stim nimic despre noi insine si suntem pusi in situatia sa negociem regulile unei societati drepte in care vom trai, nu vom risca sa acordam avantaje celor care detin putere, frumusete, inteligenta, avere, relatii, de teama sa nu ne trezim atunci cand ne scoatem vălul ca suntem in tabara opusa (saraci, urati, prosti, si fara relatii).

Rawls pare sigur de tipul de societate pentru care am negocia atunci cand ne aflam sub vălul necunoasterii. El sustine ca am alege:

- libertati egale si maxime (politice, intelectuale si religioase) pentru fiecare in consistenta cu libertati egale pentru toti ceilalti
- putere si bogatie egal distribuite cu exceptia cazului in care inegalitatile ar fi in avantajul tuturor si cand exista oportunitati egale de a obtine avantaje. De exemplu, un individ poate avea mai multa putere si bogatie daca investeste inteligenta, efort si bani pentru crearea unei institutii care ofera locuri de munca pentru altii.

Cu alte cuvinte, sistemul lui Rawls este o meritocratie in care ar exista programe educative si sanitare care ar garanta sanse egale pentru a obtine avantaje economice si de putere. Daca aceste principii sunt corecte, se deduce ca singura societate justa este o societate liberala care redistribuie partial bogatia in beneficiul membrilor sai dezavantajati (deci are un sistem de impozite proportional) si care asigura o situatie stabila minima sub care nu poate exista niciun cetatean. In linii mari, este tipul de societate spre care aspira democratiile Occidentale.

Why it’s hard to be good - D. Palmer