Am dat de curand peste marturisirea scrisa a unui crestin ortodox fundamentalist cu privire la ‘chemarea tainica’ pe care o simtise in prezenta unui anumit preot cantaret care-si promotiona discul de colinde in incinta unei suprafete comerciale din Bucuresti cu ocazia sarbatorilor de Craciun. El considera ca preotii sunt ‘emisarii’ lui Dumnezeu. In acelasi timp isi manifesta neintelegerea fata de indiferenta oamenilor prezenti, care in loc sa se stranga buluc sa-l asculte pe preot, au preferat sa-si vada de consumismul lor, ignorandu-l.

I-am raspuns ca mi se pare firesc ca oamenii sa nu fie atrasi spontan de preoti, acestia fiind oameni ca toti oamenii si deci supusi greselilor. Astfel e bine stiut ca printre preoti exista criminali, pedofili, betivi, si tot spectrul imoralitatii pe care-l poti gasi in societate in general. Mai ales ii aminteam de atitudinea lingusitoare a B.O.R. si a preotilor in timpul comunismului care sub deviza imorala ‘scopul scuza mijloacele’ au colaborat din plin cu regimul. Parerea mea, ii spuneam, este ca preotul este un slujitor al religiei si nu un ‘emisar’. Raspunsul sau la putinele mele cuvinte a fost o lunga si sarcastica rabufnire, o insiruire de citate biblice si de ‘indrumari’ facute pasamite nu neaparat ca sa ma puna la punct pe mine, ci ca sa serveasca de exemplu tinerilor ‘obisnuiti doar cu laptele’.

De fapt, daca ar fi adevarat ceea ce spune crestinul de mai sus, toti credinciosii ar trebui sa simta chemarea aceea tainica in prezenta preotilor. Pentru ca ortodocsii cred ca misiunea preotiei este data de Dumnezeu prin fiul sau Isus care a transmis-o Apostolilor si prin acestia in toate generatiile de preoti care se succed. Conform credintei ortodoxe, prin episcopi si preoti lucreaza “harul Sfantului Duh”. Harul este dat prin “punerea mainilor preotiei”.

Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi" (Ioan 20, 21).

Luati aminte de voi insiva si de turma intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau" (F.Ap. 20, 28).

Practica BOR cere pentru ocuparea unui post de slujitor bisericesc, doua acte: o ‘Taina’, Hirotonia, care confera primitorului ei capabilitatea, “calitatea harica”, de a exercita puterea bisericeasca , si un act juridic, instituirea formala, act prin care autoritatea bisericeasca acorda indreptatirea exercitarii puterii bisericesti, intr-o anumita unitate teritoriala.

Ce se intampla atunci cu preotii care se abat de la reguli, cei care pacatuiesc? In acest caz autoritatile bisericesti aplica pedepse in functie de gradul abaterii. Prin pedeapsa cea mai drastica (caterisirea) preotul pierde dreptul de a-si exercita ‘puterile’. Si aici este partea interesanta, preotul nu-si pierde insa harul odata ce i-a fost transmis prin actul hirotoniei! Dupa cele spuse de Sf. Ioan Gura de Aur, oricare ar fi abaterea preotului (a ucis, a violat, e pedofil etc.), harul lucreaza prin el. Agheasma de la Boboteaza este sfanta chiar si daca este sfintita de un preot nevrednic, pacatos! Exista o singura exceptie: numai in cazul ereziei, turmei i se da dreptul sa nu-l mai asculte pe preot.

In concluzie, preotii nu sunt chiar oameni ca toti oamenii. Cel putin credinciosii trebuie sa se simta atrasi de harului preotesc cu aceeasi intensitate, indiferent daca preotul canta frumos colinde, fumeaza si umbla beat, violeaza, si-a omorat nevasta, e un pedofil s.a.m.d. Iata deci o concluzie extrem de interesanta: prin aceeasi persoana (un preot) pot ‘lucra’ doua forte opuse - pe de-o parte 'harul sfant al lui Dumnezeu', pe de alta impulsurile imoralitatii puse tot de credinciosi pe seama … diavolului.